Arhivă autor

La centenar (6)   Leave a comment

La centenar. Cruci de eroi din Primul Război Mondial (6)

Apărut în Palia Expres, anul XXI, nr. 45 (849), 24-30 noiembrie 2016, p. 6.

O altă cruce amintind de-un tânăr devenit erou exact acum un secol se află la ieșirea din satul Folt (comuna Rapoltu Mare), cum mergi spre Boiu, pe partea dreaptă a drumului… „ACIAStA / SFÎntĂ CRU / cie SA rĂdicAt / în onorEA LUI / BudA nicuLAIE / din foLt mort / pe cîmpu de u / nore în POO / lOnIIA // 1916 IULIe 9 HoaDI / nește în PACIe / LUCrAtĂ în BOZEȘ / de IOSIV stef”…

Monumentul e cioplit în piatră și văruit alb. Sau cel puțin așa era la data documentării, în primăvara anului 2013. Sper ca între timp să nu fi fost distrus de lucrări de amenajare a teritoriului, de „îmbunătățiri stilistice” cu ceva marmură ori de vreo mașină care să se proptească în el. Dimensiunile sunt relativ reduse, iar forma se încadrează în tipologia crucilor de eroi ridicate în perioada interbelică. Pe un soclu de ciment, turnat mult mai târziu, se înalță crucea cioplită dintr-o singură bucată de piatră și lucrată în două registre majore, dintre care unul dublu.

În partea superioară este conturată o cruce greacă cu brațele având terminațiile trilobate, cu marginile și un alt însemn al crucii plasat în centru executate în relief. Inscripțiile de consacrare sunt realizate, în schimb, prin incizare. Brațul principal, îngroșat spre bază, se sprijină pe o arcadă semiovală cioplită în trepe spre interior, care a adăpostit inițial (sau trebuia să adăpostească) fotografia eroului Buda Niculaie din Folt. Arcada, aducând a poartă, este însoțită pe laturi de câte două ferestre oarbe, cu simplu rol decorativ, cioplite tot în trepte spre interior.

Registrul dublu conține textul principal incizat, încadrat de două coloane realizate în basorelief, fiecare sprijinite pe câte un soclu și având deasupra marcat câte un capitel. Partea inferioară a acestui registru redă epitaful, foarte important din perspectiva informațiilor pe care le conține. În primul rând este vorba de data la care a murit eroul pe frontul din Polonia: 9 iulie 1916. Apoi de crucerul care a executat lucrarea: Iosiv Ștef din Bozeș. Despre meșterul pietrar se pot afla mai multe amănunte studiind bibliografia sau arhivele.

Cert este că la 9 iulie 1916 România nu intrase în război. Dar pe frontul de răsărit luptau mulți români, mai ales că între 4 iunie și 13 august s-a desfășurat așa-numita „Ofensivă Brusilov”. În care au fost implicate 39 de divizii austro-ungare de infanterie și 10 de cavalerie, cărora li s-au opus patru armate, adică 40 de divizii de infanterie și 15 de cavalerie rusești.

Atunci armata austro-ungară, în care erau înregimentați extrem de mulți români, a suferit cele mai mari pierderi, aproximativ 1,5 milioane de oameni (dintre care doar 400.000 de prizonieri, după cum se afirmă în lucrarea lui Vincențiu Cojan, Primul Război Mondial. Repere de cronologie militară, București, 1997). Printre cei 1,5 milioane s-a numărat și Buda Laie din Folt. Născut lângă Orăștie, mort prin Polonia…

la-centenar-006

Posted 2016/12/04 by danieliiancu in Articole, La centenar

Poveștile orașului (3)   Leave a comment

Poveștile orașului. Însemnări de acum un secol

Apărut în Palia Expres, anul XXI, nr. 44 (850), 17-23 noiembrie 2016, p. 8.

Cum arăta Orăștia acum mai bine de un secol? Știu, sunt destule mențiuni, prin presă sau volume de călătorii de exemplu, dar acum vreau să vă propun câteva însemnări ale unui om de-al locului. Căci la muzeul din Deva, se găsește un manuscris, în două volume (mai precis în două caiete studențești), intitulat Impresii din Război (1914) și scris de Ioan Cherecheș. De fapt, cum se arată și pe prima pagină sunt însemnări din „copilărie și războiu”, căci primele vreo zece pagini poartă un titlu ca de capitol: „Copilăria mea”.

