Archive for the ‘Ținutul Orăștiei în documente’ Category

Ținutul Orăștiei în documente (18)   Leave a comment

Conscrierea monumentelor, proprietate a statului maghiar, la 1919

Apărut în Palia Expres, anul XXIII, nr. 4 (906), 1-7 februarie 2018, p. 8.

La câteva luni după realizarea Marii Uniri, mai precis în data de 6 martie 1919, Consiliul Dirigent Român de la Sibiu, prin Resortul cultelor și al instrucțiunii publice, transmitea Prefectului Județului Hunedoara, Toma Vasinca, o notă prin care se solicita ajutorul în vederea identificării edificiilor de cultură și centralizării informațiilor referitoare la acestea.

În respectiva notă, aflat în fondul Prefecturii Județului Hunedoara de la Arhivele Statului,  se specifica, printre altele că „în curând se va prezenta la D-Voastră un delegat al resortului nostru cu mandatul de a studia chestiunea muzeelor, galeriilor de tablouri, monumentelor de artă, monumentelor istorice, bibliotecilor, edificiilor de teatru sau a altor edificii acomodate pentru spectacole cari se găsesc pe teritoriul județului” și „cari formează proprietatea statului ungar sau față de cari statul ungar și-a rezervat anumite drepturi sau a ecsercitat o ingerință oarecare”.

Astfel, la rândul său, prefectul trimite ordin către primăriile și preturile din județ, de la care primește în special răspunsuri că asemenea edificii „nu se află”, printre acestea numărându-se și cel al Preturii Plasei Geoagiu, datat 24 aprilie, în care pretorul Balomiri specifică următoarele: „Cu provocare la ordinul 2064/919 raportez că în plasa Geoagiu muzee, galerii de tablouri, monumente de artă și istorice, biblioteci și edificii de teatru nu sunt”.

Consiliul Orașului Orăștie răspunde și el prin adresa 725/1919, la 31 martie, că „am raportat Consiliului Dirigent, Resortului de culte și instrucțiune publică, următoarele: … pe teritoriul orașului Orăștie muzee, galerii de tablouri, monumente de arte, monumente istorice, edificii de teatru sau alte edificii acomodate pentru spectacole, cari formează proprietatea statului ungar sau față de cari ar avea statul ungar oarecare ingerință, nu sunt. Gimnaziul reformat din localitate care e subvenționat de stat are bibliotecă școlară”.

Tinutul Orastiei 018, in Palia expres, an. XXIII, nr. 4, 906, 1-7 februarie 2018, p. 8

Reclame

Ținutul Orăștiei în documente (17)   Leave a comment

Schimbări administrativ-teritoriale în 1989

Apărut în Palia Expres, anul XXIII, nr. 3 (905), 25-31 ianuarie 2018, p. 6.

Este binecunoscută dorința lui Nicolae Ceaușescu, mai ales în ultimii ani ai deceniului nouă din secolul trecut, de a modifica cu orice preț structura satului tradițional românesc. În acest context și urmărind punerea în practică a respectivelor idei, în data de 18 aprilie 1989 era aprobată Legea nr. 2 privind îmbunătățirea organizării administrative a teritoriului Republicii Socialiste România, care va intra în viguare pe data de 25 aprilie același an, după publicarea ei Buletinul Oficial al RSR.

În limbajul de lemn al epocii, necesitatea adoptării unei asemenea legi ținea de faptul că „înfăptuirea politicii partidului și statului de amplasare rațională a forțelor de producție pe întreg cuprinsul patriei, elaborată și fundamentată după Congresul al IX-lea al Partidului Comunist Român, asigură dezvoltarea armonioasă, echilibrată, a tuturor zonelor și localităților urbane și rurale, pe baza principiilor moderne și de largă perspectivă ale sistematizării teritoriului țării, ale autoconducerii și autoaprovizionării, autogestiunii economico-financiare și autofinanțării, în scopul creșterii bunăstării generale a întregului popor”. Prin urmare, conform anexelor, teritoriul județului Hunedoara urma să fie organizat în trei municipii (Deva, Hunedoara și Petroșani), zece orașe (Aninoasa, Brad, Călan, Hațeg, Orăștie, Simeria, Lupeni, Petrila, Uricani și Vulcan, cu mențiunea că ultimele patru orașe menționate aparțineau de municipiul Petroșani) și 49 de comune.

