Archive for the ‘Ținutul Orăștiei în documente’ Category

Ținutul Orăștiei în documente (15)   Leave a comment

Despre situația librăriilor la 1919

Apărut în Palia Expres, anul XXIII, nr. 1 (903), 11-17 ianuarie 2018, p. 4.

Încă de la sfârșitul secolului al XIX-lea, zona Orăștiei a fost considerată un centru de iradiere a culturii atât prin presa scrisă, cât și prin volumele apărute în tipografiile de aici. Schimbarea de administrație de după anul 1918 a însemnat și o inventariere a diferitelor societăți culturale, sportive, de întrajutorare, asociații de meșteșugari și, nu în ultmul rând, al librăriilor, care aruncă o rază de lumină asupra sitației existente la acea dată.

Astfel, la Serviciul Județean Hunedoara al Arhivelor Hunedoara există un dosar ce conține Tabelul librăriilor aflătoare în județul Hunedoara acum aproape un veac, mai precis în anul 1919. Tabelul a fost întocmit la cererea Prefectului Județului Hunedoare și solicita câte un  „raport dela primari și primpretori” în baza unui ordin telegrafic al Consiliului Dirigent prin Resortul de Justiție. Astfel, cei vizați erau rugați să transmită de urgență câte librării sunt în fiecare cerc administrativ „și anume sediul și numele lor și cari sunt românești și maghiare”.

În cele mai multe cazuri în județ nu au existat librării de nici un fel, situația în cazul plaselor prezentându-se astfel: la Geoagiu, Deva, Hațeg, Hunedoara, Baia de Criș, Ilia, Pui și Orăștienu exista nici o librărie, singurele excepții reprezentându-le Bradul cu două librării („Minerva” și cea a lui George Roth care „are și tipografie”), precum și Petroșaniul cu trei librării (una românească a lui Muntean Teodor și două maghiare). În ceea ce privește așezările urbane Deva avea trei librării, Hațegul – două, Hunedoara – una, iar Orăștia două.

Ca atare, din Ținutul Orăștiei primpretorul Preturii Plasei Geoagiu răspunde la data de 22 septembrie 1919 că „am onoare a raporta că în Plasa Geoagiului librării românești sau ungurești nu se află”. Același lucru îl ransmite printr-o telegramă și primpretorul Preturii Orăștie: „raportez că în Plasa Orăștie librării nu sunt”.

În schimb, la 23 septembrie anul deja amintit, Consiliul Orașului Orăștie, prin semnătura primarului Romulus Boca răspunde prefectului că „la provocarea D-voastră Nr. 2431/919 raportez că la Orăștie se află o librărie în posesiunea lui Antonia Branga, soția învățătorului român, și alta în posesiunea societației „Szászvárosi Könivnyomda R. T.” – fără indicarea naționalitatei”.

Vom reveni pe viitor cu amănunte despre situațiile librăriilor de dinainte de 1918, precum și din perioada interbelică.

Tinutul Orastiei 015, in Palia expres, an. XIII, 1, 903, 11-17 ianuarie 2018, p. 4

Reclame

Ținutul Orăștiei în documente (14)   Leave a comment

Alte ulițe de sate la 1920

Apărut în Palia Expres, anul XXII, nr. 46 (901), 14-20 decembrie 2017, p. 3.

Încheiem cu acest articol periplul prin satele din Ținutul Orăștiei, cu amintirea, pentru început, a numelor celor douăzeci de străzi din localitatea Jeledinți. Nouă dintre acestea aveau nume la 1920: Templum utca (care devine Strada Bisericii); Barnețul (?) – Strada Avram Iancu; Felszeg utca Strada Crișan; Loszádi utcaStrada Regele Ferdinand; Iskola utcaStrada Școalei; Pataki utcaStrada Regia Maria; Keringö utcaStrada Vladimirescu; Szüstèri utcaStrada Averescu, iar ulița CornățelStrada Libertății. Celelalte ulițe fără nume vor deveni de acum încolo străzile Horia, Cloșca, Aurel Vlaicu, Brătianu, Filipescu, Vaida Voevod, Cuza Vodă, Alecsandri, Goga, Cimiterului, și Mihai Viteazu.