Uneori notițele sunt naive, alteori duioase și contradictorii, precum chiar primele rânduri: „Nimic ca amintire nu e așa de frumos ca amintirile din copilărie. Anii copilăriei sunt cei mai frumoși ani ai vieții: plini de duioase amintiri, aventuri, plăceri și chiar supărări”. O să trecem peste pasajele personale, amintind doar faptul că autorul menționează faptul că după ce a terminat școala primară bunica sa l-a „dat la școală la Sași, unde încă am învățat 1 an. Buna fiind bătrână și neputând câștiga mult, s-a gândit să mă dea la o ocupațiune practică: și așa m-a dat ca om de serviciu la Tipografia D-lui Moța”.

Însemnările provoacă și nostalgii printre cei de-ai locului, autorul vorbind despre Zăvoi, despre Ulița Căstăului ori despre cum mergeau mai mulți flăcăi să aibă grijă de-o singură vacă în timp ce păștea printre livezile de pe Dealul Mic. Apoi, pe lângă tipografia lui Ioan Moța, mai sunt amintiți pantofarul Balomiri, „moara de sub vii” ori magazinul cu mărunțișuri al Schenăroaiei, de unde se cumpăra „salamă” și „cele mai bune mere de soiu de la Balșa”. Nici hotelul „Transsylvania” ori „intrarea în Țigănime lângă Riebel” nu sunt uitate, mai ales că au jucat un rol important în copilăria autorului respectivelor Impresii. Dar cu mai multe amănunte și citate mai ample, vom revenii într-unul din numerele viitoare…

povestile-orasului-003

Posted 2016/11/25 by danieliiancu in Articole, Poveștile orașului

Eu prin presă (2)   Leave a comment

Eu prin presă (2)… adică „Daniel „Întâiul”, aplaudat”…

La Observator, Antena 1 Deva, 23 noiembrie 2015…

Feisbucul m-a atenționat că știrea de acum un an are 3269 vizualizări!!! Mulțumesc, prieteni!!!

… Ceea ce mă bucură e faptul că „dujmanii” nu au cum să își ia vizualizările înapoi!!!

Posted 2016/11/24 by danieliiancu in Uncategorized

La centenar (5)   Leave a comment

La centenar. Cruci de eroi din Primul Război Mondial (5)

Apărut în Palia Expres, anul XXI, nr. 43 (849), 10-16 noiembrie 2016, p. 4.

Monumentul Eroilor din Aurel Vlaicu este unul dintre acele monumente asupra cărora s-a intervenit agresiv, restaurarea constând practic într-o „tencuire” a suprafețelor inițiale și amplasarea mai multor plăci de marmură peste inscripțiile originale. Forma acestuia este relativ simplă, fiind înălțat pe un soclu compus din mai multe trepte. Monumentul propriu-zis se constituie din patru registre ale căror dimensiuni se reduc dinspre bază spre vârf, ultimul dintre aceste registre constituind și baza pe care se sprijină brațul principal al unei mici cruci grecești, ce încununează ansamblul. După cum se poate observa în fotografiile vechi, în forma sa inițială inscripțiile cu numele eroilor se regăsesc pe cele trei registre superioare, câmpul principal fiind încadrat de două semicoloane care după restaurarea de la sfârșitul anilor 2000 nu mai există.

Trebuie specificat că monumentul se înscrie în seria dedicată de comunitățile locale eroilor proveniți din rândurile lor, în perioada în care organizarea administrativă a teritoriului a dispus ca localitatea Aurel Vlaicu să se încadreze în rândul comunelor. Din acest acest motiv regăsim în partea superioară a plăcii principale de marmură inscripția „MONUMENTUL EROILOR / DIN COMUNA / AUREL VLAICU / 1914-1919”, urmată de listele cu numele celor căzuți pe fronturile „Marelui război”: „SERG. BOȘOROGAN NICOLAE / GAVRILĂ LAZĂR / MĂIERAȘ NICOLAE / FLOREA IOAN / CHIRILĂ LAZĂR / SUSAN DUMITRU / BODEA LAZĂR / CARAȘCĂ ACHIM / FRÎNCU AUREL / CĂRĂGUȚ ANTONIE // MARTA PAVEL / HERȚA ACHIM / IOAN RUSAN / BORZA ACHIM // MURG NISTOR / MIHUȚ GHEORGHE / MOȚA TODOR / COLOJI IOSIF”. Celelalte două plăci de marmură, cuprind martirii din răscoala de la 1784 și eroii căzuți în cel de-al doilea război mondial la care a fost adăugat în momentul restaurării și numele maiorului (p. m.) Tiberiu Iancu.

