Despre Legea asupra regimului mormintelor de răsboi

Apărut în Glasul Hunedoarei, an. X, nr. 2362, 8 martie 2019, p. 8.

Am mai vorbit despre acest lucru, dar trebuie să repetăm faptul că începuturile timide ale cinstirii memoriei morților din Marele Război debutează practic, la nivel individual și / sau familial, încă din timpul desfășurării conflictului și a continuat pe aceleași coordonate mai mulți ani după încheierea efectivă a luptelor, totul completat însă cu interesul din ce în ce mai mare al comunităților locale pentru un cult al eroilor locali.

Indiferent de originea etnică

La nivel național problema se pune cu acuitate abia aproximativ un deceniu mai târziu, când în 2 iunie 1927, în Monitorul Oficial, este publicată Legea asupra regimului mormintelor de răsboi din România. Iar articolul 1 din prevedea că „mormintele ostașilor – fără nici o deosebire de religie sau origine etnică – căzuți pe timpul și din cauza răsboiului, situate pe

teritoriul român, sunt puse sub ocrotirea legii de față”.

Totodată, la articolul 2 se face și o clasificare a mormintelor care sunt asimilate mormintelor de război, pentru că, așa cum am specificat de nenumărate ori, eroi nu sunt doar cei care au murit efectiv pe fronturile celor două Războaie Mondiale, ci spectrul este mult mai larg: mormintele cercetașilor, surorilor de caritate și a oricăror altor persoane care au murit un serviciu comandat, „cât și a acelora cari au căzut punându-se benevol în serviciul patriei; mormintele invalizilor de război, mai precis a celor care au murit la distanță de luni sau de ani după ce au fost răniți în bătălii, precum și mormintele tuturor românilor de pretutindeni „cari au căzut dealungul veacurilor pentru desrobirea și înălțarea Neamului”.

După cum se observă, legea era clară și mai specifica că de același trebuie să se bucure și mormintele aparținând fostelor state beligerante, „amice sau inamice”, situate pe teritoriul român, „sub condițiunea reciprocității”, inclusiv mormintele prizonierilor și internaților civili de război.

Articolul 4 specifică cât se poate de clar următoarele: „Toate mormintele de răsboi – naționale și străine – au a fi considerate ca monumente publice, fie că se găsesc izolate sau sunt grupate în cimitire. Tot astfel se vor considera edificiile sau oricare altfel de construcțiuni sau lucrări cari se vor fi înfăptuit pentru comemorarea celor căzuți sau a unor fapte în legătură cu glorificarea eroismului românesc din toate timpurile”. Nu intrau aici mormintele celor aflați în cavourile de familie.

Prevederi nerespectate

Toate mormintele de război situate pe teritoriul României trebuiau să fie îngrijite, înfrumusețate și păstrate cu toată pietatea, respectiva operă de îngrijire urmând să aibă caracter perpetuu, iar „sub nici o formă”, nimeni nu va putea strămuta mormintele de război fără autorizația societății „Cultul eroilor”. Comemorarea eroilor urma să se facă în fie care an de ziua Înălțării Domnului, decretată ca sărbătoare națională. „Deasemenea, pentru cinstirea celor căzuți și comemorarea glorioaselor acte de eroism național, se vor construi monumente și plăci comemorative în toate localitățile din țară, stimulându-se în special în acest scop inițiativa particulară”, iar fiecare comună era obligată să întocmească o „Carte de aur” cu numele ostașilor și alte date despre ei.

Un lucru interesant care merită menționat, este cel menționat în articolul 27: „Județele și comunele sunt îndatorate să asigure întreținerea și paza mormintelor și cimitirelor de răsboi, cât și a tuturor lucrărilor comemorative situate pe teritoriilor lor”. În sfârșit, la articolul 31 se specifică că „orice profanare, distrugere sau vătămare a lucrărilor comemorative, semnelor funerare, mormintelor, monumentelor, construcțiunilor, plantațiunilor etc., cari potrivit art. 4 din lege sunt declarate monumente publice, este calificată ca delict și se vor pedepsi cu închisoare dela 15 zile la 2 ani”…

Se știe că nu toate localitățile au pus în aplicare nici atunci prevederile respectivei legi, cât despre păstrarea memoriei la ora actuală mai este mult de muncă până să ajungem la o normalitate.

Eroi din Livadia

Apărut în Glasul Hunedoarei, an. X, nr. 2357, 1 martie 2019, p. 8.

În apropierea bisericii cu hramul „Sfântul Gheorghe” din localitatea Livadia (comuna Baru) se află cel puțin trei cruci de eroi din al doilea Război Mondial, în fața cărora a fost înălțată în anul 2013 o troiță de lemn tipică, fără elemente care să o evidențieze de alte asemenea obiective. Crucile eroilor prezintă însă câteva particularități ce merită a fi consemnate.

Țincora Ștefan și Crăciunescu Barbu

Cele trei cruci de eroi au fost reașezate la un moment dat, cel mai probabil în timpul unei reabilitări a locașului de cult din apropiere, astfel încât la ora actuală ele se găsesc înălțate pe același soclu din ciment. Confecționate din marmură ele sunt aproape identice ca structură, însă destinele celor în memoria cărora au fost ridicate sunt extrem de diferite.