Localitatea Orăștioara de Jos avea nouă ulițe, toate denumite, care însă își schimbă numele astfel: Strada DrumuluiRegina Maria; Întră făgădauăUnirii; PopeștilorUlpia Traiana; TocoieștilorHorea; OcolișanilorCloșca; BisericiiCrișan; CotuIorga; MoriiMorii; VălariAvram Iancu.

În Costești existau la 1920 cinci străzi, toate denumite, care evoluează toponimic astfel: Strada DrumuluiAverescu; DosăseștiAurel Vlaicu; SăcuilorCarpaților; ȘcoaleiMircea; TicerilorBrâncoveanu (?).

Buciumul era un sat cu șase ulițe, care își schimbă denumirile astfel: Strada Mare devine Strada Carol I; Șendreștilor devine Brătian; Ioaneștilor devine Mircea; OrăștilorAurel Vlaicu; Valea MicăTraian; Valea MareStrada Carpaților.

În Ludești, comunitatea stabilise până atunci 7 ulițe cu nume, care se vor redenumi după cum urmează: Strada DrumuluiStrada Averescu; KităștorilorOstașilor; TămășoilorMărășești; SprinderiConst. c. mare; Sub bârneCarpaților; MărmezilorMurășian; RugoilorȘtefan Vodă.

În sfârșit, și în Orăștioara de Sus, erau menționate toate cele nouă ulițe: Strada Drumului devine Strada Brâncoveanu; Strada PeșterenilorStrada Mărășești; Strada PrincipalăStrada București; Strada BarzilorStrada Ploiești; Strada TroșanilorStrada Horea; Strada FerarilorStrada Mureșan; Strada StrumeaștilorStrada Alecsandri; Strada DealStrada Carpaților; Strada PoduluiStrada Colonia (?)…

Tinutul Orastiei 014, in Palia expres, anul XXII, nr. 46 (901), 14-20 decembrie 2017, p. 3

Ținutul Orăștiei în documente (13)   Leave a comment

Ulițe de sate la 1920

Apărut în Palia Expres, anul XXII, nr. 44 (899), 30 noiembrie – 6 decembrie 2017, p. 5.

După ce am văzut, în câteva dintre numele anterioare, cum s-au schimbat sau au fost botezate străzile din principalele localități ale ținutului, respectiv Orăștia, Cugirul și Geoagiu, ne ocupăm acum de câteva sate din zonă.

Astfel, după cum consemna prim pretorul Balomiri la 5 octombrie 1920, se pare că în satul Râpaș exista o singură uliță, fără nume, dar care după aceasta dată se va numi Regele Carol. Situația este asemănătoare și în Turmaș, unde ulița capătă titulatura de Regele Ferdinand. La Spini, sunt două străzi care se vor numi Regina Maria și Regele Ferdinand.  La Dâncul Mic, tot două: Strada Carol și Strada Decebal. La Tămășasa: Strada Traian și Strada Iancu.

Vă vine sau nu să cedeți, satul acela cocoțat pe vârful Măgurii Călanului, adică Măgura, avea la 1920 patru ulițe fără nume care devin: Strada Ferdinand, Strada Cuza Vodă, Strada Mășești (probabil Mărășești) și Strada Regina Maria. La Dâncul Mare, tot patru: Strada Iancu, Strada Horea, Strada Cloșca și Strada Crișan. La Mărtinești, prima uliță se va numi Strada Libertății. Apoi urmează Strada Ferdinand, Strada Mihai Viteazul și Strada Aurel Vlaicu. Satul Ocolișul Mic era fosmat atunci din trei ulițe care primesc următoarele nume: Strada Averescu, Strada Mihai Viteazul și Strada Ferdinand.