la-centenar-005

Posted 2016/11/23 by danieliiancu in Articole, La centenar

Eu prin presă (1)   Leave a comment

Observator Special, Antena 1, 16 noiembrie 2016, ora 20.00… „O mină de poveste”

Eu, „Grimm” și cei șapte pitici… pe Antena 1, la Observator Special, 16 noiembrie 2016… Pentru cei care nu au timp să vadă toți piticii, eu apar pentru prima dată în poveste doar cu glasul la minutul 02.08, aproape imediat după scena din filmul Disney în care piticii sunt exploatați cu sălbăticie, pe fața lor citindu-se însă fericirea. Bănuiau că acasă îi așteaptă Albă ca Zăpada. A doua interveție a mea printre pitici e la minutul 02.42… Vizionare plăcută!

piticii

Posted 2016/11/19 by danieliiancu in Uncategorized

Fotograf de ocazie (2)   Leave a comment

Câștigătorii FDE 2016

Publicat de Consuela Bendea pe Tradiții clujene, 7 noiembrie 2016

Concursul naţional “FOTOGRAFIA-DOCUMENT ETNOGRAFIC” şi-a desemnat câştigătorii pentru anul 2016. Premierea acestora s-a făcut în cadrul vernisajului organizat joi, 03.11. 2016, în foaierul Bibliotecii Judeţene « O.Goga » din Cluj.  Juriul concursului a ales lucrările următorilor fotografi:

Trofeul „Carol Popp de Szathmáry”, secţiunea alb-negru

Petru Alexandru Gheorghiu –Târgu Mureș, pentru lucrarea „Carul cu boi”

Premiul al II-lea, secţiunea alb-negru

Daniel I. Iancu –Orăștie, pentru lucrarea „Cețuri”

Premiul al III-lea, secţiunea alb-negru

Adela Lia Rusu –Oradea, pentru lucrarea “Viii și morții”

Trofeul „Szabó Tamás”, secțiunea color

Ádám Gyula-Miercurea Ciuc, pentru lucrarea  „La răscruce de drumuri”

Premiul al II-lea, secţiunea color

Fülöp Jenő-Sângeorgiul de Mureș, pentru lucrările “Gătindu-se” și “La bunica”

Premiul al III-lea, secţiunea color 

Balázs Ödön–Odorheiu Secuiesc, pentru lucrarea “Ritm”

       Premiul secţiunii speciale “Fereastra”

Ovi D.Pop-Oradea, pentru lucrarea „Perdea

       Premiul secţiunii “Reproducere după fotografie veche”

Ana-Maria Abrudan-Cluj, pentru lucrarea „Ceterași”

       Premiul Asociaţiei ArtImage   

Fodor Zsuzsánna-Miercurea Ciuc, pentru lucrarea “Îmbrățișare”

Expun: Abrudan Ana-Maria – Cluj, Ádám Gyula – Miercurea Ciuc, Algasovschi Marco – Braşov, Balázs Ödön – Odorheiu Secuiesc, Bálint Zsigmond – Târgu Mureş, Bogdan Lucian – Cluj, Boriceanu Gabriel – Braşov, Both Gyula – Târgu Mureş, Bozoki Adriana – Cluj, Chițu Margareta Adela – Miercurea Ciuc, Dumitrescu Vlad – Braşov, Flach Jolanta – Zakopane(Polonia), Fodor Zsuzsánna – Miercurea Ciuc, Fülöp Jenő – Sângeorgiul de Mureș, Gheorghiu Petru Alexandru – Târgu Mureş, Héjja Árpád – Harghita, Iancu Daniel – Orăştie, Incze Domokos – Miercurea Ciuc, Incze Laszló – Miercurea Ciuc, Ioja Oszkár Norbert – Cluj, Kucsera Jenö – Târgu Mureş, Kuti Zoltán Hermann – Miercurea Ciuc, Labancz Istvàn – Miercurea Ciuc, Macarie Vera – Cluj, Matyas Marius Mirel – Sălaj,   Negru Carmen – Cluj, Oltean Alina Ruxandra – Cluj, Petrila Gheorghe – Oradea,  Pop Ovi D. – Oradea, Rusu Adela Lia – Oradea, Săteanu Felician – Baia Mare, Szabó Attila – Miercurea Ciuc, Szegedi Ferenc – Târgu Mureș, Szigeti Vajk István – Miercurea Ciuc, Vincze Szabolcs – Cluj, Vitos Hajnal-Miercurea Ciuc

Invitatul Secțiunii internaționale: German Mesa Jaramillo- Medelin (Columbia).