Primele două cruci sunt mai simple din perspectiva ornamentației, cele trei registre nefiind „decorate” decât cu inscripțiile care vorbesc despre eroi și cu fotografiile acestora amplasate în medalioane ovale. Unul dintre ele specifică faptul că a fost edificat „În amintirea eroului / Țincora Ștefan / căzut în luptele dela Iași / în 30 Aprilie 1944 / în etate de 22 ani // Plâns de îndurerații părinți / Ștefan și Anișca”. Fotografia decolorată de soare, de pe obiectivul memorial ne dezvăluie bustul unui bărbat pe care îl bănuim ca fiind tânăr la momentul realizării instantaneului, îmbrăcat în haine populare și cu o pălărie așezată oarecum într-o parte.

Mare lucru nu distingem nici de pe fotografia încastrată în ce-a de-a doua cruce: un personaj îmbrăcat în straiele locului dar care apare acum în „ceață”, dispărut din poză cum a dispărut din viață. Elementul vestimentar cu cel mai mare impact vizual rămâne perechea de cizme lustruite, deși fotografia a fost realizată cu siguranță într-un dintre atelierele care au funcționat în județul Hunedoara până la vremea celei de-a doua conflagrații mondiale. Textul săpat în marmură este următorul: „În amintirea eroului / Crăciunescu Barbu / mort ca prizonier / în Ungaria la 20 Dec. 1944 / în etate de 20 ani. // Plâns de îndurerații săi / părinți Jiga și Eva”…

Crucea lui Vladislav Ioan I.

Alături se găsește a treia cruce, puțin diferită din punct de vedere estetic comparativ cu celelalte două: are terminațiile brațelor trilobate, inscripții de consacrare și coloane torsadate realizate în basorelief. Fotografia este aproape în totalitate deteriorată, chipul fiind de nerecunoscut, singurul element identificabil cât de cât fiind uniforma militară. Textul este următorul: „În amintirea lui / VLADISLAV IOAN I. / dec. 4 Iul. 1948 / a trăit 23 ani // Fie-i țărâna ușoară // Îl plâng îndurerați / părinții și scumpi lui frații / Tinereața mea a fost / prea scurtă și prea grea, / căci luntria vieții mele sa  / scufundat cu ea”. Aici sunt necesare mai multe clarificări care din păcate, la momentul actual, nu le putem aduce. Cel mai probabil însă este vorba despre un tânăr din Livadia care a participat la război și a fost rănit, el decedând la trei ani după încheierea definitivă a conflictului. Din păcate nu putem ști, momentan, pe ce fronturi a luptat și unde a fost rănit. Dacă a fost rănit. Pentru că mai există și varianta capturării lui ca prizonier, caz în care moartea ar fi putut surveni într-un lagăr de pe teritoriul fostei Uniuni Sovietice. Sunt multe necunoscute, dar eroii tot eroi rămân.

Eroii din Geoagiu Băi

Apărut în Glasul Hunedoarei, an. X, nr. 2352, 22 februarie 2019, p. 8.

Geoagiu Băi, localitatea-stațiune aflată administrativ pe teritoriul orașului Geoagiu, este menționată în bibliografie ca având un monument ridicat în amintirea eroilor căzuți în Primul Război Mondial înainte de anul 1989 (vezi Ioachim Lazăr, Nicolae Marcel Morar, Hunedorenii și Marea Unire din 1918, Deva, 2009, p. 49). Într-adevăr, pe plăcuța de tablă prinsă pe cruce se menționează anul 1965 ca fiind cel al ridicării obiectivului memorial, foarte probabil el înlocuind un monument mai vechi, din lemn sau piatră. În plus sunt menționați și eroii căzuți pe fronturile celei de-a doua conflagrații mondiale. 

Monumentul

Monumentul (despre care am mai amintit și cu altă ocazie) este extrem de simplu și este redat ca o cruce de mari dimensiuni, vopsită în alb, cu terminațiile brațelor trilobate și ridicat pe un postament în trei trepte, realizat din piatră acoperită cu ciment. El se găsește amplasat în cimitirul din jurul bisericii cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”, cimitir în care se mai găsesc cruci care amintesc de eroii din război și nu numai.

La încrucișarea brațelor crucii mari se regăsesc pictate inscripțiile de consacrare („IIS / HS / NI / KA”) , despărțite de o altă cruce, de data aceasta de tip grecesc, cu brațele perfect egale, iar puțin mai jos, pe brațul principal al monumentului este pictat și tricolorul. Sub acesta se află plăcuța deja amintită, ce conține următorul text: „EROI / 1914 – 1918 / serg. BUDA IOAN / cap. HERȚA IRIMIE / cap. PERA NICOLAE / cap. COCOȘ PETRU / sold. PERA ROMULUS / sold. BLAGA SIMION / sold. FERI IOAN / sold. GHEZA PETRU / sold. CIGMĂIAN IOAN / sold. BOLOVAN PETRU / sold. LĂDARU FILIP / sold. BABA PETRU / sold. BURSUC TOADER // 1941 – 1945 / lent. LĂDARU APOSTOL / lent. FLOARE IOAN / serg. PĂCURARU VIOREL / serg. MUNTEAN SABIN / sold. LENUȚ VASILE / sold. GHEZA IOAN / sold. PÎRVA REMUS / sold. GĂZDĂU FILIP / sold. LĂDAR PETRU // VEȘNICA LOR POMENIRE! / Ridicată de cei ce nu vă vor uita niciodată / 1965”.

