Arhivă autor

Orăștie 795 (2)   Leave a comment

Evenimente istorice remarcabile

Apărut în Palia Expres, an. XXIV, nr. 2 (952), 17-23 ianuarie 2019, p. 3.

Un dosar conținând 16 file dactilografiate și intitulat „Istoricul Orașului Orăștie” se găsește în patrimoniul Muzeului Civilizației Dacice și Romane Deva, în afara numărului de inventar existând doar precizarea că respectivul document a fost achiziționat de Ion Iliescu, unul dintre autorii monografiei „Orăștie – 750 de ani”, lucrare a părută la Deva în 1974.

Fără a avea surse bibliografice, manuscrisul este interesant din mai multe puncte de vedere, unul dintre ele fiind cel referitor la „evenimentele istorice remarcabile” în cadrul cărora localitatea a fost implicată. Redăm în continuare cele mai spectaculoase dintre consemnări, cu precizarea că ele trebuie citite cu rezervă și mai ales într-un registru mai degrabă literar decât istoric.

Astfel, primul eveniment remarcabil menționat este cel din anul 1242 când „Orașul este devastat de Mongolii lui Gingis-Khan”. Câteva paragrafe mai jos se amintește faptul că la 1420 orașul scapă de tătari, dar „este devastat de Turci. Din ținutul Orăștie sunt duși 20.000 de bărbați, femei și copii în Turcia”. Lucrurile nu se liniștesc deloc și, în 1459, Matei Corvin ordonă ca scaunul să se „realipească la cele șapte scaune dela Sibiu, din care s-au rupt fără voia lui”. Faptul se întâmplă, după cum spune manuscrisul, astfel că un deceniu mai târziu, în 1468, „cele șapte scaune își concentrează la Orăștie forțele militare împotriva turcilor”.

La 1491 cică „Orașul este devastat de Secui și apoi aprins”. Primul reprezentat al Orăștiei în Dietă este ales în 1492, după ce regele Vladislav al II-lea ridică localitatea la rangul de oraș. Între 1507 și 1514 „citadela de la Orăștie este fortificată și dotată cu puști”. În 1523 „se ard la Orăștie scrierile lui Luther”.

Dar nu numai războaiele au făcut ravagii. În 1554 se petrece o „ciumă teribilă. Străzi întregi rămân pustii. Nu mai sunt oameni care să îngroape cadavrele. Populația românească din oraș se refugiază în subteranele cetății Dace din Sibișel”. În 1577, altă epidemie de ciumă „teribilă, delirantă. Oamenii vagabondează buimaci pe străzi, unii cântând, alții urlând”. La „1600 trei Soare se văd pe cer”. „La 1685 se văd trei lune pe cer”. „La 1777 se interzice arderea vrăjitoarelor ce se făcea înainte. Se introduce înmuierea în apă cu hopai/țupai”. „La 1680 Foamete teribilă, se mănâncă cadavre umane. Se aduc ceriale din Muntenia”. „La 1848 Românii devastează Primăria și ard arhiva”…

Cam așa arată un scurt istoric al Orăștiei, asupra căruia o să revenim.

orăștie 795 002 eveniemte istorice remarcabile

Reclame

Posted 2019/01/17 by danieliiancu in Articole, Orăștie 795

Orăștie 795 (1)   Leave a comment

De când are Orăștia curent electric?

Apărut în Palia Expres, an. XXIV, nr. 1 (951), 10-16 ianuarie 2019, p. 3.

Începem cu acest număr publicarea unei serii de materiale sub titlul „Orăștie 795”, deoarece acesta e numărul anilor care s-au scurs de la prima atestare documentară a localității, prin deja bine cunoscuta diplomă emisă de regele Ungariei Andrei al II-lea la 1224 care acorda sașilor o serie de privilegii. Nu intenționăm să repetăm redundant informații deja vehiculate, ci să readucem la lumină fapte și întâmplări mai puțin cunoscute, în măsura în care vom fi capabili de acest lucru.

Spre exemplu, începem demersul nostru cu niște știri apărute în revista Bunul econom în cursul anului 1900. Prima dintre ele este chiar electrică, fiind oarecum de actualitate ținând cont de evenimentele din ultimele luni care au avut loc la Orăștie în anul de grație 2018. Personal, deși am citit destul de multe despre istoria localității, nu am știut până de curând faptul că orașul a fost electrificat în luna februarie a anului 1900, lucrările propriu-zise începând bineînțeles cu mult timp înainte, în ultimele luni ale veacului al XIX-lea.

