Arhivă autor

Raport de tură (26): Raport de tură sloven, 1. Preludiul   Leave a comment

Potrivit Wikipedia, Slovenia e o țară de nici măcar trei ori mai mare ca județul Hunedoara și cu un număr mai mic de locuitori decât Bucureștiul. În plus, ea are mai puțini vecini războinici ca noi, toți românii. Bine, are mai puțini vecini în general. Slovenia, sau mai precis slovenii ca băștinași se dau de ceasul morții că trebuie să se suduie zilnic cu ungurii. Mare scofală!

Noi, ca români facem lucru asta zilnic de peste un mileniu și mai bine de o sută de ani. Apoi se plâng că își consumă energia mentală cu obscenități la adresa austriecilor. Hă-hă-hă! Sau „He-he-he!”, că e mai la modă. Perioada când austriecii au descoperit, cică cucerit și apoi ocupat Oltenia (1718-1738) a fost cea în care și-au dat seama că nu ei sunt poporul ales. Oltenii sunt mult mai de temut decât niște sloveni care nu-s în stare să facă un parc cum trebuie în Ljubljana. Cu italienii și croații noi ne avem bine, că n-avem granițe comune. Doar neamuri printr-o țară și noțiuni despre fotbal de prin cealaltă țară.

DSC_0021

Așadar, pentru români Slovenia e ideală când vrei să fugi de acasă. Nu e ca Serbia, unde șede Ghiță așteptând tot timpul amânarea extrădării. Nu e nici Madagascar unde tu, român sărac lipit pământului, nu ai cum să ajungi. Nu e nici raiul costarican, unde naști dar nu ști cum și de ce și din cauza cui. Interpolul ăsta e dat dracului, dar numai unde vrea el. Unde nu poate, nici Doamne-Doamne nu-i cere Interpolului să intervină.

Adevărul este că slovenii au niște munți prin care nu-ți este ușor să mergi să te eliberezi dimineața de tot felul de toxine intestinale și energii psihice. Nu-s ca dealurile subcarpatice românești. Ca să ajungi la buda din fundul curții lor prima dată trebuie să treci două văi și trei munți, patru kilometri distanță, 1234 metri diferență de nivel. Adică să găsești un hotel de cinci stele. Sau să nimerești prin tufe sălbatice în care să te ascunzi, dar acolo dai de frunze de urzică sau de ruji de mure. Fundului tău nu o să-i convină.

DSC_0042a.JPG

Tot adevăr e că Slovenia e o țară tare faină. Despre care o să încerc să vă povestesc în postările viitoare. Nu o să fiu singurul personaj, căci am avut norocul sau ghinionul să merg pe drumuri slovene cu Raul, zis „Raoul”, și Adrian, cunoscut mai ales sub numele „Jason Statham”. Daaa, daaa, ăla din Terminatorul. Scuze: Transportatorul.

Ne vedem și ne citim!

Reclame

Posted 2018/10/18 by danieliiancu in Articole, Rapoarte de tură

Pro memoria (10)   Leave a comment

Amintirea eroilor din Nevoeș

Apărut în Glasul Hunedoarei, an. IX, nr. 2086, 19 ianuarie 2018, p. 8.

Nevoeș e vechea denumire a localității Lunca, din comuna Băița, despre care prea puțini își mai amintesc și care mai apare menționată doar prin vechi documente, prin publicistica de demult, dar și pe monumentul eroilor căzuți în cele două Războaie Mondiale. Așa cum s-a întâmplat în foarte multe cazuri și monumentul inițial din Nevoeș, dedicat celor căzuți pe fronturile din „Marele Război” a fost ulterior „ajustat” cu alte plăci de marmură care amintesc și de eroii din cea de-a doua conflagrație mondială.

Monumentul din centru

Vechiul monument al eroilor din Nevoeș este amplasat în centrul localității, într-un spațiu extrem de îngrijit, înconjurat de un gărduleț cu un plăcut impact vizual. Monumentul este practic o cruce relativ simplă, împărțită în trei registre, ridicată pe un soclu dublu, cel inferior fiind construit probabil în momentul reamenajării spațiului din jur. Soclul original este din piatră, decorat cu motive specifice monumentelor de eroi.