Crucile cu două nume

Printre crucile din cimitirul din Geoagiu Băi, două par să iasă în evidență. Sunt relativ noi, bine îngrijite și se află la căpătâiul unor morminte. Nu le descriem și nu insistăm asupra detaliilor, pentru că textele săpate pe cruci sunt suficiente. Menționăm doar faptul că amintirea eroilor este păstrată și prin fotografii amplasate în medalioane ovale.

Textul de pe crucea primului mormânt la care ne referim este următorul: „În amintirea Eroului / Serg. Viorel Păcurarui / mort pe câmpul de luptă în / Ungaria în 2 Ian. 1945 / în etate 25 ani / și sora lui / Viorica Lungu / răp. 1945 în etate 18 ani // În veci să-le fie amintirea / Ridicată de Plotoner T. Lungu / și părinții I. M. Păcurariu”.

Al doilea text precizează că obiectivul funerar este construit „În amintirea eroului / LADARU APOSTOL / înv. și locotenent de rez. căzut la 21 / febr. 1945 în luptele de la Klokoci / Slovacia în etate de 32 ani // LADARU RODICA / 1942 – 1961 / elevă în cl. X. a școlii medii din Orăștie”. Urmează apoi epitaful: „Te-ai stins ca fulgul cel ușor / În primăvara tinereții / Lăsând în urmă doar mîhnire / Te plâng părinții tăi cu dor / Le ești prea scumpă amintire”…

Alți eroi din Tuștea

Apărut în Glasul Hunedoarei, an. X, nr. 2347, 15 februarie 2019, p. 8.

Am amintit în primăvara anului 2018 de câțiva dintre eroii căzuți pe fronturile Războaielor Mondiale, în amintirea cărora au fost ridicate cruci la intrarea în cimitirul de lângă biserica cu hramul „Sfânta Treime” din localitatea Tuștea, comuna General Bethelot. A venit timpul să-i menționăm și pe ceilalți specificând totodată faptul că asemenea obiective memoriale ar mai putea fi identificate pe teritoriul localității.

Puian Vasile și Radone Sigismund Ambrozie

Cea mai simplă dintre respectivele cruci este din țevi de fier cu anumite elemente așa-zis decorative sudate pe brațe și cu o placă de marmură care înlocuiește, probabil, tabla mai veche. Textul este următorul: „Aici se odihnește / «EROUL» / PUIAN VASILE / 1925 – 1948 / Dormi în pace”. Sintagma „aici de odihnește” și scrierea între ghilimele a cuvântului „eroul” se datorează cu siguranță faptului că tânărul de aproximativ 23 de ani a murit în urma rănilor căpătate pe front, fiind înmormântat astfel în cimitirul satului la câțiva ani după război.

În apropiere se găsește o altă cruce, din marmură, realizată după un model extrem de des întâlnit, mai ales că e și ridicată relativ recent dacă ar fi să luăm în calcul doar fotografia din medalion, foarte bine păstrată, iar inscripția este următoarea: „ÎN AMINTIREA / EROULUI / RADONI SIGISMUND / AMBROZIE / NASC. LA / 29 DEC. 1921 / CAZUT LA / 20 AUG. 1944 / LA IASI // DEPLÎNS DE PĂRINȚII / PETRU ȘI IDA / FRAȚI IULIUS ȘI JENICA // FI-EI ȚĂRÎNA UȘOARĂ”.

Cânda Șomoilă, Mărilescu Ianăș și Parau Aron

Redăm mai jos textele de pe celelalte trei cruci, cu unele mici completări pentru a evidenția situația eroilor căzuți pe fronturile celui de-al Doilea Război Mondial.

Primul text este extrem de lacunar: „CÂNDA ȘOMOILĂ / născ. IV 1923 / mort pe câmpu de / Luptă X 1945 // Mamă MARIA.”. Aici se ridică întrebarea cine și pe ce fronturi mai luptau în luna octombrie a acelui an, când, teoretic, conflagrația mondială luase sfârșit? Este vorba despre o greșeală sau despre dorința de a nu irita autoritățile sistemului politic instaurat în România după 1945, dar mai ales după 30 decembrie 1947?

A doua cruce are înscrise pe ea următoarele: „Întru amintirea / Eroului / Serg. MĂRILESCU IANĂȘ / născ. 1919, mort în etate / de 23 ani, în Răsboiul / sfânt al Reintregirii, / la luptele Bakssan, / înmormântat la Malka, / 9 Sept. 1942. / Glorie lui! / Fiei memoria binecuvântată. // Deplâns de părinții Petru și Anișca, / frații Petru și Eugenia, / nepot Ioan cumnată Marina.”. Ne mirăm astfel pe unde i-au purtat pașii pe unii dintre localnicii din Tuștea, pentru că acesta pare să fi făcut parte din cadrul Diviziei 2 Munte Română, luptând inițial în Caucazul de Vest, iar din august 1942 în Caucazul de Est, fiind grupate în zona dintre localitățile Malka și Baksan. Mărilescu Ianăș a murit în timpul războiului de poziții care a durat până în luna octombrie a aceluiași an.