Astfel, o știre din mai sus menționata publicație aducea la cunoștința publicului cititor faptul că „lumina electrică în Orăştie vom vedea-o totuşi cât de curênd introdusă. E vorbă că chiar azi (Sâmbătă 24 Febr. [stil] n[ou]) să se dea drumul curentului electric, dar de nu mâne, apoi în o zi oare-care apropiată” (Bunul econom, nr. 7, 24 februarie 1900, p. 5). Facem precizarea că, pentru a ușura lectura, vom utiliza pe viitor stilul calendaristic nou, gregorian, care a înlocuit calendarul iulian în Transilvania, spre exemplu, încă din anul 1590, iar în Bucovina în anul 1773. Evenimentul s-a produs și în Regatul României pe data de 1 aprilie 1919.

Dar să revenim la curentul electric de la Orăștie. După îmbucurătoarea știre despre iminenta binefacere care trebuia să se abată asupra locuitorilor, în numărul următor cititorii sunt aduși cu picioarele pe pământ. Căci iată ce se precizează: „Lumina electrică în Orăștie început să funcţioneze de Sâmbăta trecută seara. Atunci s-a făcut întâia încercare cu lampele, dar’ cele mai multe n-au ars, abia vreo 4-5 de cele mici. Duminecă a mers mai bine şi acum arde în chip mulţumitor. Lumina e curată și plăcută, albă faţă de galbena lumină a lampelor cu petroleu” (Bunul econom, nr. 8, 3 martie 1900, p. 6).

Parcă nimic nu e nou sub soare după 118 ani în privința energiei electrice!

orastie 795 001, in palia expres, an. xiv, nr. 1, 951, 10-16 ianuarie 2019, p. 3

Posted 2019/01/10 by danieliiancu in Articole, Orăștie 795

Miscellanea (5)   Leave a comment

Despre etnografia zărăndeană, între utilitate și artă

Apărut în Historia, anul XVIII, nr. 201, octombrie 2018, p. 10-11, în cadrul rubricii Din muzeele României.

Când lumea vorbește despre Țara Zarandului accentul cade în special pe eroii săi cunoscuți și recunoscuți la nivel național și nu numai, pe acele personalități care și-au pus amprenta asupra istoriei și culturii sau au influențat decisiv politica și administrația în acest areal. Aspectul etnografic și cel legat de micile istorii locale sunt marginalizate, dar cazul nu e singular sau specific doar Țării Zarandului.

De peste patru decenii Muzeul Civilizației Dacice și Romane Deva încearcă să păstreze, să recupereze și să aducă în atenția publicului interesat și a turiștilor ocazionali aspecte legate de etnografia locului. Totul a început în 1977, când primele expoziții organizate pe atunci în actualul sediu al Casei de Cultură din municipiul Brad (unde se găseau de altfel și depozitele), au avut la bază „colecţia de obiecte de artă populară ale brădeanului Ştefan Sofian, care le-a donat comunităţii locale” [1].

Farmecul Țării Zarandului este dat în primul rând de arhitectura sa populară, atât cât se mai păstrează, de obiceiurile mai mult reconstituite decât practicate, de intervențiile antropice tradiționale care și-au pus amprenta asupra peisajului natural. Fenomenul depopulării și părăsirii este extrem de pregnant în județul Hunedoara și prin urmare și zona etnografică denumită Țara Zarandului [2]. Totul s-a schimbat în ultimele decenii, astfel încât nu mai regăsim acel tip de civilizație rurală creată de moții crișeni, într-un stil inconfundabil cu „așezări risipite, cu colibe sau șuri la deal ori răsfirate de-a lungul drumurilor și văilor cu construcții astăzi zidite în cărămidă” care „păstrează încă în locuri mărginașe vechiul tip al casei zărăndene, o construcție modestă  (una sau două încăperi și cămara) din bârne cioplite, încheiate și prinse în cuie de lemn, cu acoperiș de paie” [3].

