La centenar (30)   Leave a comment

La centenar. Cruci de eroi din Primul Război Mondial (30)

Apărut în Palia Expres, anul XXII, nr. 31 (886), 31 august – 6 septembrie 2017, p. 7.

O altă cruce la care ne vom referi astăzi, se află situată în localitatea Simeria Veche. Chiar dacă se află la limita Ținutului Orătiei, trebuie să avem în vedere că, de-a lungul timpului zona administrată efectiv de la Orăștie dar și cea aflată sub influența directă a „centrului” local au suferit numeroase modificări, extinzându-se sau reducându-se în funcție de alte creșterea sau descreșterea puterii „polilor de influență” din vecinătate.

Este vorba despre un monument de piatră cioplită amplasată în în cimitirul din satul Simeria Veche, aproximativ în fața intrării în biserica cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”, care a fost ridicată la 1803, aspectul actual căpătându-l însă după o amplă renovare ce a avut loc în anul 1864. Crucea de piatră se află în stare relativ bună, însă cu textul destul de greu de descifrat. Es se încadrează într-o tipologie binecunoscută, cu trei registre amplasate pe un piedestal, tot ansamblul fiind confecționat dintr-o singură bucată.

În partea superioară, vârfurile brațelor au terminații trilobate destul de puțin accentuate și inscripțiile de consacrare greu vizibile, iar la intersecția lor este incizat, simplu, semnul crucii. Brațul principal se lățește spre bază și devine matricea în care s-a săpat o arcadă semicirculară, din care începe să curgă textul prin cuvântul „Întru”. Cea mai mare parte a inscripției se regăsește într-un chenar simplu în registrul median al crucii, doar ultimele trei rânduri fiind săpate în segmentul de bază, înălțat pe soclul simplu.

Întregul monument este de altfel extrem de simplu lipsind în totalitate elementele de ornamentică, cel mai important element fiind textul, care cu toate imperfecțiunile sale de compoziție și stilistică ne aduce aminte că a fost scris din suflet, pentru un erou: „Intru / Aducere Aminte / si OdiCI. sufletu / lui NICULae LUCa / RePs. in SPit. MiLt. iN / POJONI IN 15 AQUSt / 1916 ÎN EtAtEA DE 43 / dE ani. ACES. sfantĂ / cruce sau Ricat / de JeLNICa sa sotae / NICA și JeLniCUL său fiu ARON IN / ANUL 1918”.

Eroul este menționat și pe monumentul nou, de marmură, din centrul localității, cu numele Luca Nicolae, dar asupra acestuia în întregul lui vom reveni cu altă ocazie.

La centenar 030, in Palia Expres, XXII, 31, 886, 31 august-6 septembrie 2017 p. 7

Reclame

Posted 2018/09/23 by danieliiancu in Articole, La centenar

Pro memoria (7)   Leave a comment

Monumentele din Târnava și Târnăvița

Apărut în Glasul Hunedoarei, an. IX, nr. 2072, 22 noiembrie 2017, p. 8.

Exact acum douăzeci de ani, prin 1997 (data precisă nu mi-am propus încă să o cunosc), la Târnava a fost ridicat un monument al eroilor. Târnava și Târnăvița sunt două localități ce aparțin, la ora actuală, de comuna Brănișca. Toponimele respective sunt relativ răspândite, însă localitățile la care facem acum referire se remarcă mai ales prin cele două mici biserici de lemn, ambele monumente istorice de categoria A.

Monumentul din Târnava

Numele eorilor din localitatea Târnava au fost săpate pe mai multe plăci de marmură ce au fost încastrate într-o cruce de ciment zidită, așa cum spuneam, în anul 1997. Monumentul, turnat dintr-o bucată, e constituit dintr-un soclu simplu pe care se înalță registrul principal, de formă dreptunghiulară și încununat cu o cruce grecească cu terminațiile brațelor trilobate. Însă brațul principal practic nici nu e braț, ci un alt dreptunghi de ciment în două trepte pe care se află o altă placă de marmură cu semnul crucii cioplit pe ea. Despre ornamentică și decorațiuni nu se poate spune nimic.