Datele din lege și anexe sunt seci, informații mult mai utile pentru a ne aminti cum a fost organizat timp de aproximativ nouă luni județul Hunedoara și, implicit, zona Ținutului Orăștie, găsind într-un număr din Drumul socialismului (nr. 9785, 7 mai 1989, p. 2). Astfel, „pe baza largii consultări a cetățenilor și ca expresie a voinței acestora” s-a constituit orașul Aninoasa, prin comasarea comunelor Aninoasa și Iscroni. Unele comune din județ, printre care și cele din zona Orăștiei, au rămas în organizarea administrativ-teritorială anterioară, altele și-au schimbat componența, în timp ce un număr de nouă comune au fost desființate: Bănița, Bătrâna, Bulzeștii de Sus, Bunila, Burjuc, Tomești, Toplița, Vălișoara și Unirea.

Ce trebuie să e amintim însă e faptul că mai multe comune și-au schimbat denumirea: Luncoiu de Jos în Stejarii, Totești în Traian, Vețel în Micia, Zam în Deleni, Geoagiu în Germisara și Orăștioara de Sus în Decebal. Chiar dacă în articolul din Drumul socialismului nu se precizează, în afara comunelor și mai multe localități componente și-au schimbat denumirea, precum Geoagiu Băi în Germisara Băi sau Ludești în Traian. Cu siguranță au mai fost și altele, dar le vom prezenta cu altă ocazie.

Toate aceste modificări au fost însă anulate prin Decretul-lege 38 din 23 ianuarie 1990, care a abrogat Legea 2/1989.

Tinutul Orastiei 017, in Palia expres, an. XXIII, nr. 3, 905, 25-31 ianuarie 2018, p. 6

Ținutul Orăștiei în documente (16)   Leave a comment

Despre societăți de turism la 1923

Apărut în Palia Expres, anul XXIII, nr. 2 (904), 18-24 ianuarie 2018, p. 6.

Tot în fondul Prefectura Județului Hunedoara, de la Serviciul Județean Hunedoara al Arhivelor Hunedoara, există un dosar ce conține date minimale despre societățile de turism și protecția mediului la anul 1923. Înscriindu-se pe aceeași linie a întocmirii de statistici pentru a creiona o imagine cât mai apropiate de adevăr a României Mari, în anul mai sus amintit, mai precis pe 25 octombrie, Ministerul Muncii și Ocrotirii Sociale, prin Inspectoratul Regional, transmite prefectului județului Hunedoara o decizie prin care se cere un alt tabel.

„Domnule Prefect, / În Ministerul Muncii, conform deciziunii Ministeriale No 13304/923, pe lângă Direcțiunea muzeului social s-a înființat un Serviciu al turismului și al apărării frumuseților naturale. / În vederea culegerilor datelor statistice necesare organizării acestui Serviciu și cari sunt urgent cerute de Minister, avem onoare a Vă ruga să bine-voiți a dispune să ni se comunice câte societăți de turism și apărarea frumuseților naturale se găsesc în Județul Dv., numele și sediul lor. / Sperăm Domnule Prefect, că apreciind interesul pe care îl prezintă acest Serviciu, prin scopul său de a dezvolta gustul frumosului și de a da putință în special tineretului să-și cunoască țara și frumusețile ei, veți bine-voi a ne onora cu răspunsul și valorosul Dv. sprijin. / În caz că Dv. nu posedați aceste date vă rugăm cel puțin a ne indica pe cei cari ne-ar putea servi”.

În dosar nu se regăsește răspunsul către Minister, dar se află informarea directorului general al Muzeului județean, Iosif Mallász, orăștian prea bine cunoscut, care a condus instituția între 1913 și 1933, mai întâi sub administrarea unui imperiu (austro-ungar) și apoi sub oblăduirea unui regat (al României). Pe lângă faptul că directorul e strâns legat de istoria Orăștiei, interesantă este mai ales informarea pe care o face subprefectului județului Hunedoara, la 8 decembrie 1923.

„Domnule Subprefect, / În baza ordinului D-Vostru sub No. 8910 din anul 1923 am onoare a Vă raporta că în județul nostru se găsesc următoare Societăți care servesc scopul turismului și al apararei frumuseței naturale: / 1. Filialele lui „EKE” / „Erdélyi Kárpát Egyesület” / „Societate Carpatelor Ardelen” din Deva, Orăștie și Petroșeni. / 2. Filialele lui „Siebenbürgischer Karpaten Verein” / „Societate Carpatelor Ardelen” cu sediul: Orăștie și Petroșeni. / 3. Muzeul județului Hunedoara din Deva. / 4. Societate de Istorie, Arheologie și de Istorie-naturală județului Hunedoara din Deva. / Observând că Societății de sun poz. 1 și 4 nu funcționeze în prezent”.