În cadrul colecției de etnografie și artă populară de la Muzeul de Istorie Locală și Etnografie Brad, care cuprinde aproximativ 1200 de piese („costume populare, unelte de prelucrare a lânii şi a cânepii, unelte specifice tuturor meşteşugurilor practicate în Zarand, mobilier specific gospodăriilor ţărăneşti din zonă, obiecte de artă populară, ţesături etc.”), există 120 de obiecte care fac parte din patrimoniul cultural național. „Spațiul restrâns al locuinței zărăndene presupune o valorizare superioară, prin dotarea interiorului cu elemente de mobilier strict necesare, lucrate de tâmplarii satelor, în forme care conservă foarte bine materialitatea lemnului de brad” [4]. Dar nu ne referim aici doar la acest tip de obiecte, căci spectrul colecțiilor este mult mai larg. De exemplu, printre piese se regăsesc o „mașină de spălat rufe” sau un „storcător de rufe”. Sau un „cric de car” datând din secolul al XIX-lea, confecționat din lemn, piesă care a fost expusă și la sediul MCDR din Deva, în cadrul proiectului „Exponatul lunii” în ianuarie 2014. Cricul achiziţionat din satul Dobroț, comuna Tomești, județul Hunedoara, este o piesă confecţionată în gospodărie care „se folosea prin prinderea lui sub osia roţilor de car, ajutând astfel la ridicarea acestuia în scopul schimbării oricăreia dintre roţile deteriorate atunci când atelajul era încărcat. Cricul este compus dintr-un miez dotat cu filet exterior, corpul de sprijin şi un ax mobil cu trei braţe, având un filet interior. Prin rotirea braţelor axului se cuplează într-o mişcare sincron filetul exterior al miezului şi cel interior al axului, producându-se ridicarea sau coborârea miezului la o înălţime dorită pentru executarea depanării” [5].

Muzeul de Istorie Locală și Etnografie Brad

După ce, inițial, a funcționat în clădirea actualei Case de Cultură din municipiu, Muzeul de Istorie Locală și Etnografie Brad, județul Hunedoara, își desfășoară astăzi activitatea într-un sediu ridicat între anii 1964-1965, dar care a fost reabilitat și adaptat cerințelor muzeografiei din acele vremuri, între 1985 și 1987. În acel moment „a fost amenajată de către Muzeul din Deva o expoziție cu tematică vizând istoria, etnografia și arta populară zărăndeană” [6].

Dacă inițial expozițiile organizate prezentau doar interiorul locuințelor și olăritul, „două aspecte prin care Țara Zarandului se individualizează în peisajul satului românesc” [7], în decursul ultimului deceniu, dar mai ales în ultimii ani, tematica și modul de expunere s-a diversificat, încercând să acopere tot ceea ce înseamnă ocupații tradiționale și istorie locală în zona Bradului și nu numai. Mai ales ia, ca obiect vestimentar tradițional și reprezentativ românesc a fost pusă în valoare atât la muzeul din Brad, cât și la sediul central al instituției, situat în Palatul Magna Curia din Deva.

[1] Monica Dușan, Muzeul de Istorie Locală și Etnografie Brad, manuscris.

[2] Daniel I. Iancu, Sate la marginea lumii. Arhitectură tradițională din județul Hunedoara, Cluj-Napoca, 2015, p. 10-17.

[3] Eugen Pescaru, Mihai David, Popasuri zărăndene, Deva, 2013, p. 9.

[4] Mihai David, Secția de etnografie și artă populară zărăndeană Brad, în Județul Hunedoara. Monografie, vol. III, Deva-Iași, 2012, p. 215.

[5] Exponatul lunii, Dosar de expoziție, ianuarie 2014.

[6] Iosif Vasile Ferencz, Muzeul din Deva. Arc peste timp, Cluj-Napoca, 2017, p. 133.

[7] Mihai David, op. cit., p. 215.

historia, 201, octombrie 2018

Posted 2019/01/07 by danieliiancu in Cercetare, Miscellanea

Miscellanea (4)   Leave a comment

Aplica de bronz aurit a Gorgonei Meduza de la Ulpia Traiana Sarmizegetusa

Apărut în Historia, anul XVIII, nr. 198, iulie 2018, p. 10-11, în cadrul rubricii Din muzeele României.

Una dintre cele mai impresionante piese din punct de vedere vizual  și unul dintre cele mai valoroase artefacte din patrimoniul Muzeului Civilizației Dacice și Romane Deva este o aplică de bronz aurit. Ea reprezintă practic chipul Gorgonei Meduza, redat sub forma unei măști realizate în altorelief și a fost descoperită în anul 1973, în timpul săpăturilor arheologice de la Ulpia Traiana Sarmizegetusa [1].