Crucea-monument e amplasată în cimitirul din jurul bisericuței din Târnava, biserică ce datează din preajma anilor 1661-1665 și care poartă hramul „Sfântul Ierarh Nicolae” (vezi Florin Dobrei, Bisericile ortodoxe hunedorene, Reșița, 2011, p. 393-394), iar textul de pe prima față este următorul:

„ÎN AMINTIREA EROILOR / 1914 – 1918 / CORNEA ARON / CORNEA GAȘPĂR / DOBREI IOSIF / DOBREI IOSIF / DOBREI LOGHIN / OPREA AVRAM / OPREAN PETRU / PĂRĂUN NICOLAE / POPA TODOR / RAI MIRON / RAI PARTENIE / RUS IOAN / SONOC IOAN / SONOC IOAN // TOMUȚA IOAN / UNGUR ANDRONIC / UNGUR NICOLAIE / UNGUR PARTENIE”.

Pe partea cealaltă se află inscripția: „1941 – 1944 / BĂLAN GAȘPĂR / NISTOR GAȘPĂR / NISTOR IOACHIM / PETRESC GHEORGHE / PUȘA I. MIRON / PUȘA N. MIRON / RAI MIRON / RAI NICODIN / SALA IOAN / TOMUȚA VISALON / UNGUR MIRON / AV. UNGUR OVIDIU / UNGUR SABIN / UNGUR VIOREL / VISCAN TĂNASE // ACEST MONUMENT ESTE / RIDICAT DE CREDINCIOȘII / SATULUI TÎRNAVA ÎN / AMINTIREA EROILOR / 1997”.

Monumentul din Târnăvița

Celălalt monument e unul și mai nou după câte se pare, fiind amplasat la o încrucișare de drumuri din satul Târnăvița, pe un soclu masiv de ciment. Monumentul propriu-zis e din marmură, flancat pe colțuri de șase mici piloni dreptunghiulari, dintre care doi, cei așezați chiar la baza monumentului simbolizează două lumânări. Având forme foarte moderne, inclusiv crucea e redată prin golurile din partea superioară a monumentului, iar textul, amplasat pe registrul principal, este următorul:

„ÎN CINSTEA EROILOR CĂZUȚI / ÎN CELE DOUĂ RĂZBOAIE MONDIALE // 1914 / BETE SERAFIM / BETE AVEL / BETE IOACHIM / BETE GASPAR / BETE NISTOR / CATA TOVIE / CATA SERAFIM / CATA PASCU / CRISAN MIRON / DANC SERAFIM / DOBREI LOGHIN / GIURA N / DRAGAN PARTENIE / GIURA MIRON / JOSAN MIRON / OPREAN IOSIF / OPREAN MIRON / ROSU IOAN / TOPOR IOVITA / MANEA PASCU / PARAU PETRU / MARZA SERAFIN / HUI VIOREL”.

Interesant în cazul acestui monument este următorul aspect: în localitatea Târnăvița era menționat un monument al eroilor încă dinainte de anul 1989 (vezi Ioachim Lazăr, Nicolae Marcel Morar, Hunedorenii și Marea Unire din 1918, Deva, 2009, p. 49), dar este mai mult decât evident faptul că cel la care facem acum referire este unul înălțat relativ recent. Prin urmare fie vehiul monument a fost demolat (ceea ce pare extrem de plauzibil), fie se găsește ridicat în altă parte a satului, iar nu am avut răbdarea să-l descoperim.

Pro memoria 007, in Glasul hunedoara, an. IX, nr. 2072, 22 decembrie 2017, p. 8

Posted 2018/09/22 by danieliiancu in Articole, Pro memoria

Ținutul Orăștiei în documente (13)   Leave a comment

Ulițe de sate la 1920

Apărut în Palia Expres, anul XXII, nr. 44 (899), 30 noiembrie – 6 decembrie 2017, p. 5.

După ce am văzut, în câteva dintre numele anterioare, cum s-au schimbat sau au fost botezate străzile din principalele localități ale ținutului, respectiv Orăștia, Cugirul și Geoagiu, ne ocupăm acum de câteva sate din zonă.

Astfel, după cum consemna prim pretorul Balomiri la 5 octombrie 1920, se pare că în satul Râpaș exista o singură uliță, fără nume, dar care după aceasta dată se va numi Regele Carol. Situația este asemănătoare și în Turmaș, unde ulița capătă titulatura de Regele Ferdinand. La Spini, sunt două străzi care se vor numi Regina Maria și Regele Ferdinand.  La Dâncul Mic, tot două: Strada Carol și Strada Decebal. La Tămășasa: Strada Traian și Strada Iancu.