Așadar la 1923 în Orăștie activa doar SKV-ul, asupra căruia vom reveni într-unul din numerele următoare.

Tinutul Orastiei 016, in Palia expres, an XXIII, nr. 2, 904, 18-24 ianuarie 2018, p. 6

Ținutul Orăștiei în documente (15)   Leave a comment

Despre situația librăriilor la 1919

Apărut în Palia Expres, anul XXIII, nr. 1 (903), 11-17 ianuarie 2018, p. 4.

Încă de la sfârșitul secolului al XIX-lea, zona Orăștiei a fost considerată un centru de iradiere a culturii atât prin presa scrisă, cât și prin volumele apărute în tipografiile de aici. Schimbarea de administrație de după anul 1918 a însemnat și o inventariere a diferitelor societăți culturale, sportive, de întrajutorare, asociații de meșteșugari și, nu în ultmul rând, al librăriilor, care aruncă o rază de lumină asupra sitației existente la acea dată.

Astfel, la Serviciul Județean Hunedoara al Arhivelor Hunedoara există un dosar ce conține Tabelul librăriilor aflătoare în județul Hunedoara acum aproape un veac, mai precis în anul 1919. Tabelul a fost întocmit la cererea Prefectului Județului Hunedoare și solicita câte un  „raport dela primari și primpretori” în baza unui ordin telegrafic al Consiliului Dirigent prin Resortul de Justiție. Astfel, cei vizați erau rugați să transmită de urgență câte librării sunt în fiecare cerc administrativ „și anume sediul și numele lor și cari sunt românești și maghiare”.

În cele mai multe cazuri în județ nu au existat librării de nici un fel, situația în cazul plaselor prezentându-se astfel: la Geoagiu, Deva, Hațeg, Hunedoara, Baia de Criș, Ilia, Pui și Orăștienu exista nici o librărie, singurele excepții reprezentându-le Bradul cu două librării („Minerva” și cea a lui George Roth care „are și tipografie”), precum și Petroșaniul cu trei librării (una românească a lui Muntean Teodor și două maghiare). În ceea ce privește așezările urbane Deva avea trei librării, Hațegul – două, Hunedoara – una, iar Orăștia două.

Ca atare, din Ținutul Orăștiei primpretorul Preturii Plasei Geoagiu răspunde la data de 22 septembrie 1919 că „am onoare a raporta că în Plasa Geoagiului librării românești sau ungurești nu se află”. Același lucru îl ransmite printr-o telegramă și primpretorul Preturii Orăștie: „raportez că în Plasa Orăștie librării nu sunt”.

În schimb, la 23 septembrie anul deja amintit, Consiliul Orașului Orăștie, prin semnătura primarului Romulus Boca răspunde prefectului că „la provocarea D-voastră Nr. 2431/919 raportez că la Orăștie se află o librărie în posesiunea lui Antonia Branga, soția învățătorului român, și alta în posesiunea societației „Szászvárosi Könivnyomda R. T.” – fără indicarea naționalitatei”.

Vom reveni pe viitor cu amănunte despre situațiile librăriilor de dinainte de 1918, precum și din perioada interbelică.

Tinutul Orastiei 015, in Palia expres, an. XIII, 1, 903, 11-17 ianuarie 2018, p. 4

Ținutul Orăștiei în documente (14)   Leave a comment

Alte ulițe de sate la 1920

Apărut în Palia Expres, anul XXII, nr. 46 (901), 14-20 decembrie 2017, p. 3.

Încheiem cu acest articol periplul prin satele din Ținutul Orăștiei, cu amintirea, pentru început, a numelor celor douăzeci de străzi din localitatea Jeledinți. Nouă dintre acestea aveau nume la 1920: Templum utca (care devine Strada Bisericii); Barnețul (?) – Strada Avram Iancu; Felszeg utca Strada Crișan; Loszádi utcaStrada Regele Ferdinand; Iskola utcaStrada Școalei; Pataki utcaStrada Regia Maria; Keringö utcaStrada Vladimirescu; Szüstèri utcaStrada Averescu, iar ulița CornățelStrada Libertății. Celelalte ulițe fără nume vor deveni de acum încolo străzile Horia, Cloșca, Aurel Vlaicu, Brătianu, Filipescu, Vaida Voevod, Cuza Vodă, Alecsandri, Goga, Cimiterului, și Mihai Viteazu.

Localitatea Orăștioara de Jos avea nouă ulițe, toate denumite, care însă își schimbă numele astfel: Strada DrumuluiRegina Maria; Întră făgădauăUnirii; PopeștilorUlpia Traiana; TocoieștilorHorea; OcolișanilorCloșca; BisericiiCrișan; CotuIorga; MoriiMorii; VălariAvram Iancu.