În sfârșit, al treilea obiectiv specifică faptul că este ridicat „În amintirea Eroului: / Sold: PARAU ARON / nasc. 1922 mort la datorie / 5 Mai 1944, comuna / Socol – Iași. // Glorie memoriei lui!”. Practic acesta și-a găsit sfârșitul în timpul așa-numitei „bătălii pentru Moldova” din lunile aprilie-mai, când s-a încercat oprirea ofensivei Armatei Roșii spre Vest, înainte de momentul 23 august 1944.

În amintirea evenimentelor de la 1784

Apărut în Glasul Hunedoarei, an. X, nr. 2342, 8 februarie 2019, p. 8.

Cititorii obișnuiți cu monumentele istorice au observat prin localitățile din Țara Zarandului mai multe troițe ce amintesc de evenimentele de la 1784-1785, evenimente cunoscute mai ales sub denumirea de Răscoala condusă de Horea, Cloșca și Crișan.

S-a scris mult despre ceea ce s-a întâmplat atunci dar și despre troițele comemorative, ridicate în anul 1934, la împlinirea a 150 de ani de la izbucnirea efectivă a acțiunilor. Iar dacă ar trebui să amintim câteva lucrări de referință ele ar fi cele scrise de Nicolae Densușianu, Revoluțiunea lui Horia în Transilvania și Ungaria, David Prodan, Răscoala lui Horea sau Ion Pârva, 1784 în locuri și monumente.

Troițele comemorative

Obiectivele memoriale se remarcă în special prin stilul identic și prin elementele decorative comune care le ornamentează. „Ideea creării și așezării acestor monumente a aparținut profesorului Ioan Radu, directorul de pe atunci al gimnaziului Avram Iancu din Brad”, cele zece troițe fiind realizate la Școala de Arte și Meserii din Zlatna (vezi Ion Pârva, 1784 în locuri și monumente, București, 1984, p. 215).

Toate au fost ridicate pe socluri în trepte, chiar dacă între timp amplasamentele au suferit modificări mai mult sau mai puțin semnificative. Părțile superioare, încununate de câte o cruce treflată, imitau acoperișurile în „patru ape” pe două niveluri ale troițelor de lemn. Registrele principale sunt constituite din cruci decorate cu bogate motive florale, terminațiile brațelor laterale fiind susținute de coloane torsionate. Fiecare troiță are amplasată pe ea mai multe plăci de marmură și chiar basoreliefuri turnate în bronz după machetele sculptorului Radu Moga.

Reproducem în continuare textele de pe troițele de la Mesteacăn (municipiul Brad) și Ribița (comuna Ribița).

Textele de la Mesteacăn

Mesteacăn: „AICI PE DEAL A FOST BISERICA VECHE DIN / MESTEACĂN, UNDE LA 1 NOEMVRIE 1784 / CRIȘAN, SAU MARC GIURGIU, DIN COMUNA / VACA (ASTĂZI CRIȘAN) A ADUNAT IOBAGII / DIN ZARAND, LE-A SPUS CĂ HORIA A FOST / LA ÎMPĂRATUL JOSIF PENTRU ȘTERGEREA / IOBĂGIEI ȘI LE-A ARĂTAT CRUCEA DE AUR / ALUI HORIA CU CHIPUL ÎMPĂRATULUI. // ACEST MONUMENT S-A RIDICAT LA 31 OCTOMBRIE 1934 / LA 150 ANI DELA / ADUNAREA REVOLUȚIONARĂ DIN MESTEACĂN. /// DE AICI AU PLECAT CU TOȚII LA ALBA IULIA / SĂ SE ÎNSCRIE GRĂNICERI, DAR ÎN DRUM, ÎN COMUNA CURECHIU, ATACAȚI DE PANDURII / NEMEȘILOR, S-AU REVOLTAT, AU ALES PE CRIȘAN DE CĂPITAN, AU JURAT MOARTE / UNGURILOR ȘI AU DEZLĂNȚUIT CRÂNCENA / VIJELIE DELA 1784. = x = AICI A FOST / ARUNCATĂ ÎNTÂIA SĂMÂNȚĂ A DESROBIREI / ȘI LIBERTĂȚII NOATRE NAȚIONALE”.

Textele de la Ribița

Ribița: „REVOLTAȚI PESTE MĂSURĂ DE SUFERINȚELE ÎNDURATE / RĂSCULAȚII LA 28 OCTOMBRIE 1784 SUB CONDUCEREA / LUI MARCU GHEORGHE CRIȘAN AU FĂCUT PRAF ȘI CE- / NUȘE CURȚILE NEMEȘEȘTI DIN RIBIȚA. / AICI SA PRĂBUȘIT PUTEREA FAMILIEI RIBICZEI, / STĂPÂNITORII ZARANDULUI, URMAȘII MAGHIARIZAȚI AI / VOIVODULUI LADISLAU, CTITORUL MĂNĂSTIREI ORTODOXE / DELA 1412 DIN RIBIȚA. // ACEASTĂ SFÂNTĂ TROIȚĂ SA RIDICAT / ÎN 1934 / LA POMENIREA IOBAGILOR ZĂRĂNDENI / CĂZUȚI ÎN RĂSCOALA DELA 1784”…

Despre eroii din Beriu

Apărut în Glasul Hunedoarei, an. X, nr. 2337, 1 februarie 2019, p. 8.