Vă vine sau nu să cedeți, satul acela cocoțat pe vârful Măgurii Călanului, adică Măgura, avea la 1920 patru ulițe fără nume care devin: Strada Ferdinand, Strada Cuza Vodă, Strada Mășești (probabil Mărășești) și Strada Regina Maria. La Dâncul Mare, tot patru: Strada Iancu, Strada Horea, Strada Cloșca și Strada Crișan. La Mărtinești, prima uliță se va numi Strada Libertății. Apoi urmează Strada Ferdinand, Strada Mihai Viteazul și Strada Aurel Vlaicu. Satul Ocolișul Mic era fosmat atunci din trei ulițe care primesc următoarele nume: Strada Averescu, Strada Mihai Viteazul și Strada Ferdinand.

Sibișelul avea două ulițe, botezate atunci Strada Mihai Viteazul și Strada Cetatea. Măgureniul, notat în respectivul act tot Măgura, se pare că nu avea nici o uliță, deci nu primește nici o denumire din punctul ăsta de vedere, toate rubricile fiind umplute cu liniuțe. E singurul caz de acest fel. Pentru că Bințințiul are două ulițe, numite de atunci (cum altfel?) Strada Aurel Vlaicu și Strada Horea. La Gelmar sunt tot două, însă noile numiri intrigă de-a binelea, fiind în total contrast cu cele enumerate mai sus: Strada Dăian și Strada Cătră Binținți. Pișchințiul avea doar o uliță, botezată Strada Horea. Vaideiul e și el original din acest punct de vedere: ulițele lui se vor numi Strada Mare și Strada Mică.

Prima surpriză vine de la Căstău care, din două ulițe, una avea deja o denumire mai veche. Astfel, interesant, Strada Râului devine Strada Ciorogari. Iar ulița fără nume devine Strada Ioan Moța. La Pricaz, ulițele, purtând până atunci numele Strada Principală și Strada Mică, se vor numi Strada Mihai Viteazul și Strada Horea, Cloșca și Crișan. La fel, la Turdaș, Strada Principală devine Strada Regulă românească (sau indescifrabil momentan pentru mine!!!), iar Strada Mică, Strada Mihai Viteazul.

Poate vom reveni într-un material separat cu însemnări despre Orăștioare, din Bucium, din Jeledinți, din Ludești, din Costești. Mai ales că localitățile respective au avut și înainte de 1918 nume de ulițe care necesită o cercetare mai atentă pentru descifrarea vechilor lor denumiri.

La centenar (29)   2 comments

La centenar. Cruci de eroi din Primul Război Mondial (29)

Apărut în Palia Expres, anul XXII, nr. 29 (884), 10-23 august 2017, p. 8.

Alte două exemple de cruci dedicate cel mai probabil memoriei celor căzuți în Primul Război Mondial, se găsesc pe raza comunei Rapoltu Mare. Ele sunt interesante din două perspective care conduc în cele din urmă la același rezultat: ridică anumite incertitudini legate de cei decedați și de evenimentele în care au fost implicați.

Prima dintre ele se găsește amplasată în cimitirul din jurul bisericii datând din secolul XVIII, cu hramul „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” din satul Bobâlna. Este o cruce de piatră, constituită din două registre amplasate pe un soclu în formă de trunchi de piramidă și aflată în stare relativ bună, însă cu partea de început și partea de sfârșit a textului săpat în scutul central, deteriorate: „… / [sc. an] (?) domn / ului iubiți mei / fi laiuți și / gorgyți  ră / posați în / anul 1915 fie / țărîna / ușo[ră]”. Stratul de var aplicat în ultimii ani îngreunează și mai mult transcrierea textului. Fără elemente decorative evidente, pe respectiva cruce nu este specificată moartea pe front, însă amplasarea ei în zona crucilor ridicate în amintirea eroilor din Primul Război Mondial face probabilă această ipoteză, mai ales că monumentul se încadrează într-o tipologie pe care o regăsim frecvent, iar faptul că pe o singură cruce fără mormânt evident sunt menționați ambii fii este un element în plus care să ridice un pic din vălul incertitudinii.