Sibișelul avea două ulițe, botezate atunci Strada Mihai Viteazul și Strada Cetatea. Măgureniul, notat în respectivul act tot Măgura, se pare că nu avea nici o uliță, deci nu primește nici o denumire din punctul ăsta de vedere, toate rubricile fiind umplute cu liniuțe. E singurul caz de acest fel. Pentru că Bințințiul are două ulițe, numite de atunci (cum altfel?) Strada Aurel Vlaicu și Strada Horea. La Gelmar sunt tot două, însă noile numiri intrigă de-a binelea, fiind în total contrast cu cele enumerate mai sus: Strada Dăian și Strada Cătră Binținți. Pișchințiul avea doar o uliță, botezată Strada Horea. Vaideiul e și el original din acest punct de vedere: ulițele lui se vor numi Strada Mare și Strada Mică.

Prima surpriză vine de la Căstău care, din două ulițe, una avea deja o denumire mai veche. Astfel, interesant, Strada Râului devine Strada Ciorogari. Iar ulița fără nume devine Strada Ioan Moța. La Pricaz, ulițele, purtând până atunci numele Strada Principală și Strada Mică, se vor numi Strada Mihai Viteazul și Strada Horea, Cloșca și Crișan. La fel, la Turdaș, Strada Principală devine Strada Regulă românească (sau indescifrabil momentan pentru mine!!!), iar Strada Mică, Strada Mihai Viteazul.

Poate vom reveni într-un material separat cu însemnări despre Orăștioare, din Bucium, din Jeledinți, din Ludești, din Costești. Mai ales că localitățile respective au avut și înainte de 1918 nume de ulițe care necesită o cercetare mai atentă pentru descifrarea vechilor lor denumiri.

Tinutul Orastiei 013, in Palia expres, an. XXII, nr. 44, 899, 30 noiembrie - 6 decembrie 2017, p. 5

Ținutul Orăștiei în documente (12)   Leave a comment

Tot despre Tit Liviu Blaga

Apărut în Palia Expres, anul XXII, nr. 43 (898), 23-29 noiembrie 2017, p. 3.

Continuăm în acest articol tot cu câteva date despre fratele filosofului Lucian Blaga, Tit Liviu Blaga, cel care se odihnește în cimitirul ortodox din Orăștie. Dacă în numărul trecut am publicat un necrolog apărut în ziarul Unirea din Blaj, astăzi ne oprim asupra unui material mult mai amplu din Foia poporului (an. XXIV, nr. 34, 24 mai / 6 iunie 1916, p. 1-2) ce a apărut la Sibiu.

Articolul, ce ocupă în întregime prima pagina a respectivului număr, precum și începutul primei coloane de pe pagina a doua. Este mai mult decât un necrolog, este practic un omagiu adus profesorului de la liceul din Brașov: „Într-un sanator din Budapesta s-a stins viață unuia dintre cei mai iscusiţi dascăli ai acestui focar de cultură românească, atât de greu încercat în timpul din urmă. Moartea profesorului Tit Liviu Blaga, a trezit adânci regrete până şi în cele mai depărtate unghere ale lumii româneşti din Ardeal”.

Sunt oferite și câteva detalii despre începuturile ți dezvoltarea carierei sale: „Înzestrat de la natură cu o minte ageră, tînărul candidat de profesor părăseşte universitatea cu o serioasă şi temeinică cultură ştiințifică şi cu acel puternic idealism care singur e în stare să transfoarme cariera de profesor atât de-bogată în greutăţi şi renunţări, într-un apostolat încununat de laurii neperitoarelor succese. Activitatea sa de profesor şi-o începu Ia şcoala reală inferioară şi cea comercială din Braşov, trecând mai târziu la gimnaziu, unde a funcţionat până ia începerea boalei sale ucigătoare”.

Tonul în majoritatea paragrafelor articolului este unul extrem de elogios, plin de metafore și comparații, însă spațiul rezervat acestui material nu ne permite să redăm prea multe fraze. E însă necesar să mai amintim unele citate, pentru a avea o cât mai cuprinzătoare imagine a personalității celui ce a fost Tit Liviu Blaga: „Dar activitatea lui trece maiestos peste marginile totuşi înguste ale unei catedre de gimnaziu. Manualele lui, scrise mare parte în colaborare cu valorosul său coleg şi împreună muncitor cu aceeaşi râvnă pentru prosperarea şcolii lor, Aurel Ciortea, au străbătut azi aproape în toate şcolile româneşti din patrie”.