Și în localitatea Beriu din comuna cu același nume se găsesc mai multe obiective memoriale care amintesc de eroii din primul și din cel de-al doilea Război Mondial, iar astăzi ne oprim asupra unui monument situat spațiul larg din fața Primăriei, dar și asupra a două cruci situate de-a lungul Drumului Județean 705A, Orăștie – Costești – Grădiștea de Munte, șosea care traversează și Beriul.

Monumentul eroilor din Marele Război

Am precizat cu alt prilej faptul că „monumentul propriu-zis, relativ simplu, e ridicat pe un soclu înalt, în trei trepte, amplasat într-un mic părculeț. De astă dată brațul principal al crucii din registrul superior e mai lung și aduce cu cel al unei cruci latine, însă are terminațiile celorlalte brațe treflate. Nu lipsesc inscripțiile de consacrare și conturul incizat al unei alte cruci”, iar în frontonul din partea superioară a registrului median, și acesta decorat simplu, se află textul „ÎN / AMINTIREA / EROILOR BERIENI”, iar mai jos, între două coloane semicilindrice se găsește continuarea: „Căzuți în răsboiul / pentru întregirea / neamului nostru / 1914 – 1919. / Ridicat de credincioși / Gheorghe Rob / soția Domnica / și mama Sofia / la 10. Iunie 1937”.

Informații suplimentare despre eroii berieni căzuți în timpul Marelui Război găsim mai multe într-un document de la Serviciul Hunedoara al Arhivelor Naționale intitulat „Cartea de aur a ostașilor căzuți (morți) în răsboiul 1914 – 1919 Beriu”, registru întocmit la 1 iulie 1930 și publicat în urmă cu câțiva ani de cercetătoarea Angela Cerean.

Regăsim acolo numele celor 26 de eroi căzuți în război sau din cauza lui, alături de unele informații suplimentare, pe care însă spațiul nu ne permite să le amintim: Baciu Samoilă (Galiția, 1916), Bârsan Dumitru (Doberta, 1915), Crișan Ioan (Galiția, 1915), Cugerean Vasilie (Galiția, 1915), Ciuflea Ioan (Galiția, 1918), Heiuș Ioan (Galiția, 1915), Lup Ioan l. Gligor (Galiția, 1914), Murgoiu Ioan (Cluj, 1915), Pienar Todor (Sîrbia, 1914), Ponivesc Gheorghe (Italia, 1917), Popa Samoilă (Galiția, 1914), Samoilesc Ioan (loc și dată necunoscute), Ștefănie Samoilă (Galiția, 1915), Stiopesc Ioan (Galiția, 1915), Tomuța Iosif l. Luca (Galiția, 1916), Țigu Ioan (Italia, 1918), Țirlea Simion (Viena, 1918), Visărie Ioan, Baciu Ioan, Bărboiu Ioan (ultimii trei „morți în comuna Beriu în urma rănilor căpătate în răsboiu”), Balica Ioan (Rusia, 1918), Covaciu Gheorghe (Rusia 1915), Firidon Filimon (Rusia, 1917), Moga Ioan (Rusia, 1914), Teacoi Samoilă ( Rusia, 1915) și Tomuța Samoilă (Rusia, 1915)…

Eroi din al Doilea Război Mondial

Celelalte două cruci sunt aproape identice din punct de vedere al realizării, prima fiind însă amplasate pe un soclu de mici dimensiuni, aflată în apropierea unui izvor aproape secat, cealaltă ridicată pe un soclu în două trepte, masiv, în zona caselor din preajma primăriei, în fața gospodăriei cu numărul 132. Din punct de vedere compozițional, ambele au trei registre, dintre care cele inferioare sunt simplă, fără motive decorative sau texte explicative. Părțile superioare au formă de cruce grecească, cu inscripții de consacrare și terminațiile brațelor trilobate și alte cruci incizate. Dedesubt, in arcade semicirculare se găsesc fotografiile eroilor, în timp ce registrele de mijloc conțin textele amplasate într-un chenar cu colțurile teșite concav.

Textul crucii de lângă izvor este următorul: „În amintirea / sergentului / Samoilă Ilie / căzut eroic în luptele / dela Islam-terek (Crimeia) / la 23 Ian. 1942 / în etate de 25 ani.”. Textul obiectivului memorial din fața casei cu numărul 132 specifică că acesta a fost ridicat „În amintirea lui / Vasilie Manolesc / căzut eroic / în 25 iunie 1942 / la Sevastopol / în etate de 34 ani”…

Cruci de eroi din Lunca Cernii de Sus

Apărut în Glasul Hunedoarei, an. X, nr. 2329, 18 ianuarie 2019, p. 8.

Continuăm, după cum s-a observat deja, prezentarea de cruci și monumente de eroi din județul Hunedoara, chiar dacă Anul Centenar a trecut. Scopul inițial al acestui demers început în toamna anului 2017, acela de a prezenta prin intermediul Glasului Hunedoarei în special monumente și cruci de eroi căzuți pe fronturile și prin spitalele de campanie ale Marelui a fost extins ulterior și la menționarea celor care și-au dat viața în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Dar mai sunt eroi și monumente care ar merita să fie cel puțin amintite dacă nu descrise în detaliu care țin de alte epoci și se datorează altor evenimente. Astfel încât vom continua.

