Archive for the ‘Ținutul Orăștiei în documente’ Category

Ținutul Orăștiei în documente (20)   Leave a comment

Vizita Marelui Voevod Mihai din 1935

Apărut în Palia Expres, anul XXIII, nr. 7 (909), 22-28 februarie 2018, p. 2.

În luna iunie a anului 1935 județul Hunedoara se bucura de o vizită importantă: cea a Marelui Voevod de Alba Iulia, fostul deja și viitorul pe atunci rege Mihai I al României. Normal, prefectul ia măsuri, apoi, prin ordinul 9817 din același an solicită autorităților locale lămuriri asupra modului în care s-a desfășurat mai sus amintita vizită.

Drept urmare, Pretura Plasei Orăștie, prin actul 988/1935, transmis Prefecturii la 25 iunie prin semnătura primpretorului, având ca obiect „Vizita Marelui Voevod în județ”, raportează următoarele: „Măria Sa Marele Voevod Mihaiu staționând în gara Orăștie, în ziua de 21 iunie 1935 împreună cu suita, a călătorit sub conducerea mea dimineața la ora 8 la Cetatea din hotarul comunei Costești, unde după cercetarea Cetății cu deamănuntul și luarea mesei la poalele Cetății, s-a reîntors după masă la ora 2 la gara Orăștie, în urma ivirei unei mici ploi”.

Se pare că mica ploaie l-a speriat pe viitorul rege, deoarece programul inițial la cetatea dacică de la Costești ar fi trebuit să dureze până „târziu după masă”. Interesant este însă un alt aspect, precizat foarte clar, și anume că respectiva călătorie a avut loc în condiții excelente, „fiind drumul județean Orăștie – Costești în perfectă bună stare”.

Până la destinația matinală, Marele Voievod a fost întâmpinat de-a lungul drumului prin toate satele Căstău, Beriu, Sereca, Orăștioara de jos, Bucium, Orăștioara de sus, Ludești și Costești, „preoții, învățătorii, copiii de școală și locuitorii din comune ovaționându-L cu mare însuflețire și cu strigăte de Ura și Trăiască”.

Masa a fost copioasă, în sensul tradițional: „La cetate s-a servit Măriei Sale și întregei Suite mâncare de sărbătoare”, mai precis un balmoș, „pregătit însuși de femei mărginărițe”, apoi „s-a mai servit caș proaspăt, unt din această regiune și mălaiu cald făcut de către aceste femei, afară de pâine”. Prin urmare, „mălaiul cald și balmoșul a fost consumat atât de M. S. cât și de Suită cu mare poftă, abandonându-se pâinea față de mălaiul cald. S-au mai servit și pești Păstrăvi, vin și bere”.

„Conform programului înainte statorit și în ziua de 22 iunie 1935 Măria Sa era să călătorească din nou la Cetatea Costești, însă ivindu-se ploaie de dimineață călătoria s-a abandonat, călătorind la ora 11 la Băile Geoagiu, de unde reîntorcându-se la ora 1 p.m., Măria Sa cu întreagă Suită la ora 3 p.m. a călătorit la București”…

Vom reveni cu alte descrieri ale vizitei.

Tinutul Orastiei 020, in Palia Expres, an. XXIII, nr. 7, 909, 22-29 februarie 2018, p. 2

Reclame

Ținutul Orăștiei în documente (19)   Leave a comment

Albumul lui Valer Pascu

Apărut în Palia Expres, anul XXIII, nr. 6 (908), 15-21 februarie 2018, p. 4.

În categoria documentelor care pot aduce lămuriri și pot deschide noi căi de cercetare se numără, bineînțeles, și fotografiile. Nu toată lumea apreciază acest gen de document, însă pentru istorici el este indispensabil. Spre deosebire de arheologie, care se bazează pentru reconstituiri doar pe ceea ce se găsește in situ, istoria modernă (în cazul României, istoria modernă începe teoretic după 1821, adică momentul Revoluției lui Tudor Vladimirescu) poate fi reconstituită și pe faza clișeelor fotografice.

„Pictura cu lumină” a apărut undeva la începutul secolului al XIX-lea, iar prima fotografie digitală se pare că a fost realizată în 1957 pe o cameră Kodak. Primul autoportret însă (selfi-ul de azi) datează din 1839 și i se datorează lui Robert Cornelius.