Iar poate că, așa cum ți-au mai exprimat și alții dorința, pe viitor ar putea fi recuperată de prin paginile revistelor și ziarelor, o parte a articolelor sale, interesantă, spunem noi, din perspectiva analizei modului în care s-a făcut la începutul secolului al XX-lea răspândirea cunoștințelor științifice înspre opinia publică. „În timpul din urmă profesorul T. L. Blaga a început să scrie într-o foaie poporală scurte articole, încercând să popularizeze ştiinţa, pe care o îndrăgise aşa de mult. Articolele lui scrise cu aceeaşi claritate şi exacitate, care îl caracterizează în toată activitate sa de un deceniu au trezit cel mai viu interes în sufletul tuturor acelora, pe cari nu-i poate mulţumi trecerea inconştientă peste diferitele fenomene naturale. Durere, boala de care suferea i-a slăbit condeiul în mână înainte de ce articolele sale ştiinţifice de popularizare ar fi putut să-l introducă în catedra de învăţător al mulţimii cetitoare de gazete, de dascăl al neamului atât de lipsit de cunoştinţele necesare pentru înţelegerea naturii”.

Palia Expres, an. 22, nr. 43, 898, 23-29 noiembrie 2017, p. 4

Ținutul Orăștiei în documente (11)   Leave a comment

Un necrolog pentru Tit Liviu Blaga

Apărut în Palia Expres, anul XXII, nr. 42 (897), 16-22 noiembrie 2017, p. 3.

Lăsăm puțin la o parte denumirile străzilor din localitățile ce compun sau au compus cândva așa-numitul Ținut al Orăștiei și ne oprim azi assupra unui subiect pe care l-am mai abordat în paginile acestei publicații: Tit Liviu Blaga. O personalitate ignorată în mod constant de către dicționare, enciclopedii, istorii sau monografii locale, deși a fost, așa cum arătat acum aproape un an, implicat profund în viața culturală, educativă și științifică a Transilvaniei.

Când vorbim despre documente, nu ne referim strict la acte manuscrise, la documente epigrafice sau la dispozițiile emise de diverse cancelarii. Un document este, sau poate deveni și o simplă fotografie, o însemnare pe o carte de rugăciuni sau o știre necrolog dintr-un ziar apărut acum mai bine de o sută de ani. Așa este și cazul de față, în care vom reda integral, pentru a fi cât mai aproape de adevăr și a avea o imagine cât mai clară asupra unei personalități ignorate, un simplu necrolog. Vom reveni în edițiile următoare cu alte materiale apărute în publicațiile vremii despre cel care a fost Tit Liviu Blaga, fratele poetului și filosofului Lucian Blaga.

Necrologul următor a apărut în Unirea, anul XXVI, la Blaj, pe data de „marți, 30 maiu 1916”, în numărul 55, la pagina 4:

„† Tit Liviu Blaga. Liceul din Braşov iarâş e în doliu. Alături de moartea directorului Virgil Oniţiu şi a celor trei profesori braşoveni, ce au căzut pe câmpul de luptă, Tit Liviu Blaga, e a 5-a victimă, în interval de abia un an şi jumătate. / Dcedatul a fost un profesor distins, autor de manuale didactice şi harnic muncitor pe terenul de popularizare al ştiinţelor. / Multe din articolele lui împrăştiate prin ziare („Foaia interesantă”, „Cosânzeana” etc.) ar putea fi cetite şi mai târziu, cu mult folos, adunate într-un volum. / Moartea profesorului braşovean e cu atât mai dureroasă, cu cât el se stinge la cea mai frumoasă vârstă, a tinereţii depline. / Corpul profesoral al liceului din Braşov a lansat următorul necrolog: / † / Cu adâncă durere sufletească anunţăm tuturor prietinilor şcolii şi culturii româneşti moartea iubitului şi neuitatului nostru coleg: / TIT LIVIU BLAGA / profesor de matematică şi fizică la şcolile secundare române din Braşov, membru coresp. al Asociaţiunii pentru literatura şi cultura poporului român, membru al delegaţiunilor şcolare din Braşov, al comitetului parohial din Braşov-Cetate etc. / intâmplată la 12/25 Maiu a.c., în clinica internă a universităţii din Budapesta, unde-şi căutase vindecarea boalei sale grele şi îndelungate, fiind de abia în al 35 lea an al vieţii sale şi al 11-lea al funcţionării sale ca profesor. / Şcolile noastre au perdut prin moartea acestui distins colec, – a 5-a jertfă grea în timp de un ar jumătate – , o forţă de o reală valoare pedagogică, iar ştiinţa şi cultura românească pe un Înţelegător şi impulsiv cultivator al lor. / Înmormântarea va avea loc în Orăştie, In 16/29 Maiu 1916 înainte de amiazi. / Brașov, în 13/26 Maiu 1916. / Corpul profesoral al şcolilor secundare gr.-or. române din Braşov. / Odihnească in pace!”…

Tinutul Orastiei 011, in Palia Expres, an. XXII, nr. 42, 897, 16-22 noiembrie 2017, p. 3

Ținutul Orăștiei în documente (10)   Leave a comment

Denumirea străzilor din Geoagiu la 1920

Apărut în Palia Expres, anul XXII, nr. 41 (896), 9-15 noiembrie 2017, p. 3.

Am mai vorbit în două materiale anterioare despre cum s-au schimbat denumirile străzilor din Orăștie și Cugir după preluarea administrației de către autoritățile românești în anii ce au urmat realizării Marii Uniri. Un caz interesant este și cel al localității Geoagiu, astăzi oraș, pe atunci comună.

Din Tabloul numirilor nouă a străzilor din comuna Geoagiu staverite în 1920, tabel întocmit de Secretariatul comunal Geoagiu la 25 iulie, în urma ședinței Consiliului Comunal ținut fix cu o săptămână mai devreme, reiese faptul că până la acea dată doar două străzi din comună aveau denumiri oficiale. În rest, orientarea în teren se făcea după modelul arhaic „pe la moara din jos”, „pe la școala de stat”, „pe la Judecătoria de ocol” ori pe „la Șpațir”. Din acest motiv, la Geoagiu putem vorbi abia la 1920 despre o toponimie urbană, în afară Banffy utca fiind menționat într-un document de la Serviciul Județean Hunedoara al Arhivelor Statului, un singur hodomin (nume de drum vechi), Calea ferarului. Găsim în schimb, după cum vom vedea mai jos, o întreagă serie de microtoponime.

Conform documentului, comuna Geoagiu era împărțită la acea vreme în trei zone: Suseni, Joseni și Feredeu (azi Geoagiu Băi), în total primind denumiri 18 străzi. Tabelul cuprinde mai multe coloane, dintre care „Descrierea stradei”, „Numirea veche” și „Numirea nouă”. Conoana cu „numirea veche” fiind în mare parte nu o vom nemționa decât atunci este cazul.

Astfel, în Suseni vor fi denumite cinci străzi: Dela Rusan Luca – podul de la Mahler devine Prințul Carol; Dela Protopopul gr.cat. – Bora Gh. / Decebal; Dela Crișan Vasile – Corpade Simion / Cloșca; Dela Biserica gr. cat. – Balșan Nic. / M. Gritta; iar Dela Cismaș Onică – tîrgul de vite / Str. Valei.

În Joseni sunt denumite nouă străzi: Dela podul dela Mahler – Szente Arp. / Mihai Viteazul; Dela Szente Arp. – Șofrone Gheorghe / Reg. Ferdinand; Dela podul dela Mahler – Coșteiu / Împ. Traian; Dela Coșteiu – moara din jos a lui Rafael Ignațiu / M. Eminescu; Dela Șlăimărița – Cosmic / Gh. Lazăr; Dela Coșteiu – V. Popovici (fostă Banffy u.) / Horea; Dela Școala de stat – drumul țării / Gh. Coșbuc; Dela Klimșinschi – Șpațir / Andr. bar. Șaguna; și Dela moara din jos a lui Rafael Ignațiu – Judecătoria de ocol / Vasile Alexandri.