Locul descoperirii este situat „în partea nordică a complexului sacerdotal închinat zeilor medicinei Aesculap și Hygea. Starea de conservare este excelentă. Dimensiuni: 15 x 14,4 x 0,8 cm”. Aflată în inventarul Secției de Arheologie de la Sarmizegetusa a MCDR (comuna Sarmizegetusa, județul Hunedoara), piesa poate fi admirată în prezent la sediul central din Deva, în Palatul Magna Curia, în cadrul expoziției Obiecte de tezaur din colecţiile Muzeului Civilizaţiei Dacice şi Romane din Deva, alături de celebrii kosoni, de plăcuțele de aur de la Germisara, de tezaurul de la Sărăcsău sau de cel de la Nălați-Vad.

Piesa, impresionantă după cum aminteam mai sus, se înscrie într-o tipologe a reprezentărilor Meduzei, cu diferențe și evoluții specifice fenomenului artistic din respectiva perioadă. Pătrunderea ei în circuitul științific imediat după momentul descoperirii s-a făcut printr-o asociere cu alte descoperiri similare, precum cele din cetatea dacică de la Piatra Craivii, județul Alba (un ataș de situla descoperit în anul 1969), din castrul roman de la Buciumi, județul Sălaj (o piesă ornamentală de harnașament, desoperită în 1968) sau un medalion de plumb de dimensiuni mai mici, descoperit cu mai mult timp înainte tot în situl de la Ulpia Traiana Sarmizegetusa.

Revenind la aplica din bronz aurit, ea redă practic o figură „tânără și patetică a Meduzei”, care „are fața ovală, ochii mari migdalați, larg deschiși, cu pupilele marcate, fără îndoială în antichitate colorate, cu sprâncenele gingaș subliniate, nasul lung, ascuțit, cu nările ușor dilatate, gura întredeschisă cu dinții mici și regulați și colțurile buzelor puțin lăsate în jos într-o expresie de furie abia disimulată. Părul este bogat, cu șuvițe liberefrumos aranjate. Deasupra tâmplelor, cu deosebită grijă, sunt conturate aripioarele. Pe margini, ascunse de buclele părului, se păstrează încă trei nituri de fier pentru fixare. Aceste nituri fac dovada concretă că piesa descoperită la Ulpia Traiana era folosită cu scop ornamental, în genul unei replici, pentru decorarea fie a mobilierului, fie a unui interior” [2].

Meduza („stăpâna”) a fost una dintre Gorgone („cele cu privire cumplită”), alături de Sthenó și Euryáleia, fiicele lui Phorkys și Keto. „Dintre cele trei surori, doar Meduza putea fi ucisă, celelalte două fiind nemuritoare” [3]. Legendele despre ele, pornind de la Homer și Hesiod, menționează faptul că ceea „ce le făcea pe Gorgone atât de temute erau ochii lor strălucitori și căscați înfiorător, ucigând printr-o singură privire pe toții ce se încumetau să se apropie; căci oricine le vedea se transforma pe loc în stană de piatră”. Într-una dintre variante, Meduza este ucisă de către Perseu prin decapitare, eroul grec folosindu-se ulterior de capul Gorgonei pentru a-și împietri inamicii [4].

Revenind la aplica de bronz aurit de la Ulpia Traiana Sarmizegetusa, specialiștii apreciază, pe baza numeroaselor descoperi de asemenea reprezentări, că există posibilitatea existenței unui atelier de prelucrare a bronzurilor în capitala Daciei Romane. Încadrabilă cronologic la sfârșitul secolului al II-lea, piesa aflată astăzi în patrimoniul Muzeului Civilizației Dacice și Romane din Deva se remarcă prin „maniera de tratare artistică foarte realistă, redarea cu finețe a tuturor detaliilor anatomice, aerul său veridic și degajat” [5].