Primul Război Mondial a redesenat harta Europei, au apărut state noi, exemple fiind  Cehoslovacia, Iugoslavia, dar şi Polonia care şi-a redefinit graniţele. Pentru noi românii, sfârşitul Primului Război Mondial şi semnarea tratatelor de pace, a adus cel mai important fapt, acela că poporul român era cuprins între graniţele unui singur stat, numit în perioada interbelică „România Mare”.

La 27 ianuarie 1976, fostul căpitan Valeriu Pascu din Regimentul 64 Infanterie Orăştie – cătană austriacă aşa cum îşi spunea el – făcea o donaţie consistentă către Muzeul Judeţean Deva, din care s-a evidenţiat un album numit sugestiv Amintirile mele din răsboiul mondial 1914-1919. Pe o filă ataşată copertei, Valeriu Pascu, aflat în Bucureşti, scria la vârsta senectuţii: „Acest album – cu imagini din marele război mondial din 1914-1918 este un fragment din viaţa ostaşilor români mobilizaţi în armata austro-ungară. Cu  prima foaie din album, istoria începe cu o companie de infanterişti din Orăştie, instruiţi în arta de a fi războinici, considerându-i drept carne de tun, pentru cine? Pentru ce?”. Albumul conţine 274 fotografii înfăţişându-l pe căpitanul Valeriu Pascu în diferite ipostaze, începând de la şcoala militară din Sibiu, pe toate fronturile Imperiului Austro-Ungar până în decembrie 1918.

Tinutul Orastiei 019, in Palia expres, an. XXIII, nr. 6, 908, 15-21 februarie 2018, p. 4

Ținutul Orăștiei în documente (18)   Leave a comment

Conscrierea monumentelor, proprietate a statului maghiar, la 1919

Apărut în Palia Expres, anul XXIII, nr. 4 (906), 1-7 februarie 2018, p. 8.

La câteva luni după realizarea Marii Uniri, mai precis în data de 6 martie 1919, Consiliul Dirigent Român de la Sibiu, prin Resortul cultelor și al instrucțiunii publice, transmitea Prefectului Județului Hunedoara, Toma Vasinca, o notă prin care se solicita ajutorul în vederea identificării edificiilor de cultură și centralizării informațiilor referitoare la acestea.

În respectiva notă, aflat în fondul Prefecturii Județului Hunedoara de la Arhivele Statului,  se specifica, printre altele că „în curând se va prezenta la D-Voastră un delegat al resortului nostru cu mandatul de a studia chestiunea muzeelor, galeriilor de tablouri, monumentelor de artă, monumentelor istorice, bibliotecilor, edificiilor de teatru sau a altor edificii acomodate pentru spectacole cari se găsesc pe teritoriul județului” și „cari formează proprietatea statului ungar sau față de cari statul ungar și-a rezervat anumite drepturi sau a ecsercitat o ingerință oarecare”.

Astfel, la rândul său, prefectul trimite ordin către primăriile și preturile din județ, de la care primește în special răspunsuri că asemenea edificii „nu se află”, printre acestea numărându-se și cel al Preturii Plasei Geoagiu, datat 24 aprilie, în care pretorul Balomiri specifică următoarele: „Cu provocare la ordinul 2064/919 raportez că în plasa Geoagiu muzee, galerii de tablouri, monumente de artă și istorice, biblioteci și edificii de teatru nu sunt”.

Consiliul Orașului Orăștie răspunde și el prin adresa 725/1919, la 31 martie, că „am raportat Consiliului Dirigent, Resortului de culte și instrucțiune publică, următoarele: … pe teritoriul orașului Orăștie muzee, galerii de tablouri, monumente de arte, monumente istorice, edificii de teatru sau alte edificii acomodate pentru spectacole, cari formează proprietatea statului ungar sau față de cari ar avea statul ungar oarecare ingerință, nu sunt. Gimnaziul reformat din localitate care e subvenționat de stat are bibliotecă școlară”.

Tinutul Orastiei 018, in Palia expres, an. XXIII, nr. 4, 906, 1-7 februarie 2018, p. 8

Ținutul Orăștiei în documente (17)   Leave a comment

Schimbări administrativ-teritoriale în 1989

Apărut în Palia Expres, anul XXIII, nr. 3 (905), 25-31 ianuarie 2018, p. 6.

