Archive for the ‘Ținutul Orăștiei în documente’ Category

Ținutul Orăștiei în documente (2)   Leave a comment

Măgureniul de altădată

Apărut în Palia Expres, anul XXII, nr. 29 (884), 10-23 august 2017, p. 3

Aceași „notar cercual” din Căstău, în documentul privind cererea de desfințare a Comunei Măgureni de la 1929, păstrat în în Fondul Prefecturii Județului Hunedoara de la Direcția Județeană Hunedoara a Arhivelor Naționale, nota câteva fraze extrem de interesante în ceea ce privește modul de viață al locuitorilor din Măgureniul de acum aproape 90 de ani.

Astfel, deși „ca să umbli din casă în casă trebuie mai mult de 8 ore de după ce o casă se desparte de alta prin un deal și o vale”, localitatea nu beneficia de nici o avere. Se face și un tabel cu cei 25 de contribuabili interni „cari în total plătesc 2231 lei la stat și 1586 adiționale”, la care se adaugă patru contribuabili externi cu 910 lei la stat și 632 lei taxe adiționale. Toate aceste cifre pot părea la prima vedere seci, însă ele au fost incluse în respectiva cerere de desfințare a comunei Măgureni tocmai pentru a exemplica inutilitatea unei asemenea organizări la rang de comună a localității.

În plus, un alt argument este cel al blocajului administrativ, căci „consiliul nu se poate alege, dacă se aplică vechea lege administrativă deoarece toți sunt neamuri, frați, cumnați și fii, așa că nu mai avem popor care să execute, ceace a cauzat și la transportarea lemnelor pentru școală, greutăți și neajunsuri și altă dată la alte cerinți oficioase”.

Așa cum am amintit deja, biserică nu a existat în Măgureni până la înălțarea schitului, la începutul secolului XXI, cătunul fiind o filie aparținătoare Sibișelului vechi. Detalii mai multe sunt însă oferite în legătură cu învățământul: „Are școală care s-a edificat în anul 1925/26 la cari frecventează iarna 2-3 copii iar vara 5-6 copii, deoarece sunt împedecați din cauza distanței dintre școală și locuințe, copiii învață școală acasă”. Notarul nu se limitează doar la expunerea situației ci vine cu o propunere care azi ar pune pe jar întreaga țară: „ca vara să se facă școală 2 luni căci mai mult progres ar face copiii decât acum mergând prin viscol și zăpezi și statul plătește de geaba pe învățător”.

Se mai precizează că, oricum, un învățător repartizat din altă zonă nu are ce căuta la Măgureni, deoarece comunicarea cu Orăștia durează două – trei zile, acesta neavând „cu ce se alementa și nici unde locui”. În sfârșit, un alt detaliu semnificativ din documentul amintit este faptul că la 1929 era „învățătoare fiica unui pădurar de stat care domiciliază în comună și care numai așa poate face față cu greutățile obișnuite”. Cam așa arăta viața în Măgureniul de altădată.

Tinutul Orastiei 002, in Palia expres, XXII, nr. 29, 884, 10-23 august 2017, p. 3

Ținutul Orăștiei în documente (1)   Leave a comment

Desființarea Comunei Măgureni

Apărut în Palia Expres, anul XXII, nr. 28 (883), 3-9 august 2017, p. 5

Multă lume a auzit, mai ales în ultimi ani de Măgureni. Un cătun menționat prin cărți ca având prima atestare documentară la 1909, însă pe care îl regăsim și în recensăminte mult mai vechi, din a doua jumătate a secolului XIX. Cei care au urcat la Măgureni, mai ales în ultimi ani, cunosc faptul că localitatea a fost practic părăsită total la începutul secolului XXI, în scriptele Primăriei Beriu nefiind înregistrat nici un locuitor. Acum lucrurile s-au mai schimbat, mai ales de când în zonă s-a construit Schitul Măgureni.

Puțină lume știe însă că localitatea asta, situată pe dealurile dintre văile Gliva și Măgureaua, a purtat cândva, se pare că timp de mai multe decenii, rangul de comună. Un document aflat în Fondul Prefecturii Județului Hunedoara de la Direcția Județeană Hunedoara a Arhivelor Naționale se referă la „Desființarea comunei Măgureni, plasa Orăștie, și declararea de cătun la comuna Sibișelul vechiu”. Actul este adresat prefectului județului și este semnat de către „notarul cercual” de la Căstău, Vasile L. Panla (semnătura e greu descifrabilă), la data de 28 februarie 1929. Acesta propunea ca, în conformitatea cu noua lege administrativă (Legea nr. 167/1929 privind organizarea administrațiunii locale) și în baza datelor prezentate de el, decăderea Măgureniului din rangul de comună.

Notarul își începe pledoaria prin a aminti faptul că respectiva comună „a fost înființată pe la anul 1868. Foștii nobili Barcsay (familie renumită în Transilvania, n.a.) proprietar al locului unde de prezent este sus numita comună, având interesele lor, ca să nu fie amestecați cu primarii (lor) din Sibișelul-vechiu și pentru a fi independenți au crezut de bine să-și numească cele câteva case de păstori a lor de comună Măgureni”. Este apoi menționat numărul caselor, 27 în total, în care stau 100 de locuitori „mici și mari”, dintre care doar 35 aveau drept de vot conform legii electorale în vigoare la acea dată. Se mai specifică că localitatea „nu are teritor politic propriu”, ci numai cadastru, cele 27 de gospodării fiind răspândite pe o suprafață de peste 360 de jugăre (un jugăr era echivalentul a circa 0,57 hectare), iar „locuitorii comunică pe jos și cu cai fără a avea un drum sau chiar poteci precizate de la o casă la alta”.

Argumentul suprem în opinia notarului îl constituie însă faptul că „locuitorii din Măgureni nu sunt nici ei contra acestei desființări știind că nu au cu ce face față cheltuielilor bugetare și se mulțumesc a avea numai un delegat în consiliul și un supleant, delegatul fiind reprezentantul lor în interesele de cătun”. Fapt care s-a și întâmplat, astfel încât într-un tabel cu localitățile județului din anul 1930, Măgureniul nu mai figurează ca și comună.

Tinutul Orastiei arhive, 001, Palia expres, 28 (883), XXII, 3-9 august, p. 5