Mulțumim partenerilor proiectului: ArtImage, UAD și Biblioteca Județeană „O.Goga” și tuturor fotografilor pentru participarea în cadrul concursului.

Mulțumim TVR Cluj pentru prezență.

Posted 2016/11/11 by danieliiancu in Uncategorized

Poveștile orașului (2)   Leave a comment

Poveștile orașului. „Palia”, cartea…

Apărut în Palia Expres, anul XXI, nr. 42 (848), 3-9 noiembrie 2016, p. 3.

Pentru că tot e numită Orăștia drept „urbea Paliei” și pentru că tot există un monument, o publicație sau clădirea unui fost magazin universal amintind de așa ceva, poate că ar trebui să ne oprim puțin asupra cărții. Asupra acelei cărți tipărite la 1582 și cunoscută, după cum știe toată lumea, drept „Palia de la Orăștie”. Se vorbește destul de des pe la colț de stradă ori pe sub umbrele de terasă, într-un stil doct și afectat despre această carte, în principiu vehiculându-se adevăruri auzite prin liceu la lecțiile de limba română, amestecate cu date inventate și informații asimilate după ureche.

La ora actuală, conform Institutului Național al Patrimoniului, în România se mai păstrează doar cinci exemplare: patru Biblioteca Academiei Române din București (cu numerele de inventar 105-108), iar al cincilea la Biblioteca Batthyaneum din Alba Iulia (cu numărul de inventar 33291), filială a Bibliotecii Naționale a României.

Tipărită de diaconul Şerban, fiul mult mai celebrului Coresi, şi diacul Marien, „Palia de la Orăștie” reprezintă prima traducere parțială în limba română a Vechiului Testament, traducătorii folosind pentru prima dată denumirea de „români”, în loc de „rumâni”. Practic este vorba doar despre primele două cărți ale lui Moise, „Creațiunea” și „Ieșirea”, traduse în română după o versiune maghiară („Pentateuhul” lui Gáspár Heltai) și o Vulgată, o versiune a Bibliei tradusă în limba latină. Chiar termenul de „Palia” nu înseamnă altceva decât „vechi” (vezi atâtea alte exemple, precum „paleozoic”, „paleolitic” ori „paleografie”), de data asta termenul făcând referire directă la Vechiul Testament.

Exemplarele aflate în patrimoniul Bibliotecii Academiei Române din București, au o proveniență necunoscută, în timp ce volumul de la Alba Iulia, cu legătură veche în piele pe lemn, provine din succesiune, el aflându-se la momentul înființării mai sus amintitei biblioteci (31 iulie 1798) în posesiunea baronului Ignatius Batthyany. În plus, nu regăsim în exemplarul albaiulian nici pagina nenumerotată cu ornamente manuale și o xilogravură cu blazonul familiei Bathory.

Nu zăbovim acum asupra celor care au trudit, au susținut ori doar și-au dat acceptul ca „Palia de la Orăștie” să apară la 1582. Nici asupra celor care, câteva secole mai târziu, au încercat să-i descifreze geneza și izvoarele, ori să-i pună în valoare influența pe care a avut-o asupra culturii române. Cert este că, până la apariția „Noului Testament de la Bălgrad”, în 1648, „Palia de la Orăștie” a reprezentat cea mai reușită traducere a respectivelor texte biblice. Căci, după cum afirma și Nicolae Cartojan într-un subcapitol special din Istoria literaturii române vechi (București, 1996, p. 110), „Palia ocupă în ciclul traducerilor românești din veacul al XVI-lea un loc aparte prin frumusețea traducerii, prin limba ei vioaie, pitorească și armonioasă. Traducătorii au știut să folosească frământările unui veac de muncă literară pentru a nimeri cuvinte expresive, care deșteaptă imaginația și mișcă simțirea”…

povestile-orasului-2-palia-cartea

Posted 2016/11/10 by danieliiancu in Articole, Poveștile orașului