Este binecunoscută dorința lui Nicolae Ceaușescu, mai ales în ultimii ani ai deceniului nouă din secolul trecut, de a modifica cu orice preț structura satului tradițional românesc. În acest context și urmărind punerea în practică a respectivelor idei, în data de 18 aprilie 1989 era aprobată Legea nr. 2 privind îmbunătățirea organizării administrative a teritoriului Republicii Socialiste România, care va intra în viguare pe data de 25 aprilie același an, după publicarea ei Buletinul Oficial al RSR.

În limbajul de lemn al epocii, necesitatea adoptării unei asemenea legi ținea de faptul că „înfăptuirea politicii partidului și statului de amplasare rațională a forțelor de producție pe întreg cuprinsul patriei, elaborată și fundamentată după Congresul al IX-lea al Partidului Comunist Român, asigură dezvoltarea armonioasă, echilibrată, a tuturor zonelor și localităților urbane și rurale, pe baza principiilor moderne și de largă perspectivă ale sistematizării teritoriului țării, ale autoconducerii și autoaprovizionării, autogestiunii economico-financiare și autofinanțării, în scopul creșterii bunăstării generale a întregului popor”. Prin urmare, conform anexelor, teritoriul județului Hunedoara urma să fie organizat în trei municipii (Deva, Hunedoara și Petroșani), zece orașe (Aninoasa, Brad, Călan, Hațeg, Orăștie, Simeria, Lupeni, Petrila, Uricani și Vulcan, cu mențiunea că ultimele patru orașe menționate aparțineau de municipiul Petroșani) și 49 de comune.

Datele din lege și anexe sunt seci, informații mult mai utile pentru a ne aminti cum a fost organizat timp de aproximativ nouă luni județul Hunedoara și, implicit, zona Ținutului Orăștie, găsind într-un număr din Drumul socialismului (nr. 9785, 7 mai 1989, p. 2). Astfel, „pe baza largii consultări a cetățenilor și ca expresie a voinței acestora” s-a constituit orașul Aninoasa, prin comasarea comunelor Aninoasa și Iscroni. Unele comune din județ, printre care și cele din zona Orăștiei, au rămas în organizarea administrativ-teritorială anterioară, altele și-au schimbat componența, în timp ce un număr de nouă comune au fost desființate: Bănița, Bătrâna, Bulzeștii de Sus, Bunila, Burjuc, Tomești, Toplița, Vălișoara și Unirea.

Ce trebuie să e amintim însă e faptul că mai multe comune și-au schimbat denumirea: Luncoiu de Jos în Stejarii, Totești în Traian, Vețel în Micia, Zam în Deleni, Geoagiu în Germisara și Orăștioara de Sus în Decebal. Chiar dacă în articolul din Drumul socialismului nu se precizează, în afara comunelor și mai multe localități componente și-au schimbat denumirea, precum Geoagiu Băi în Germisara Băi sau Ludești în Traian. Cu siguranță au mai fost și altele, dar le vom prezenta cu altă ocazie.

Toate aceste modificări au fost însă anulate prin Decretul-lege 38 din 23 ianuarie 1990, care a abrogat Legea 2/1989.

Tinutul Orastiei 017, in Palia expres, an. XXIII, nr. 3, 905, 25-31 ianuarie 2018, p. 6

Ținutul Orăștiei în documente (16)   Leave a comment

Despre societăți de turism la 1923

Apărut în Palia Expres, anul XXIII, nr. 2 (904), 18-24 ianuarie 2018, p. 6.

Tot în fondul Prefectura Județului Hunedoara, de la Serviciul Județean Hunedoara al Arhivelor Hunedoara, există un dosar ce conține date minimale despre societățile de turism și protecția mediului la anul 1923. Înscriindu-se pe aceeași linie a întocmirii de statistici pentru a creiona o imagine cât mai apropiate de adevăr a României Mari, în anul mai sus amintit, mai precis pe 25 octombrie, Ministerul Muncii și Ocrotirii Sociale, prin Inspectoratul Regional, transmite prefectului județului Hunedoara o decizie prin care se cere un alt tabel.