Unul dintre primele materiale publicate sub genericul Pro memoria a fost cel care a descris monumentul eroilor din localitatea Lunca Cernii de Sus (aparținând administrativ de comuna Lunca Cernii de Jos), monument amplasat în cimitirul din jurul bisericii cu hramul „Sfântul Mare Mucenic Dimitrie”. Menționam atunci că, pe lângă monument, există mai multe cruci de eroi care se găsesc risipite printre celelalte morminte. A venit vremea să le descriem sumar.

Eroul Axente Coțiolan

Una dintre ele este din ciment mozaicat, amplasată la intrarea principală în cimitir, alături de alte două cruci împrejmuite cu un gărduleț de fier forjat. Este constituită din trei registre având aproximativ aceleași dimensiuni, ridicate pe un soclu de ciment, simplu. De fapt tot ansamblul este modest: crucea de tip grecesc nu are drept ornamente decât o altă cruce și inscripțiile de consacrare incizate la terminațiile trilobate ale brațelor, în timp ce la baza brațului principal se găsește nișa dreptunghiulară care trebuia să adăpostească fotografia eroului. Registrele inferioare sunt decorate cu simboluri solare și stelare stilizate.

…„Aceasta Sfinta cruce sa / ridicat intru Amintirea / Serv. lui Dumnezeu / AXENTE COȚIOLAN / caporal ctg. 1943 mort ca / […] la data de 28 IV 1944 / in luptele dela / Verhaia Sevastopol // Fiei terina usoara si memori / Neuitată. Sa ridicat de cătră / Părinții sei Dumitru si Ana / Surori Valeria, Ana si Sofia”…

Eroul Trandafir Oprișoni

O cruce aproape identică din punct de vedere al realizării este amplasată la câțiva pași de cea anterior menționată. Are aceeași compoziție, aceeași structură și aproximativ aceeași (lipsă) de ornamentație, în sensul că pe registrul superior lipsesc inscripțiile de consacrare, dar crucea incizată este susținută și încadrată la bază de către două ramuri de măslin care se încrucișează la bază. În plus, textul pare a fi incizat de către persoane diferite, luând în considerare tipologia literelor: „ACEASTA SFINT. CRUCE SA / RIDICATĂ intru AMINTIREA / SERV. LUI DUMNEZEU / TRANDAFIR OPRISONI / REPAUSAT MOARTE DE / EROU PE CÂMPUL DE LUP / TA ÎN RUSIA ÎN POLONIA / 27 SEPT. 1941. FIEȚIA // ȚĂRNA UȘOARĂ ȘI MEMORI / NEUITATĂ. ÎL DEPLÂNG / IOSIF TATĂ SALIA MA… / IOSIF ȘTEFAN FRAȚI / CATUȚIA SOLOMIA CUMNAT… / ION PETRU VIOARICA NEPO… / A. DLUI 1942 / TRANDAFIR / DUMNEZEU SĂL IERTE”…

Monumentele din Brad și Hațeg

Apărut în Glasul Hunedoarei, an. X, nr. 2318, 21 decembrie 2018, p. 8.

Alte două obiective memoriale se găsesc amplasate în centrul localităților Brad și Hațeg, fiind ridicate după anul 1989. Ele se încadrează în categoria monumentelor de for public post-decembriste, fiecare fiind marcate de amprenta sculptorilor care le-au gândit și realizat.

Obiectivul memorial din Brad

Monumentul din Brad a fost inaugurat în decembrie 2015 și a stârnit unele controverse legate de oportunitatea și costurile ridicării sale. Operă a artistului plastic Ioan Vasile Grama și construit de către S.C. Global General Activitis SRL Deva (vezi Glasul Hunedoarei, din 5 decembrie 2015), dezvelirea obiectivului a făcut parte dintr-o serie de evenimente care au marcat aniversarea a 20 de ani de la ridicarea orașului Brad la rang de municipiu.

Din punct de vedere artistic, monumentul este atipic, fiind constituit practic din trei coloane dreptunghiulare dispuse pe aceeași linie și care se înalță dintr-un soclu în două trepte. Un alt corp, amplasat în fața monumentului și legat practic de acesta simbolizează un mormânt dedicat eroilor. Structura este din ciment, acoperită cu plăci de travertin pe care au fost ulterior amplasate mai multe elemente decorative din bronz, preluate practic din simbolistica utilizată pe acest gen de obiective în perioada interbelică.

Textul este extrem de simplu și se găsește amplasat de treapta superioară a soclului: „GLORIE ETERNĂ EROILOR NEAMULUI ROMÂNESC”. Ornamentica este dispusă pe toate suprafețele monumentului, fiind în special reprezentată de frunze de stejar. Coloana din mijloc, puțin mai înaltă decât celelalte două, are în vârf un vultur de bronz care ține în cioc o cruce și în gheare o ramură de stejar. Motivele decorative de pe așa-zisul „mormânt” al eroilor sunt mult mai diverse: frunze, o ramură întreagă, o cască stilizată, o spadă, un vârf de lance, o carte deschisă parțial acoperită de (cred) un drapel stilizat și fragment de roată de car cu două spițe, o aluzie la tragerea pe roată doi dintre conducătorii răscoalei de la 1784.