În Costești existau la 1920 cinci străzi, toate denumite, care evoluează toponimic astfel: Strada DrumuluiAverescu; DosăseștiAurel Vlaicu; SăcuilorCarpaților; ȘcoaleiMircea; TicerilorBrâncoveanu (?).

Buciumul era un sat cu șase ulițe, care își schimbă denumirile astfel: Strada Mare devine Strada Carol I; Șendreștilor devine Brătian; Ioaneștilor devine Mircea; OrăștilorAurel Vlaicu; Valea MicăTraian; Valea MareStrada Carpaților.

În Ludești, comunitatea stabilise până atunci 7 ulițe cu nume, care se vor redenumi după cum urmează: Strada DrumuluiStrada Averescu; KităștorilorOstașilor; TămășoilorMărășești; SprinderiConst. c. mare; Sub bârneCarpaților; MărmezilorMurășian; RugoilorȘtefan Vodă.

În sfârșit, și în Orăștioara de Sus, erau menționate toate cele nouă ulițe: Strada Drumului devine Strada Brâncoveanu; Strada PeșterenilorStrada Mărășești; Strada PrincipalăStrada București; Strada BarzilorStrada Ploiești; Strada TroșanilorStrada Horea; Strada FerarilorStrada Mureșan; Strada StrumeaștilorStrada Alecsandri; Strada DealStrada Carpaților; Strada PoduluiStrada Colonia (?)…

Tinutul Orastiei 014, in Palia expres, anul XXII, nr. 46 (901), 14-20 decembrie 2017, p. 3

Ținutul Orăștiei în documente (13)   Leave a comment

Ulițe de sate la 1920

Apărut în Palia Expres, anul XXII, nr. 44 (899), 30 noiembrie – 6 decembrie 2017, p. 5.

După ce am văzut, în câteva dintre numele anterioare, cum s-au schimbat sau au fost botezate străzile din principalele localități ale ținutului, respectiv Orăștia, Cugirul și Geoagiu, ne ocupăm acum de câteva sate din zonă.

Astfel, după cum consemna prim pretorul Balomiri la 5 octombrie 1920, se pare că în satul Râpaș exista o singură uliță, fără nume, dar care după aceasta dată se va numi Regele Carol. Situația este asemănătoare și în Turmaș, unde ulița capătă titulatura de Regele Ferdinand. La Spini, sunt două străzi care se vor numi Regina Maria și Regele Ferdinand.  La Dâncul Mic, tot două: Strada Carol și Strada Decebal. La Tămășasa: Strada Traian și Strada Iancu.

Vă vine sau nu să cedeți, satul acela cocoțat pe vârful Măgurii Călanului, adică Măgura, avea la 1920 patru ulițe fără nume care devin: Strada Ferdinand, Strada Cuza Vodă, Strada Mășești (probabil Mărășești) și Strada Regina Maria. La Dâncul Mare, tot patru: Strada Iancu, Strada Horea, Strada Cloșca și Strada Crișan. La Mărtinești, prima uliță se va numi Strada Libertății. Apoi urmează Strada Ferdinand, Strada Mihai Viteazul și Strada Aurel Vlaicu. Satul Ocolișul Mic era fosmat atunci din trei ulițe care primesc următoarele nume: Strada Averescu, Strada Mihai Viteazul și Strada Ferdinand.

Sibișelul avea două ulițe, botezate atunci Strada Mihai Viteazul și Strada Cetatea. Măgureniul, notat în respectivul act tot Măgura, se pare că nu avea nici o uliță, deci nu primește nici o denumire din punctul ăsta de vedere, toate rubricile fiind umplute cu liniuțe. E singurul caz de acest fel. Pentru că Bințințiul are două ulițe, numite de atunci (cum altfel?) Strada Aurel Vlaicu și Strada Horea. La Gelmar sunt tot două, însă noile numiri intrigă de-a binelea, fiind în total contrast cu cele enumerate mai sus: Strada Dăian și Strada Cătră Binținți. Pișchințiul avea doar o uliță, botezată Strada Horea. Vaideiul e și el original din acest punct de vedere: ulițele lui se vor numi Strada Mare și Strada Mică.

Prima surpriză vine de la Căstău care, din două ulițe, una avea deja o denumire mai veche. Astfel, interesant, Strada Râului devine Strada Ciorogari. Iar ulița fără nume devine Strada Ioan Moța. La Pricaz, ulițele, purtând până atunci numele Strada Principală și Strada Mică, se vor numi Strada Mihai Viteazul și Strada Horea, Cloșca și Crișan. La fel, la Turdaș, Strada Principală devine Strada Regulă românească (sau indescifrabil momentan pentru mine!!!), iar Strada Mică, Strada Mihai Viteazul.