„Domnule Prefect, / În Ministerul Muncii, conform deciziunii Ministeriale No 13304/923, pe lângă Direcțiunea muzeului social s-a înființat un Serviciu al turismului și al apărării frumuseților naturale. / În vederea culegerilor datelor statistice necesare organizării acestui Serviciu și cari sunt urgent cerute de Minister, avem onoare a Vă ruga să bine-voiți a dispune să ni se comunice câte societăți de turism și apărarea frumuseților naturale se găsesc în Județul Dv., numele și sediul lor. / Sperăm Domnule Prefect, că apreciind interesul pe care îl prezintă acest Serviciu, prin scopul său de a dezvolta gustul frumosului și de a da putință în special tineretului să-și cunoască țara și frumusețile ei, veți bine-voi a ne onora cu răspunsul și valorosul Dv. sprijin. / În caz că Dv. nu posedați aceste date vă rugăm cel puțin a ne indica pe cei cari ne-ar putea servi”.

În dosar nu se regăsește răspunsul către Minister, dar se află informarea directorului general al Muzeului județean, Iosif Mallász, orăștian prea bine cunoscut, care a condus instituția între 1913 și 1933, mai întâi sub administrarea unui imperiu (austro-ungar) și apoi sub oblăduirea unui regat (al României). Pe lângă faptul că directorul e strâns legat de istoria Orăștiei, interesantă este mai ales informarea pe care o face subprefectului județului Hunedoara, la 8 decembrie 1923.

„Domnule Subprefect, / În baza ordinului D-Vostru sub No. 8910 din anul 1923 am onoare a Vă raporta că în județul nostru se găsesc următoare Societăți care servesc scopul turismului și al apararei frumuseței naturale: / 1. Filialele lui „EKE” / „Erdélyi Kárpát Egyesület” / „Societate Carpatelor Ardelen” din Deva, Orăștie și Petroșeni. / 2. Filialele lui „Siebenbürgischer Karpaten Verein” / „Societate Carpatelor Ardelen” cu sediul: Orăștie și Petroșeni. / 3. Muzeul județului Hunedoara din Deva. / 4. Societate de Istorie, Arheologie și de Istorie-naturală județului Hunedoara din Deva. / Observând că Societății de sun poz. 1 și 4 nu funcționeze în prezent”.

Așadar la 1923 în Orăștie activa doar SKV-ul, asupra căruia vom reveni într-unul din numerele următoare.

Tinutul Orastiei 016, in Palia expres, an XXIII, nr. 2, 904, 18-24 ianuarie 2018, p. 6

Ținutul Orăștiei în documente (15)   Leave a comment

Despre situația librăriilor la 1919

Apărut în Palia Expres, anul XXIII, nr. 1 (903), 11-17 ianuarie 2018, p. 4.

Încă de la sfârșitul secolului al XIX-lea, zona Orăștiei a fost considerată un centru de iradiere a culturii atât prin presa scrisă, cât și prin volumele apărute în tipografiile de aici. Schimbarea de administrație de după anul 1918 a însemnat și o inventariere a diferitelor societăți culturale, sportive, de întrajutorare, asociații de meșteșugari și, nu în ultmul rând, al librăriilor, care aruncă o rază de lumină asupra sitației existente la acea dată.

Astfel, la Serviciul Județean Hunedoara al Arhivelor Hunedoara există un dosar ce conține Tabelul librăriilor aflătoare în județul Hunedoara acum aproape un veac, mai precis în anul 1919. Tabelul a fost întocmit la cererea Prefectului Județului Hunedoare și solicita câte un  „raport dela primari și primpretori” în baza unui ordin telegrafic al Consiliului Dirigent prin Resortul de Justiție. Astfel, cei vizați erau rugați să transmită de urgență câte librării sunt în fiecare cerc administrativ „și anume sediul și numele lor și cari sunt românești și maghiare”.

În cele mai multe cazuri în județ nu au existat librării de nici un fel, situația în cazul plaselor prezentându-se astfel: la Geoagiu, Deva, Hațeg, Hunedoara, Baia de Criș, Ilia, Pui și Orăștienu exista nici o librărie, singurele excepții reprezentându-le Bradul cu două librării („Minerva” și cea a lui George Roth care „are și tipografie”), precum și Petroșaniul cu trei librării (una românească a lui Muntean Teodor și două maghiare). În ceea ce privește așezările urbane Deva avea trei librării, Hațegul – două, Hunedoara – una, iar Orăștia două.