Așa cum am amintit, toate aceste elemente le regăsim în ornamentica monumentelor ridicate în special în anii 30 ai secolului XX, atât în memoria eroilor din primul război mondial, dar și a celor căzuți în răscoala condusă de Horea, Cloșca și Crișan sau în timpul revoluției de la 1848-1849.

Monumentul din Hațeg

În centrul orașului Hațeg se găsește un alt monument, ridicat în anul 2007. Nu știu dacă este înălțat pe locul fostei troițe dedicate eroilor și realizată, din informațiile mele de către sculptorul Nicolae Adam. Cert este că monumentul e din marmură albă, mărginit de două tunuri de artilerie și amplasat pe un soclu înalt, octogonal (cred), pe care se găsesc amplasate colonete.

Monumentul propriu-zis e o cruce imensă, ale cărei brațe sunt înscrise într-un cerc. Ornamentica imită motivele etnografice din zonă regăsite pe troițe, cruci sau rugi.

Textele, răspândite pe mai multe suprafețe, sunt următoarele: „G-ral / GRIGORE BĂLAN / Mr. Pm. / STÎNGĂ IOAN / Cpt. / ZEPA VIOREL / Lt. / CHIRILĂ IOAN / Lt. / BUDIU HOREA / Lt. / MEDREA VICTOR / Lt. / FABIU BONTESCU / Slt. pm. / CRISTEA VALERIU / Plt. mj. / MARIȘ CRISTEA / Sg. mj. / TIMAR ROMULUS / Sg. mj. / IVAȘCU NICOLAE / Sg. mj. / MARIȘ GHE. / Fr. / KÜR FRANCISC / Fr. / KÜR IOAN // VEȘNICA POMENIRE / EROILOR / NEAMULUI. // RIDICATĂ ÎN ANUL / DE GRAȚIE CU / AJUTORUL LUI / D-ZEU. AUGUST / – 2007 – / PRIMAR / NICOLAE TIMIȘ”…

Cruci de eroi din Ținutul Orăștiei

Apărut în Glasul Hunedoarei, an. X, nr. 2313, 14 decembrie 2018, p. 8.

În zona Orăștiei există zeci de cruci care amintesc de eroi morți sau dispăruți pe fronturi în războaiele mondiale. Pe unele le-am amintit în materialele publicate în Glasul Hunedoarei pe parcursul ultimului an. Acum a venit rândul altora. Poate părea plictisitor și redundant un asemenea demers, dar scopul este acela de a atrage atenția asupra faptului că fără trecut nu am fi avut parte de viitor.

O cruce veche…

Un asemenea obiectiv memorial amintind de-un tânăr devenit erou exact acum un secol se află la ieșirea din satul Folt (comuna Rapoltu Mare), „ACIAStA / SFÎntĂ CRU / cie SA rĂdicAt / în onorEA LUI / BudA nicuLAIE / din foLt mort / pe cîmpu de u / nore în POO / lOnIIA // 1916 IULIe 9 HoaDI / nește în PACIe / LUCrAtĂ în BOZEȘ / de IOSIV stef”…

Monumentul e cioplit în piatră și văruit alb. Dimensiunile sunt relativ reduse, iar forma se încadrează în tipologia crucilor de eroi ridicate în perioada interbelică. Pe un soclu de ciment, turnat mult mai târziu, se înalță crucea cioplită dintr-o singură bucată de piatră și lucrată în două registre, dintre care unul dublu.

În partea superioară este conturată o cruce greacă cu brațele având terminațiile trilobate, cu

marginile și un alt însemn al crucii plasat în centru executate în relief. Inscripțiile de consacrare sunt realizate, în schimb, prin incizare. Brațul principal, îngroșat spre bază, se

sprijină pe o arcadă semi-ovală cioplită în trepte spre interior, care a adăpostit inițial (sau

trebuia să adăpostească) fotografia eroului Buda Niculaie din Folt. Arcada, aducând a poartă,

este însoțită pe laturi de câte două ferestre oarbe, cu simplu rol decorativ, cioplite tot în trepte

spre interior.

Registrul dublu conține textul principal incizat, încadrat de două coloane realizate în basorelief, fiecare sprijinite pe câte un soclu și având deasupra marcat câte un capitel. Partea inferioară a acestui registru redă epitaful, foarte important din perspectiva informațiilor pe care le conține. În primul rând este vorba de data la care a murit eroul pe frontul din Polonia: „9 iulie 1916”. Apoi de crucerul care a executat lucrarea: „Iosiv Ștef din Bozeș”.

… și o cruce mai nouă…

Pe 20 iulie 1917, cădea pe unul din fronturile Primului Război Mondial unul dintre fii satului Turmaș (comuna Mărtinești). Din crucea veche de piatră, care la rândul ei probabil că a înlocuit o și mai veche cruce de lemn, se mai păstrează astăzi doar un soclu în trei trepte prea puțin diferențiate între ele, însă decorate cu motivul romburilor alăturate și oarecum suprapuse. Respectivul motiv aduce aminte de conurile de pin, element decorativ pe care îl regăsim în mai toate marile civilizații ale lumii, simbolizând până la urmă viața veșnică a eroilor care s-au sacrificat pe câmpurile de luptă.