Al doilea exemplu este dat de o cruce înălțată la intrarea în localitatea Rapoltu Mare, dinspre Bobâlna. Redăm pentru început textul: „IOAN COSTA / DE 47 ANI CĂZUT ÎN / RĂZBOIUL MONDIAL / ÎN ANUL 1911 / A FOST RIDICATĂ / ÎN 1921”. Bineînțeles că primul lucru care pur și simplu sare în ochi este cel referitor la „războiul mondial” din anul 1911, astfel că trebuie să prezentăm câteva lămuriri. Monumentul în sine este atipic, fiind constituit din două părți ridicate în perioade total diferite. Din partea originală, cea ridicată conform mențiunii la 1921, se mai păstrează doar soclul cu ornamente alveolate în basorelief și registrul inferior, extrem de interesant, cu reprezentarea unei cărți deschise, aluzie la Marea Carte a Eroilor Neamului. Deasupra însă se găsește o altă cruce, realizată relativ recent, care încearcă să imite monumentele originale de același tip, realizată din ciment, cu trei registre și o placă de marmură pe care este inscripționat textul, amplasată în partea centrală. Confuzia creată de acel an 1911, poate fi explicată prin faptul că în momentul în care cei care au făcut „reabilitarea” monumentului acesta era deja grav afectat, iar descifrarea insripției originale s-a bazat pe o intuiție care nu avea la bază și cunoștințe de istorie și epigrafie. Pentru că se întâlnesc deseori cazuri în care, în momentul cioplirii în piatră anumite litere sau cifre se aseamănă între ele, cum ar fi de exemplu 4 cu 6 sau 1 cu 7. Astfel, cel mai probabil este ca în loc de 1917, meșterul care a săpat îm marmură noul text, încercând să îl copieze pe cel din 1921, să fi citit 1911.

La centenar 029, in Palia expres, anul XXII, nr. 29 (884), 10-23 august 2017, p. 8

Posted 2018/09/03 by danieliiancu in Articole, La centenar

Pro memoria (6)   Leave a comment

Monumentul eroilor din Săcărâmb

Apărut în Glasul Hunedoarei, an. IX, nr. 2067, 15 noiembrie 2017, p. 8.

Săcărâmbul e o localitate celebră, nu ar mai fi nevoie să menționăm acest fapt. O facem totuși, pentru a reaminti că, actualmente, e un sat ce face parte din comuna Certeju de Sus. Faima i se datorează însă altor lucruri, fiind la un moment dat, de prin secolul al XIX-lea până la mijlocul secolului XX, un prosper orășel minier, cosmopolit (vezi mai multe în Constantin Nichitean, Coralia Jianu, Săcărâmb, cămara de comori a Transilvaniei – trecut si viitor, Deva, 2006). Acest ultim aspect și-a pus amprenta inclusiv asupra monumentului eroilor din Primul Război Mondial.

Monument cosmopolit

Din punct de vedere al elementelor arhitectornice, monumentul eroilor din Săcărâmb este singular în cadrul monumentelor de acest tip, cel puțin din județul Hunedoara și cel puțin din ceea ce am reușit să identificăm până acum pe teren. Inclusiv soclul este impresionant, în trei trepte masive construite din mari pietre fasonate. Registrul inferior, de formă cubică, este încadrat pe colțuri de false coloane dreptunghiulare și mărginit de patru sfere de piatră, imitând ghiulelele de tun. În partea mediană, corpul monumentului se îngustează în trepte pe care este amplasat registrul superior. Acesta e format dintr-o cruce ce are incizate pe brațe inscripțiile de consacrare și care se sprijină pe bloc ornamentat în basorelief.

Motivele decorative sunt parțial înconjurate de un brâu de formă ovală constituit din trei rânduri de linii și puncte dispuse succesiv. Elementul central este reprezentat de o cască din Primul Război Mondial, de tip „Brodie” (brevetată în anul 1915 de către englezul John Leopold Brodie). Aceasta este plasată pe alte patru elemente dispuse încrușișat: o pușcă, o sabie și, cel mai probabil două steaguri de luptă stilizate. Și lateralele acestui bloc de piatră sunt decorate cu mănunchiuri de raze.

Eroi multietnici, texte multilingve

Toate cele patru suprafețe ale registrului inferior al monumentului conțin texte în trei limbi, română, germană și maghiară. Începutul textului îl regăsim, logic, în ceea ce poate fi considerată partea din față a construcției, plasat sub reprezentarea stilizată al unei salcii plângătoare, simbol al morții eroice și al renașterii și ale cărei rădăcini pornesc dintr-o inimă: „AMINTIREA EROILOR / ACEST MONUMENT S-A / RIDICAT DIN OFRANDELE / MILOSTIVILOR DĂRUITORI / ÎNTRU AMINTIREA EROLOR / DIN COMUNA SĂCĂRÂMBU / CĂZUȚI ÎN RĂSBOIUL INDEPENDENȚII / ANII 1914 – 1918”. Ciudat, aici nu se folosește formula de „Marele Război”, ci cea de „Răsbiul Independenții”. Iar asta spune multe lucruri pentru cei care vor să le descifreze.