Muzeul Civilizației Dacice și Romane Deva

Constituirea, în anul 1880 a Societății de Istorie și Arheologie a Comitatului Hunedoara este un moment esențial de care se leagă și înființarea muzeului devean, într-o perioadă în care crește interesul pentru tezaurizarea trecutului istoric, concretizat, în Transilvania, prin alte demersuri similare, precum înființarea Muzeului Brukenthal în 1817, a Muzeului de Istorie din Cluj în 1859 sau a Muzeului din Alba Iulia în 1886 [6]. Cunoscut multă vreme sub titulatura de Muzeul Județean Hunedoara, din anul 1994 instituția poartă numele de Muzeul Civilizației Dacice și Romane, funcționând în palatul Magna Curia, situat la poalele Cetății Deva, edificiu impresionant prin elementele arhitectonice și stilistice, cu evidente influențe renascentiste și baroce.

Reabilitarea şi reorganizarea spaţiilor expoziţionale a avut în vedere și clădirile în care funcţionează secţiile din teritoriu ale MCDR: Muzeul de Arheologie Sarmizegetusa, Muzeul de Etnografie şi Artă Populară Orăştie, Complexul Memorial „Aurel Vlaicu” (localitatea Aurel Vlaicu, oraș Geoagiu), Muzeul de Istorie Locală şi Etnografie Brad, Complexul de Monumente de la Ţebea şi Casa – Muzeu „Avram Iancu” din Baia de Criş.

[1] Dorin Alicu, Adriana Rusu, Cîteva reprezentări ale Gorgonei Meduza în Dacia intracarpatică, în Acta Musei Napocensis, 11, 1974, p. 93-101.

[2] Ibidem, p. 97.

[3] Dicționar de mitologie greco-romană: zei, eroi, mituri, coord. Zoe Petre, Alexandra Lițu, Cătălin Pavel, București, 2011, p. 178.

[4] Ibidem, p. 179.

[5] Dorin Alicu, Adriana Rusu, op. cit., p. 100.

[6] Iosif Vasile Ferencz, Muzeul din Deva – Arc peste timp, Dosar de expoziție, Deva, 2017.

historia, 2018 , 07

Posted 2019/01/05 by danieliiancu in Cercetare, Miscellanea

FOTO narațiuni (2)   Leave a comment

Salonul anual de artă fotografică hunedoreană, ediția a II-a, „FOTO narațiuni”

Afișul evenimentului

Afis FOTOnaratiuni

FOTO narațiuni (1)   Leave a comment

Salonul anual de artă fotografică hunedoreană, ediția a II-a,

„FOTO narațiuni”

Asociaţia Artiştilor Fotografi Hunedoreni (AAFH) vă invită, vineri, 14 decembrie 2018, începând cu ora 18:30, la Muzeul Civilizației Dacice și Romane din Deva (MCDR), unde va avea loc vernisajul celei de doua ediții a salonului anual de artă fotografică hunedoreană, intitulat „FOTO narațiuni”.

Evenimentul se desfășoară cu sprijinul Consiliului Județean Hunedoara și are loc în spațiile special destinate artelor plastice și vizuale din Palatul Magna Curia. Salonul este organizat de către Asociația Artiștilor Fotografi Hunedoreni (AAFH), în colaborare cu Muzeul Civilizației Dacice și Romane Deva, fiind o acțiune derulată sub patronajul Asociației Artiștilor Fotografi din România (AAFR).

Expoziția prezintă publicului 26 lucrări, de la tot atâția artiști fotografi, printuri de mari dimensiuni (100×70 cm) şi reprezintă o sinteză a nivelului valoric al expozanților, un periplu estetic ce articulează într-un mod armonios cea mai rafinată materie – lumina. Expun: Grigore Roibu, Adrian Stoica, Ovidiu Manoilescu, Alexandru Popa, Raul Poenar, Marius Isfan, Andrei Rosetti, Mihai Panaitescu, Oana Andone, Ovidiu Rațiu, Adrian Trifu, Mihai Jeic, Nicolae Oprea, Cătălin Tibori, Claudiu Dungă, Daniel I. Iancu, Iulian Solda, Gabriel Titus Hordea, Ioan Todor, Cornel Gușat, Vasile Sârb, Alexandru Cozma, Radu Munteanu, Traian Urieș, Edwina Kasler, Cristian Rus.

„De-a lungul timpului fotografia a crescut ca artă de sine stătătoare. Fotografia este, pentru cei pasionați, felul lor de a vedea și opri timpul în loc, cu scopul de a arăta celorlalți modul în care își imaginează realitatea. Arta depinde, acum, într-o mare măsură, de tehnologie. Suntem obișnuiți, zi de zi, prin intermediul rețelelor de socializare, să privim mii de imagini. Uneori, însă, unele cadre par să ne privească pe noi… Atunci știm că am descoperit o fotografie ce a surprins mai mult decât o secvență întâmplătoare a realității ce ne înconjoară.”, spune Grigore Roibu, președinte AAFH și curator al expoziției.