Partea superioară este o cruce greacă, cu îmbinarea brațelor încadrată de un cerc, fiecare dintre părțile vizibile fiind vopsite în culorile tricolorului. Registrul de mijloc, principal, conține pe ambele fețe textul inițial: „Smerit prinos-recunoștință! / Memoriei voastre slăviți EROI / Ridică neamul vostru / Acest semn de biruință / În numele căruia va-ți luptat voi / S-a ridicat în amintirea / EROILOR din NEVOEȘ / căzuți în răsboiul din 1914 – 1919 / prin contribuția benvolă a Văd. / și Orf. de răsb. și alți credincioși / în anul 1929 sub păstorirea / preotului PAVEL DINIȘ / EROII NOȘTRII / AVRAM ANGHEL sub. loc. / TOPOR JON sub. loc. / Anghe Petru sol. Diniș Jon cpr. / Ardelean Solomon Diniș Anghel Jon și / Anghel Lazăr sol. Diniș Jon sol. // Dumitru Jon sol / Faur Jon / Florea Jon / Diniș Crăciun sol / Diniș Aron / Diniș Ștefan / Diniș Irimie / Diniș Nicolae / Dumitru Petru / Dumitru Alexandru / Dumitru Petru sol. / Florea Andrei / Fruja Jon / Martin Petru / Martin Vasilie / Martin Alexandru / Nicoară Constantin / Popa Aron sol. / Pâs Petru / Popa Alex // Gros Alex sol. / Gros Nicolae / Gros Petru / Gros Joachim / Gros Petru / Jula Petru / Jula Petru / Jurgiu Toma / Jurj Pavel / Lazăr Jon / Roșu Simion / Sav Petru / Sav Nistor / Știolna Petru / Topor Valer / Topor Jon / Demian Jon”.

Câteva decenii mai târziu, pe registrul inferior au fost puse două plăci de marmură pentru „Eroii căzuți în al-II-lea război Mondial 1941 – 1945 / Anghe Aurel / Anghe Miron / Diniș Nicolae / Dumitru Nicolae / Dumitru Amos / Henț Aurel / Henț Nicolae / Henț Sabin // Malea Nicolae / Olar Avram / Popa Miron / Roșu Petru / Sav Avrm / Sav Nicolae / Știolna Alex-dru // VEȘNICA LOR POMENIRE”.

Troița din lemn de lângă casa parohială

În grădina din apropierea casei parohiale din Lunca se mai găsește un monument care amintește de eroi. Este vorba de o troiță de lemn, amplasată pe un postament de ciment, interesantă mai ales din prisma realizării artistice. Brațele troiței, care sunt constituite din mai multe cruci îmbinate, paralele și suprapuse, sunt sculptate cu motive specifice, mai precis romburi dispuse în formă de cruce, unele încadrate în cercuri ce amintesc de simboluri solare. Nu lispsesc nici inscripțiile de consacrare, iar aproximativ în centrul troiței, într-un cerc, se află sculptat și un potir, pahar al suferințelor.

La bază găsim și inscripția care aduce unele informații laconice: „1943 / ACEASTA / CRUCE / S-A RIDICAT IN / AMINTIREA / CAZUTI IN / RAZBOIUL – / – …”. În locul ultimului cuvânt nu se regăsește decât o mică nișă, cel mai probabil tăiată ulterior pentru a elinina un cuvânt nedorit.

Pro memoria 010, in Glasul Hunedoarei, an. IX, nr. 2086, 19 ianuarie 2018, p. 8

Posted 2018/10/09 by danieliiancu in Articole, Pro memoria

Ținutul Orăștiei în documente (15)   Leave a comment

Despre situația librăriilor la 1919

Apărut în Palia Expres, anul XXIII, nr. 1 (903), 11-17 ianuarie 2018, p. 4.

Încă de la sfârșitul secolului al XIX-lea, zona Orăștiei a fost considerată un centru de iradiere a culturii atât prin presa scrisă, cât și prin volumele apărute în tipografiile de aici. Schimbarea de administrație de după anul 1918 a însemnat și o inventariere a diferitelor societăți culturale, sportive, de întrajutorare, asociații de meșteșugari și, nu în ultmul rând, al librăriilor, care aruncă o rază de lumină asupra sitației existente la acea dată.

Astfel, la Serviciul Județean Hunedoara al Arhivelor Hunedoara există un dosar ce conține Tabelul librăriilor aflătoare în județul Hunedoara acum aproape un veac, mai precis în anul 1919. Tabelul a fost întocmit la cererea Prefectului Județului Hunedoare și solicita câte un  „raport dela primari și primpretori” în baza unui ordin telegrafic al Consiliului Dirigent prin Resortul de Justiție. Astfel, cei vizați erau rugați să transmită de urgență câte librării sunt în fiecare cerc administrativ „și anume sediul și numele lor și cari sunt românești și maghiare”.