Ca atare, din Ținutul Orăștiei primpretorul Preturii Plasei Geoagiu răspunde la data de 22 septembrie 1919 că „am onoare a raporta că în Plasa Geoagiului librării românești sau ungurești nu se află”. Același lucru îl ransmite printr-o telegramă și primpretorul Preturii Orăștie: „raportez că în Plasa Orăștie librării nu sunt”.

În schimb, la 23 septembrie anul deja amintit, Consiliul Orașului Orăștie, prin semnătura primarului Romulus Boca răspunde prefectului că „la provocarea D-voastră Nr. 2431/919 raportez că la Orăștie se află o librărie în posesiunea lui Antonia Branga, soția învățătorului român, și alta în posesiunea societației „Szászvárosi Könivnyomda R. T.” – fără indicarea naționalitatei”.

Vom reveni pe viitor cu amănunte despre situațiile librăriilor de dinainte de 1918, precum și din perioada interbelică.

Tinutul Orastiei 015, in Palia expres, an. XIII, 1, 903, 11-17 ianuarie 2018, p. 4

Ținutul Orăștiei în documente (14)   Leave a comment

Alte ulițe de sate la 1920

Apărut în Palia Expres, anul XXII, nr. 46 (901), 14-20 decembrie 2017, p. 3.

Încheiem cu acest articol periplul prin satele din Ținutul Orăștiei, cu amintirea, pentru început, a numelor celor douăzeci de străzi din localitatea Jeledinți. Nouă dintre acestea aveau nume la 1920: Templum utca (care devine Strada Bisericii); Barnețul (?) – Strada Avram Iancu; Felszeg utca Strada Crișan; Loszádi utcaStrada Regele Ferdinand; Iskola utcaStrada Școalei; Pataki utcaStrada Regia Maria; Keringö utcaStrada Vladimirescu; Szüstèri utcaStrada Averescu, iar ulița CornățelStrada Libertății. Celelalte ulițe fără nume vor deveni de acum încolo străzile Horia, Cloșca, Aurel Vlaicu, Brătianu, Filipescu, Vaida Voevod, Cuza Vodă, Alecsandri, Goga, Cimiterului, și Mihai Viteazu.

Localitatea Orăștioara de Jos avea nouă ulițe, toate denumite, care însă își schimbă numele astfel: Strada DrumuluiRegina Maria; Întră făgădauăUnirii; PopeștilorUlpia Traiana; TocoieștilorHorea; OcolișanilorCloșca; BisericiiCrișan; CotuIorga; MoriiMorii; VălariAvram Iancu.

În Costești existau la 1920 cinci străzi, toate denumite, care evoluează toponimic astfel: Strada DrumuluiAverescu; DosăseștiAurel Vlaicu; SăcuilorCarpaților; ȘcoaleiMircea; TicerilorBrâncoveanu (?).

Buciumul era un sat cu șase ulițe, care își schimbă denumirile astfel: Strada Mare devine Strada Carol I; Șendreștilor devine Brătian; Ioaneștilor devine Mircea; OrăștilorAurel Vlaicu; Valea MicăTraian; Valea MareStrada Carpaților.

În Ludești, comunitatea stabilise până atunci 7 ulițe cu nume, care se vor redenumi după cum urmează: Strada DrumuluiStrada Averescu; KităștorilorOstașilor; TămășoilorMărășești; SprinderiConst. c. mare; Sub bârneCarpaților; MărmezilorMurășian; RugoilorȘtefan Vodă.

În sfârșit, și în Orăștioara de Sus, erau menționate toate cele nouă ulițe: Strada Drumului devine Strada Brâncoveanu; Strada PeșterenilorStrada Mărășești; Strada PrincipalăStrada București; Strada BarzilorStrada Ploiești; Strada TroșanilorStrada Horea; Strada FerarilorStrada Mureșan; Strada StrumeaștilorStrada Alecsandri; Strada DealStrada Carpaților; Strada PoduluiStrada Colonia (?)…

Tinutul Orastiei 014, in Palia expres, anul XXII, nr. 46 (901), 14-20 decembrie 2017, p. 3