Pe fața din partea stângă, sub același simbol al salciei plângătoare, sunt enumerați, pe două coloane, eroii din Săcărâmb: „Dr.  Deiac S. ⁎ + / Aufmeszer F. / Bucuriștian N. / Bucuriștian D. / Bucuriștian P. / Biriș A. / Boldor G. / Dallia M. / Czarl I. // Faran A. / Held I. / Haber V. / Inczner M. / Crișan P. / Krisanofski I. / Logojan S. / Mogoș I. ”. În partea dreaptă, pomelnicul continuă, tot pe două coloane: „Magda P. / Magda T. / Popovici A. / Schlett F. / Schelet I. / Schlett S. / Știrbu P. / Straja V. / Bălan B. / Hubanek S. // Szabo L. / Spina I. / Stanciu B. / Simcsik R. / Rogozsan I. / Ormindian S. / Ormindian I. / Bălan N. / Brezoski F. / Loski I. // Vințan S. / Lestand (?) M.”.

Cea din urmă față a monumentului crează și mai multă confuzie prin textul pe care îl conține: „Das Monument Fur Die / Gefallenen in Kriege / 1914 – 1018 / Elesett Hösök Szobra / Eroii Neamului 1941 – 1945 / Logojan S. Kun O. / Varodi A. Cantor Gh.”. Pe aceeași parte a monumentului, pe bazele celor două coloane sunt incizate și câteva informații esențiale pentru istrocul monumentului: „Prim. Nuntoiu S. / Aranjatam la / acest Monument // LUCRAT DE N. / E. ȘI I. CALLE”.

Ținând cont de numărul și varietatea confesională a cimitirelor din Săcărâmb, ar mai fi multe de căutat, dar sperăm și într-un ajutor dat de localnici care ne-ar putea îndruma spre crucile de eroi. Fie ei români, germani, unguri sau de ce altă naționalitate ar fi fost. Nu a fost vina lor că au murit într-un război al altora.

pro memoria 6

Posted 2018/08/31 by danieliiancu in Articole, Pro memoria

La centenar (28)   Leave a comment

La centenar. Cruci de eroi din Primul Război Mondial (28)

Apărut în Palia Expres, anul XXII, nr. 28 (883), 3-9 august 2017, p. 4.

Există pe raza județului Hunedoara și implicit în Ținutul Orăștiei, o serie de monumente dedicate eroilor ce cu greu mai pot fi încadrate în această categorie. Motivul îl reprezintă, așa cum am amintit și cu alte ocazii, starea de degradare avansată a acestora, stare care permite doar anevoie descifrarea unor cuvinte răzlețe din textul principal al inscripțiilor sau al epitafelor.

Dintre acestea, pentru exemplificare amintim două. Prima se găsește în cimitirul din jurul bisericii cu hramul „Sfânta Treime” din satul Spini, comuna Turdaș. Crucea este din piatră, în trei registre, înălțată pe un soclu cubic, decorat cu romburi, aceasta fiind o caracteristică des întâlnită în cazul acestor monumente dedicate eroilor.

Partea superioară este reprezentată de o cruce greacă în centrul căreia se află incizată o altă cruce, latină, care se înaltă de la îmbinarea a două ramuri de laur. Nu sunt vizibile inscripțiile de consacrare, însă este posibil ca ele să nu fi existat. Brațul principal al crucii, îngroșat, se sprijină pe registrul mijlociu care se termină sus într-un fronton triunghiular dublu, frânt spre margini. În interiorul acestuia se găsește nișa care avea rolul de a adăposti fotografia eroului, fotografie ce lipsește însă. În centrul registrului se găsește sculptat și textul, care din păcate nu poate fi descifrat decât parțial: „… / IOAN …ANCIU / … / … câmpul de onoare / … / … anul 1915 … / … / … / … / … / la anul 1916”. Urmează epitaful, complet ilizibil și el.