În cele mai multe cazuri în județ nu au existat librării de nici un fel, situația în cazul plaselor prezentându-se astfel: la Geoagiu, Deva, Hațeg, Hunedoara, Baia de Criș, Ilia, Pui și Orăștienu exista nici o librărie, singurele excepții reprezentându-le Bradul cu două librării („Minerva” și cea a lui George Roth care „are și tipografie”), precum și Petroșaniul cu trei librării (una românească a lui Muntean Teodor și două maghiare). În ceea ce privește așezările urbane Deva avea trei librării, Hațegul – două, Hunedoara – una, iar Orăștia două.

Ca atare, din Ținutul Orăștiei primpretorul Preturii Plasei Geoagiu răspunde la data de 22 septembrie 1919 că „am onoare a raporta că în Plasa Geoagiului librării românești sau ungurești nu se află”. Același lucru îl ransmite printr-o telegramă și primpretorul Preturii Orăștie: „raportez că în Plasa Orăștie librării nu sunt”.

În schimb, la 23 septembrie anul deja amintit, Consiliul Orașului Orăștie, prin semnătura primarului Romulus Boca răspunde prefectului că „la provocarea D-voastră Nr. 2431/919 raportez că la Orăștie se află o librărie în posesiunea lui Antonia Branga, soția învățătorului român, și alta în posesiunea societației „Szászvárosi Könivnyomda R. T.” – fără indicarea naționalitatei”.

Vom reveni pe viitor cu amănunte despre situațiile librăriilor de dinainte de 1918, precum și din perioada interbelică.

Tinutul Orastiei 015, in Palia expres, an. XIII, 1, 903, 11-17 ianuarie 2018, p. 4

La centenar (32)   Leave a comment

La centenar. Cruci de eroi din Primul Război Mondial (32)

Apărut în Palia Expres, anul XXII, nr. 36 (891), 5-11 octombrie 2017, p. 8.

Acum mai bine de o sută de ani, pe 20 iulie 1917, cădea pe unul din fronturile Primului Război Mondial unul dintre fii satului Turmaș (comuna Mărtinești). Din crucea veche de piatră, care la rândul ei probabil că a înlocuit o și mai veche cruce de lemn, se mai păstrează astăzi doar un soclu în trei trepte prea puțin diferențiate între ele, însă decorate cu motivul romburilor alăturate și oarecum suprapuse. Respectivul motiv aduce aminte de conurile de pin, element decorativ pe care îl regăsim în mai toate marile civilizații ale lumii, simbolizând până la urmă viața veșnică a eroilor care s-au sacrificat pe câmpurile de luptă.

Momunentul la care facem referire acum se găsește în curtea bisericii cu hramul „Sfinții Arhangheli Mihail și Gravriil” din Turmaș, biserică ridicată între anii 1880-1883. Pe vechiul soclu a fost amplasată relativ recent o cruce de marmură cu design modern, ornamentată cu doi trandafiri și pe care a fost cioplit și următorul text: „ÎNTRU POMENIREA / lui / COSTESCU VASILE / Nas. 1891. IX. 16 / RĂPOSAT PE CÎMPU / DE LUPTĂ / 1917. VII. 20 / ODIHNEASCĂ-SE / ÎN PACE // Ridicat de nepoți / CORNEL și IONEL”.

Din păcate textul nu ne lămurește asupra condițiilor în care și-a pierdut viața eroul din Turmaș și nu oferă nici un detaliu despre frontul pe care acesta a luptat. În plus, nici data morți nu este suficient de clară, nespecificându-se faptul dacă este vorba de stilul vechi (iulian) sau de stilul calendaristic nou (gregorian). Până la identificarea unor date prin arhive, putem doar să facem anumite presupuneri. Astfel, în perioada în care își pierde viața Vasile Costescu, are loc o contraofensivă austro-germană în Galiția (între 6/19 iulie și 6/19 august), menevre în care este implicată Armata 7 austro-ungară, comandată de arhiducele Iosif de Austria. Iar în subunitățile acestei armate au fost înrolați și numeroși români, mulți dintre ei murind pe diferitele fronturi din estul Europei.

LC 32, in Palia expres, XXII, 36 (891), 5-11 octombrie 2017, p. 8

Posted 2018/10/04 by danieliiancu in Articole, La centenar

Pro memoria (9)   Leave a comment

Vechiul monument de la După Piatră

Apărut în Glasul Hunedoarei, an. IX, nr. 2081, 12 ianuarie 2018, p. 8.