Poate vom reveni într-un material separat cu însemnări despre Orăștioare, din Bucium, din Jeledinți, din Ludești, din Costești. Mai ales că localitățile respective au avut și înainte de 1918 nume de ulițe care necesită o cercetare mai atentă pentru descifrarea vechilor lor denumiri.

Tinutul Orastiei 013, in Palia expres, an. XXII, nr. 44, 899, 30 noiembrie - 6 decembrie 2017, p. 5

Ținutul Orăștiei în documente (12)   Leave a comment

Tot despre Tit Liviu Blaga

Apărut în Palia Expres, anul XXII, nr. 43 (898), 23-29 noiembrie 2017, p. 3.

Continuăm în acest articol tot cu câteva date despre fratele filosofului Lucian Blaga, Tit Liviu Blaga, cel care se odihnește în cimitirul ortodox din Orăștie. Dacă în numărul trecut am publicat un necrolog apărut în ziarul Unirea din Blaj, astăzi ne oprim asupra unui material mult mai amplu din Foia poporului (an. XXIV, nr. 34, 24 mai / 6 iunie 1916, p. 1-2) ce a apărut la Sibiu.

Articolul, ce ocupă în întregime prima pagina a respectivului număr, precum și începutul primei coloane de pe pagina a doua. Este mai mult decât un necrolog, este practic un omagiu adus profesorului de la liceul din Brașov: „Într-un sanator din Budapesta s-a stins viață unuia dintre cei mai iscusiţi dascăli ai acestui focar de cultură românească, atât de greu încercat în timpul din urmă. Moartea profesorului Tit Liviu Blaga, a trezit adânci regrete până şi în cele mai depărtate unghere ale lumii româneşti din Ardeal”.

Sunt oferite și câteva detalii despre începuturile ți dezvoltarea carierei sale: „Înzestrat de la natură cu o minte ageră, tînărul candidat de profesor părăseşte universitatea cu o serioasă şi temeinică cultură ştiințifică şi cu acel puternic idealism care singur e în stare să transfoarme cariera de profesor atât de-bogată în greutăţi şi renunţări, într-un apostolat încununat de laurii neperitoarelor succese. Activitatea sa de profesor şi-o începu Ia şcoala reală inferioară şi cea comercială din Braşov, trecând mai târziu la gimnaziu, unde a funcţionat până ia începerea boalei sale ucigătoare”.

Tonul în majoritatea paragrafelor articolului este unul extrem de elogios, plin de metafore și comparații, însă spațiul rezervat acestui material nu ne permite să redăm prea multe fraze. E însă necesar să mai amintim unele citate, pentru a avea o cât mai cuprinzătoare imagine a personalității celui ce a fost Tit Liviu Blaga: „Dar activitatea lui trece maiestos peste marginile totuşi înguste ale unei catedre de gimnaziu. Manualele lui, scrise mare parte în colaborare cu valorosul său coleg şi împreună muncitor cu aceeaşi râvnă pentru prosperarea şcolii lor, Aurel Ciortea, au străbătut azi aproape în toate şcolile româneşti din patrie”.

Iar poate că, așa cum ți-au mai exprimat și alții dorința, pe viitor ar putea fi recuperată de prin paginile revistelor și ziarelor, o parte a articolelor sale, interesantă, spunem noi, din perspectiva analizei modului în care s-a făcut la începutul secolului al XX-lea răspândirea cunoștințelor științifice înspre opinia publică. „În timpul din urmă profesorul T. L. Blaga a început să scrie într-o foaie poporală scurte articole, încercând să popularizeze ştiinţa, pe care o îndrăgise aşa de mult. Articolele lui scrise cu aceeaşi claritate şi exacitate, care îl caracterizează în toată activitate sa de un deceniu au trezit cel mai viu interes în sufletul tuturor acelora, pe cari nu-i poate mulţumi trecerea inconştientă peste diferitele fenomene naturale. Durere, boala de care suferea i-a slăbit condeiul în mână înainte de ce articolele sale ştiinţifice de popularizare ar fi putut să-l introducă în catedra de învăţător al mulţimii cetitoare de gazete, de dascăl al neamului atât de lipsit de cunoştinţele necesare pentru înţelegerea naturii”.

Palia Expres, an. 22, nr. 43, 898, 23-29 noiembrie 2017, p. 4