În sfârșit, în Feredeu sunt denumite patru străzi: Dela Judecătoria de ocol – Roșu Ion 1. / (fostă Calea ferarului) / Aurel Vlaicu; Dela Dîncan Nicolae – Mișca Ambrosie / Mărășești; Dela Biserica gr. ort. – Hotelul Băilor / Gh. Barițiu; și Dela Bazenul băilor – Iosif Lădar / Oituz. Toate aceste denumiri vor fi aprobate de Ministerul Internelor prin Directoratul General din Cluj la 21 mai 1921.

Tinutul Orastiei 10, in Palia expres, an. XXII, nr. 41, 896, 9-15 noiembrie 2017, p. 3.

Ținutul Orăștiei în documente (9)   Leave a comment

Nume de străzi din Cugir la 1920

Apărut în Palia Expres, anul XXII, nr. 37 (892), 12 – 18 octombrie 2017, p. 5.

Poate părea plictisitor și redundant să aduci în atenție lucruri de acum aproape un secol. Mai ales dacă ne referim le numele unor străzi și ulițe de la acea vreme și nu la întâmplări nemaivăzute, nemaiîntâlnite și nemaiauzite. Însă pentru a avea o imagine reală asupra istoriei Ținutului Orăștiei în perioada interbelică, este absolut necesar să cunoaștem, printre altele. evoluția toponimiei urbane și nu doar faptele spectaculoase.

Am amintit că în Orăștie la 20 iulie 1920, într-o ședință a Consiliului orașului Orăștie s-a aprobat lista noilor denumiri de străzi, specificându-se însă, zece zile mai târziu, că se cere amânarea aplicării directivei până când se vor găsi bani pentru comandarea plăcuțelor aferente străzilor. Pentru a tempera totuși mânia autorităților centrale (mai precis, regionale, că ordinele veneau ele de la București, dar prin Cluj), actul amintit specifică: „În cazul dacă totuș s-ar ordona statorirea numirilor nouă prepuse de referent se decide ca strada Regi posta utca în loc de A. Vlahuță să se numeasscă Dr. Joan Mihu sau după numele acelui bărbat de renume, care prin concursul său moral și material a sprijinit totdeauna interesele orașului nostru”.

Dar documentele nu se opresc aici. La acea vreme, autoritățile din plasa Orăștie sunt nevoite să schimbe și numele străzilor din localitățile componente. Printre acestea se afla, normal, și Cugirul, care este inventariat în „Tabloul străzilor (numirilor) din comuna Cugir”. Nu interesează poate noile denumiri, însă cele vechi sunt extrem deinteresante (nu garantez că am transcris corect denumirile vechi…), cu atât mai mult cu cât sunt cele mai apropiate de realităţile locurilor. Astfel, în Cugir, Strada principală până în piață devine Str. Prințul Carol. Piața devine Piața Unirii. Scaunel a) strada din josÎmpăratul Traian; Scaunel b) strada de mijlocStrada Decebal; Scaunel c) strada din josStrada Dacilor. Strada din piață până la uzine devine Regele Ferdinand. Strada Râul-mic de la uzine în susRegina Maria. Strada de la Văsile Capentata în SuseniStrada Victoriei. Cuidieni devine Avram Iancu. Ulița Teului devine Crișan. Cânepi devine Mihaiu Viteazul. Sub coastă (cetate) – nici mai mult, nici mai puțin decât Sarmisegetuza. Tot Sub coastă, dar Suseni – se va numi Aurel Vlaicu. În sfârșit, strada Suseni e redenumită Eminescu.

Documentul e emis la Orăștie, de către prim-pretor, la 15 octombrie 1920.

Tinutul Orastiei 009, in Palia expres, XXII, 37 (892), 12-18 Octombrie 2017, p. 5