Un monument aproape identic ca formă și stare de conservare îl întâlnim în curtea bisericii cu hramul „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” din localitatea Dâncu Mare, comuna Mărtinești.  Aceleași registre, aceleași decorațiuni, aceeași nișă pentru fotografia cu chipul eroului din care au mai rămas câteva cioburi de sticlă. Până și literele sculptate sunt aceleași, ceea ce denotă faptul că cele două monumente au fost realizate de același meșter crucer. Iar din text se mai poate citi, cu greu, următoarele: „… / … / … TEACOI / … / … XII mort / … în / … / …”.

La Centenar, 028, Palia expres, 28 (883), XXII, 3-9 august 2017, p. 4

Posted 2018/08/28 by danieliiancu in Articole, La centenar

Ținutul Orăștiei în documente (12)   Leave a comment

Tot despre Tit Liviu Blaga

Apărut în Palia Expres, anul XXII, nr. 43 (898), 23-29 noiembrie 2017, p. 3.

Continuăm în acest articol tot cu câteva date despre fratele filosofului Lucian Blaga, Tit Liviu Blaga, cel care se odihnește în cimitirul ortodox din Orăștie. Dacă în numărul trecut am publicat un necrolog apărut în ziarul Unirea din Blaj, astăzi ne oprim asupra unui material mult mai amplu din Foia poporului (an. XXIV, nr. 34, 24 mai / 6 iunie 1916, p. 1-2) ce a apărut la Sibiu.

Articolul, ce ocupă în întregime prima pagina a respectivului număr, precum și începutul primei coloane de pe pagina a doua. Este mai mult decât un necrolog, este practic un omagiu adus profesorului de la liceul din Brașov: „Într-un sanator din Budapesta s-a stins viață unuia dintre cei mai iscusiţi dascăli ai acestui focar de cultură românească, atât de greu încercat în timpul din urmă. Moartea profesorului Tit Liviu Blaga, a trezit adânci regrete până şi în cele mai depărtate unghere ale lumii româneşti din Ardeal”.

Sunt oferite și câteva detalii despre începuturile ți dezvoltarea carierei sale: „Înzestrat de la natură cu o minte ageră, tînărul candidat de profesor părăseşte universitatea cu o serioasă şi temeinică cultură ştiințifică şi cu acel puternic idealism care singur e în stare să transfoarme cariera de profesor atât de-bogată în greutăţi şi renunţări, într-un apostolat încununat de laurii neperitoarelor succese. Activitatea sa de profesor şi-o începu Ia şcoala reală inferioară şi cea comercială din Braşov, trecând mai târziu la gimnaziu, unde a funcţionat până ia începerea boalei sale ucigătoare”.

Tonul în majoritatea paragrafelor articolului este unul extrem de elogios, plin de metafore și comparații, însă spațiul rezervat acestui material nu ne permite să redăm prea multe fraze. E însă necesar să mai amintim unele citate, pentru a avea o cât mai cuprinzătoare imagine a personalității celui ce a fost Tit Liviu Blaga: „Dar activitatea lui trece maiestos peste marginile totuşi înguste ale unei catedre de gimnaziu. Manualele lui, scrise mare parte în colaborare cu valorosul său coleg şi împreună muncitor cu aceeaşi râvnă pentru prosperarea şcolii lor, Aurel Ciortea, au străbătut azi aproape în toate şcolile româneşti din patrie”.

Iar poate că, așa cum ți-au mai exprimat și alții dorința, pe viitor ar putea fi recuperată de prin paginile revistelor și ziarelor, o parte a articolelor sale, interesantă, spunem noi, din perspectiva analizei modului în care s-a făcut la începutul secolului al XX-lea răspândirea cunoștințelor științifice înspre opinia publică. „În timpul din urmă profesorul T. L. Blaga a început să scrie într-o foaie poporală scurte articole, încercând să popularizeze ştiinţa, pe care o îndrăgise aşa de mult. Articolele lui scrise cu aceeaşi claritate şi exacitate, care îl caracterizează în toată activitate sa de un deceniu au trezit cel mai viu interes în sufletul tuturor acelora, pe cari nu-i poate mulţumi trecerea inconştientă peste diferitele fenomene naturale. Durere, boala de care suferea i-a slăbit condeiul în mână înainte de ce articolele sale ştiinţifice de popularizare ar fi putut să-l introducă în catedra de învăţător al mulţimii cetitoare de gazete, de dascăl al neamului atât de lipsit de cunoştinţele necesare pentru înţelegerea naturii”.

Palia Expres, an. 22, nr. 43, 898, 23-29 noiembrie 2017, p. 4