În zona localității După Piatră (comuna Buceș), există mai multe cruci, monumente sau troițe, unele vechi de peste 150 de ani, altele dedicate eroilor din cele două Războaie Mondiale, însă cele mai cunoscute rămân cele amplasate în punctul „Cheia”, și cunoscute mai ales sub numele de „Crucea Iancului”. Asta și pentru că faptul că, de aproape o jumătate de secol, acolo se desfășoară anual o serie de manifestări ce amintesc de evenimentele din 18-19 mai 1849, când trupele conduse de Hatvany au fost înfrânte de moții conduși de Avram Iancu. 

Ridicat în timpul celui de-al doilea Război Mondial

Dar nu la aceste lucruri facem referire în materialul de față, ci la un alt monument, aflat mai în amonte, pe marginea drumului ce duce spre Tarnița, alt sat aflat administrativ în comuna Buceș. Așezat între firul îngust al văii și un deal acoperit de pădure tânără, monumentul este înconjurat pe trei laturi de un scund gărduleț de lemn, pe cea de-a patra latură fiind amplasată o băncuță rudimentară, ca loc de popas pentru bătrânii din zonă sau de meditație pentru turiști.

Monumentul nu este deloc impozant ca dimensiuni și este minimalist din punctul de vedere al realizării și al informațiilor pe care le oferă. Postamentul nu este cel original, fiind refăcut ulterior din ciment, în formă de trunchi de piramidă și având o înălțime de aproximativ 38 de centimetri. În principal, monumentul este constituit din două registre, cel superior fiind constituit dintr-o cruce greacă cu brațul inferior mai lat la bază și sprijinit pe o arcadă semicirculară stilizată.

Terminațiile celorlalte brațe sunt sculptate sub formă de lobi simpli, iar la întretăierea lor se găsește incizat semnul crucii. Nu lipsesc nici inscripțiile de consacrare.

Cu sprijinul parohiei

Dimensiunile, așa cum spuneam, nu sunt impresionante. Fără postament monumentul măsoară doar 122 de centimetri înălțime, are o grosime de 17 centimetri, iar lățimea variază între 40 de centrimetri în partea semiarcadei și 35 de centimetri în zona textului săpat în registrul inferior. Primul rând urmărește conturul arcadei, după care textul este redat normal: „SA RIDICAT ACEASTA SFANTA // CRUCE INTRU AM / INTIREA EROILOR / MORTI PENTRU / PATRIE SI NEAM / IN ANII 1914 1918 / SI 1941 PANA IN / PREZENT CU CON / TRIBUTIA PAROH / AN 1944 SEPT”.

După cum se observă, lipsesc numele eroilor, dar lucrurile sunt explicabile. Ce trebuie însă subliniat este faptul că, deși ridicată cu aproape un an înainte ca cel de-al doilea Război Mondial să se fi încheiat, crucea-monument de la După Piatră, ridicată în memoria eroilor căzuți pe diferite fronturi nu a fost inventariată în lista respectivelor monumente din județ de dinainte de 1990, pe care o avem la dispoziție. Este așadar un act de reparație morală, în Anul Centenarului, acela de a identifica și alte asemenea monumente pentru a avea o imagine cât mai completă asupra jertfelor aduse de hunedoreni și a modului în care ei au înțeles să își cinstească eroii.

Pro memoria 009, in Glasul Hunedoarei, an. IX, nr. 2081, 12 ianuarie 2018, p. 8

Posted 2018/10/03 by danieliiancu in Articole, Pro memoria

Ținutul Orăștiei în documente (14)   Leave a comment

Alte ulițe de sate la 1920

Apărut în Palia Expres, anul XXII, nr. 46 (901), 14-20 decembrie 2017, p. 3.

Încheiem cu acest articol periplul prin satele din Ținutul Orăștiei, cu amintirea, pentru început, a numelor celor douăzeci de străzi din localitatea Jeledinți. Nouă dintre acestea aveau nume la 1920: Templum utca (care devine Strada Bisericii); Barnețul (?) – Strada Avram Iancu; Felszeg utca Strada Crișan; Loszádi utcaStrada Regele Ferdinand; Iskola utcaStrada Școalei; Pataki utcaStrada Regia Maria; Keringö utcaStrada Vladimirescu; Szüstèri utcaStrada Averescu, iar ulița CornățelStrada Libertății. Celelalte ulițe fără nume vor deveni de acum încolo străzile Horia, Cloșca, Aurel Vlaicu, Brătianu, Filipescu, Vaida Voevod, Cuza Vodă, Alecsandri, Goga, Cimiterului, și Mihai Viteazu.