Expoziția „FOTO narațiuni” este o selecție acelor mai bune fotografii realizate în acest an de membri AAFH. Multitudinea de genuri abordate arată faptul că fiecare autor are propria modalitate de a se exprima prin intermediul imagii fotografice. „De la fotografia de stradă sau cea de arhitectură, la arta conceptuală și fotografia de portet, trecând prin spectaculoase scene de peisaj, toate aceste „practici” de sinceritate vizuală conțin ingredientul magic al pasiunii pentru imaginea fotografică, cu toate extensiile ei ca limbaj de comunicare contemporan. Acum, în prejma sărbătorilor de iarnă, dorim să oferim acest cadou, pe acordurile muzicale ale colegilor noști de la Cvartetul „Cuore”, publicului hunedorean”, completează Grigore Roibu.

Salonul de iarnă este ultimul eveniment din acest an organizat de AAFH. Cu această ocazie va fi înmânat titlul „Fotograful anului”, distincție pe care AAFH o oferă fotografului care a contribuit în modexcepțional în anul 2018 la promovarea artei fotografice hunedorene.

În cadrul evenimentului, Cvartetul ,,Cuore”,din cadrul Liceului de Arte „Sigismund Toduță” din Deva, format din Iudith Mărăşescu, Rodica Bucur, Adrian Lazăr, Camelia Iakab, va oferi un moment muzical cuprinzând piese din creația compozitorilor A. Vivaldi, W. A.Mozart, F. Schubert, E. Grieg, S. Joplin. Vă invităm la MCDR, într-o atmosferă de sărbătoare, să aflați poveștile din spatele imaginilor noastre.
Expoziția poate fi vizitată până pe data de 15 ianuarie 2019.

„Imagini sătești din Transilvania”…Kiskunmajsa, Szeged, Ungaria   Leave a comment

„Imagini sătești din Transilvania”… Kiskunmajsa, Szeged, Ungaria (1)

Din cadrul Asociației Artiștilor Fotografi Hunedoreni (AAFH), la expoziție sunt prezenți cu lucrări Grigore Roibu și Daniel I. Iancu.

Județul Cluj, promovat în Ungaria printr-o expoziție de fotografie etnografică, CD-uri cu muzică tradițională și albume fotografice

Centrul Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Cluj, instituție de cultură aflată în subordinea Consiliului Județean Cluj, va reprezenta județul Cluj în Ungaria, în perioada 7-9 decembrie 2018, în cadrul Festivalului „23.Mayossa Est”, care va avea loc în localitatea Kiskunmajsa, Szeged. Invitația vine din partea Centrului Cultural „Konecsni György” din Kiskunmajsa, organizatorul festivalului.

Instituția clujeană de cultură va vernisa o expoziție de fotografie etnografică, reprezentativă pentru cultura tradițională din județ și din întreaga Transilvanie, intitulată sugestiv „Imagini sătești din Transilvania”. Este vorba despre o selecție de fotografii etnografice din mai multe proiecte de acest gen, derulate de CJCPCT Cluj: Concursul Național „Fotografia-document etnografic”, „Semne peste vreme” și fotografii din cercetările de teren efectuate de echipa instituției.

Delegația clujeană, alcătuită din dr. Mircea Cîmpeanu, etnomuzicolog, șeful biroului de Cercetare – Conservare Cultură și Arte Tradiționale, alături de consultanții artistici Consuela Bendea și Adriana Andrei, va prezenta, totodată, diverse publicații apărute la editura „Tradiții clujene”, pe suport digital sau pe hârtie: CD-uri cu muzică instrumentală tradițională, producție proprie, albume de fotografie etnografică, filmulețe etnografice, materiale reprezentative pentru activitatea de cercetare a instituției.

Vernisajul expoziției va avea loc în data de 7 decembrie 2018, în sala de expoziții a Centrului Cultural „Konecsni György”, fotografiile rămânând pe simeze până în 22 decembrie 2018.

afis Imagini satesti din Transilvania

Posted 2018/12/09 by danieliiancu in Portofolii fotografice