Monumentul la care facem referire acum se găsește în curtea bisericii cu hramul „Sfinții Arhangheli Mihail și Gravriil” din Turmaș, biserică ridicată între anii 1880-1883. Pe vechiul soclu a fost amplasată relativ recent o cruce de marmură cu design modern, ornamentată cu doi trandafiri și pe care a fost cioplit și următorul text: „ÎNTRU POMENIREA / lui / COSTESCU VASILE / Nas. 1891. IX. 16 / RĂPOSAT PE CÎMPU / DE LUPTĂ / 1917. VII. 20 / ODIHNEASCĂ-SE / ÎN PACE // Ridicat de nepoți / CORNEL și IONEL”…

Monumentul eroilor din Baru Mare și Petros

Apărut în Glasul Hunedoarei, an. X, nr. 2308, 7 decembrie 2018, p. 8.

O situație mai aparte în ceea ce privește cultul eroilor o găsim în localitatea Baru Mare, centru administrativ al comunei cu același nume. Situat în piațeta din fața Primăriei, monumentul este singular prin faptul că prezintă eroii din cele două războaie mondiale din două sate: Bare Mare și Petros, una dintre localitățile componente ale comunei.

Realizat parțial din marmură, parțial din ciment placat cu marmură (din câte am observat în momentul documentării de teren), monumentul este realizat din punctul de vedere al volumelor dintr-o suită de patru paralelipipede dreptunghice, care constituie registrul inferior, și un obelisc încununat de o cruce de tip grecesc. Toate cele patru fețe ale monumentului sunt inscripționate cu numele eroilor din cele două localități, pe fața principală regăsindu-se și un ornament din bronz constituit din trei elemente: o cască militară suprapusă pe un drapel  stilizat, având la bază o ramură de laur. Pe laturile registrului inferior se regăsesc inscripțiile: „GLORIE ȘI RECUNOȘTINȚĂ / VEȘNICĂ / EROILOR CĂZUȚI PENTRU / LIBERTATE ȘI UNITATE / NAȚIONALĂ”; „6 IUNIE 1993”; „REALIZAT CU CONTRIBUȚIA / S.C. REFRACTARA S.A. BARU MARE / PREOT BOLEA VIRGIL / ING. TĂMAȘ TODOR / FAM. PASCAL MIHAI / DR. ING. RODEANU TIBERIU / SECTOR FORESTIER BARU MARE / CONSILIUL LOCAL BARU / U.M. BARU MARE / A.C.C.F. PETROȘANI BARU MARE”.

Eroii din Baru Mare

Revenind la eroi, textele referitoare la cei care și-au pierdut viața pe fronturile celor două războaie sunt următoarele: „BARU MARE / 1914 – 1918 / ADOREAN TRAIAN / ANDRAȘ ANDREI / ANDRAȘ VASILE / BARA PETRU / BĂIESCU CRĂCIUN / BĂIESCU C-TIN / DANCIU SAMOILĂ / FLOROI ION / GÎRBEA PETRU / GÎRBEA VASILE / JITEA LĂPĂDUȘ / JITEA SIMION / KESERU LUDOVIC / LASCU ILIE / MANIȚIU DUMITRU / NOVĂCESCU ION / POPA PETRU / RAHOTĂ ION / RAHOTĂ ION OPRIȚI / RAHOTĂ NICOLAE / RAHOTĂ ȘTEFAN / RAHOTĂ VASILE / RUS ION / ȘOTINGĂ VASILE / STOICA ION / SUCIU ION”…

…„BARU MARE / 1941 – 1945 / ANDRAȘ SILVIU / COSTEA PETRU / GHITROI ION / KLUCS HELMUTH / MUNTEAN VALERIU / OPRIȘIU CLAUDIU / PÎRV FILIP / PÎRV PETRU / POPA PETRU / RAHOTĂ NICOLAE / RAHOTĂ ROMULUS / RECH IOSIF / VANCEA CAROL”.

Eroii din Petros

Pe celelalte două fețe ale monumentului sunt trecuți eroii din Petros: „PETROS / 1914 – 1918 / BERNA ȘTEFAN / BROȚEI LELIUGA / BROȚEI ION / BUZDUGA ȘTEFAN / COSTIN PETRU / CRISTEA ION / DEATCU ION / DRAGOTĂ ION / DRĂGAN DAN / NEAG ION / SĂLĂȘAN PETRU / ȘOTÂNCĂ ION / ȘOTÂNCĂ PAVEL / ȘOTÂNCĂ ȘTEFAN / ȚOTÂNCĂ TODOR / ȘTEFONI ION / TAMAȘ ALEXANDRU / BOTA PETRU”…

…„PETROS / 1941 – 1945 / COSTIN AUREL / DAMIAN ION / DAVID NISTOR / DRĂGĂNESCU FĂNUCĂ / GRANDA AUREL / JUGLEA ILIE / MUNTEAN ION / NEAG PETRU / PĂCURAR CRĂCIUN / POPESCU IOAN – INV. / ZAGRANDA ION // DECEMBRIE 1989 / CRISTEA VALERIU”…