Localitatea Orăștioara de Jos avea nouă ulițe, toate denumite, care însă își schimbă numele astfel: Strada DrumuluiRegina Maria; Întră făgădauăUnirii; PopeștilorUlpia Traiana; TocoieștilorHorea; OcolișanilorCloșca; BisericiiCrișan; CotuIorga; MoriiMorii; VălariAvram Iancu.

În Costești existau la 1920 cinci străzi, toate denumite, care evoluează toponimic astfel: Strada DrumuluiAverescu; DosăseștiAurel Vlaicu; SăcuilorCarpaților; ȘcoaleiMircea; TicerilorBrâncoveanu (?).

Buciumul era un sat cu șase ulițe, care își schimbă denumirile astfel: Strada Mare devine Strada Carol I; Șendreștilor devine Brătian; Ioaneștilor devine Mircea; OrăștilorAurel Vlaicu; Valea MicăTraian; Valea MareStrada Carpaților.

În Ludești, comunitatea stabilise până atunci 7 ulițe cu nume, care se vor redenumi după cum urmează: Strada DrumuluiStrada Averescu; KităștorilorOstașilor; TămășoilorMărășești; SprinderiConst. c. mare; Sub bârneCarpaților; MărmezilorMurășian; RugoilorȘtefan Vodă.

În sfârșit, și în Orăștioara de Sus, erau menționate toate cele nouă ulițe: Strada Drumului devine Strada Brâncoveanu; Strada PeșterenilorStrada Mărășești; Strada PrincipalăStrada București; Strada BarzilorStrada Ploiești; Strada TroșanilorStrada Horea; Strada FerarilorStrada Mureșan; Strada StrumeaștilorStrada Alecsandri; Strada DealStrada Carpaților; Strada PoduluiStrada Colonia (?)…

Tinutul Orastiei 014, in Palia expres, anul XXII, nr. 46 (901), 14-20 decembrie 2017, p. 3

La centenar (31)   Leave a comment

La centenar. Cruci de eroi din Primul Război Mondial (31)

Apărut în Palia Expres, anul XXII, nr. 34 (889), 21-27 septembrie 2017, p. 8.

Un alt monument funerar foarte bine păstrat îl întâlnim în localitatea Simeria Veche (orașul Simeria) și este înălțat în fața unei case amplasate de-a lungul Drumului Comunal 44. Foarte probabil, monumentul nu este cel original, el fiind reconstruit ulterior de către familie în urma deteriorării crucii inițiale, așa cum s-a întâmplat în numeroase alte situații.

Este vorba despre o cruce de marmură, ridicată în amintirea eroului Ioan Igna și amplasată pe un postament de ciment, aproape lipită de zidul cu învelitoare de țiglă care împrejmuiește gospodăria. Cândva, în ultimele decenii, odată cu introducerea gazului metan în localitate, o țeavă galbenă îl înconjoară, intervenind neplăcut din punct de vedere estetic în cadrul imaginii de ansamblu a monumentului.

Compozițional, acesta este oarecum atipic, faptul fiind determinat și de ridicarea lui ulterioară, familia dorind probabil ca el să fie cât mai original. Înălțat, așa cum spuneam, pe un soclu de ciment, monumentul este constituit tot din trei registre, cel inferior și cel median  fiind relativ simple. Textul este amplasat pe toată suprafața părții mediene și este următorul: „Întru amintirea lui / JOAN IGNA / căzut în lupta de la Görz în 8 Aprilie / 1917 în etate de 30 ani s-a ridicat / aceasta cruce de cătră părinții / ARON și ANA IGNA, soția / ZICA IGNA născ. TODOR și fiul sěu JOAN / In veci pomenirea lui”.

Mai interesantă este partea superioară, constituită dintr-o cruce latină al cărei braț principal se sprijină pe o falsă arcadă. Brațele crucii, la punctul lor de intersecție, sunt înconjurate de un disc, dorind probabil să simbolizeze soarele, iar pe ele se regăsesc incizate inscripțiile de consacrare: „IC XC NI KA”.

Momentan nu se cunosc prea multe detalii despre cel căzut în Marele Război, într-una din luptele de la Görz (în ialiană Gorizia, în slovenă Gorica), mai ales că în valea superioară a râului Isonzo au avut loc douăsprezece confruntări în timpul cărora armatele austro-ungare (din care făceau parte și români) au suferit pierderi de ordinul sutelor de mii de soldați. Cercetările viitoare vor aduce însă, sperăm, lămuriri suplimentare.

La centenar 031, in Palia Expres, XXII, 34, 889, 21-27 septembrie 2017, p. 8

Posted 2018/10/01 by danieliiancu in Articole, La centenar