Archive for the ‘Articole’ Category

La centenar (15)   Leave a comment

La centenar. Cruci de eroi din Primul Război Mondial (15)

Apărut în Palia Expres, anul XXII, nr. 10 (865), 16-22 martie 2017, p. 3.

Un semnal de alarmă trebuie tras și asupra stării de conservare a monumentelor de for public care amintesc de eroii căzuți în timpul celor două conflagrații mondiale. Luând în considerare mai ales faptul că de câțiva ani se tot împlinesc câte o sută de ani de la diferite evenimente ce au avut loc în timpul Marelui Război, poate că nu ar fi lipsite de interes, dar mai ales ar fi o dovadă de recunoștință dacă monumentele eroilor s-ar bucura de o mai mare atenție din partea comunităților și a autorităților locale. Pentru că unele dintre ele, deși peticite din când în când, arată deplorabil.

Aici există un paradox constând în faptul că majoritatea monumentelor realizate în perioada interbelică se găsesc și astăzi într-o stare de conservare bună sau chiar excelentă, în timp ce multe dintre monumentele ridicate după 1989 parcă stau să se prăbușească. Fără a încerca să tragem concluzii, poate că ar trebui să ne punem mai multe întrebări legate de modul cum considerau cei de acum aproape un secol să păstreze memoria eroilor vizavi de realizările de astăzi în același domeniu.

Un exemplu în acest sens este și monumentul din centrul satului Pricaz (comuna Turdaș), ridicat cândva după Revoluție. Momentul exact poate fi identificat studiind eventual actele primăriei, ale parohiei sau presa vremii, deoarece informațiile orale nu ne-au fost de nici un folos, cele trei persoane intervievate oferind trei posibilități de datare. În plus, nu există nici o referire sculptată/gravată pe monument sau în apropierea lui care să se ofere informații despre an, artist, constructor etc. Cert este faptul că el nu apare în lista specificată de Ioachim Lazăr și N. M. Morar (vezi Hunedorenii și Mareea Unire, Deva, 2009, p. 49).

Monumentul în sine este interesant mai ales prin concepție: pe un soclu cu mai multe trepte realizat din marmură albă, se ridică o structură modulară realizată/placată cu marmură neagră care prin îmbinare dau forma unei cruci „de aer”. Din păcate, se pare că monumentul a suferit mai multe deteriorări (cauzele fiind posibil antropice, posibil naturale), reabilitarea lui făcându-se cam în pripă, ca să nu spunem mai mult. Apoi mai trebuie specificat faptul că inscripția de pe monument nu face nici o distincție între sacrificiile supreme din timpul Primului Război Mondial și cele din Al Doilea Război Mondial, eroii fiind menționați doar în ordinea gradului și apoi alfabetic.

…„EROII SATULUI / PRICAZ / DIN CELE DOUĂ / RĂZBOAIE MONDIALE // GHIȘOIU TRAIAN – LT. / CIUȘCĂ ACHIM – SLT. / DAVIDESCU NICOLAE – SERG. / JUNIE NICOLAE – SERG. / OPREAN NICOLAE – SERG. / LICESCU NICOLAE – CAP. / STÂRC ALEXANDRU – CAP. / PETRUȚESCU DUMITRU – FR. / BACIU PETRU – SOLD. / BĂIȘAN CHIRILĂ – SOLD. // DOROGA ROMULUS SOLD / DRAGOI IOAN SOLD / DUTCA DUMITRU SOLD / GEORGESCU NICOLAE SOLD / IVASCOI NICOLAE SOLD / JUNIE NICULAE SOLD / LUP IOAN SOLD / MANIU LEONIDA SOLD // OLEA ARON – SOLD. / OPREANN IOAN – SOLD. / POPA IOASIF – SOLD. / STÂRC IONAȘ – SOLD. / STOIAN SOLOMON – SOLD.”…

La centenar 015, Palia Expres, XXII, 10, 865, 16-22 martie 2017, p. 3

Anunțuri

Posted 2017/09/21 by danieliiancu in Articole, La centenar

Ținutul Orăștiei în documente (5)   Leave a comment

Regulamentul pentru trăsurile publice din Orăștie, la 1923

Apărut în Palia Expres, anul XXII, nr. 32 (887), 7-13 septembrie 2017, p. 8.

Există o modă în istoriografie de a reliefa, atunci când este adusă în prim plan perioada interbelică, mai ales aspectele legate de spectrul administrativ, politic, cultural, economic sau având ca țintă nivelul de dezvoltare al învățământului. Nu lipsesc, bineînțeles, nici problematicile ce țin de feminism, de activitatea asociațiilor sportive, de lupta împotriva unor flageluri care bântuiau societatea la acea vreme. Mai puțin interesante par pentru cercetători aspectele legate de protecția și confortul cetățenilor simpli, acestea nefiind suficient de spectaculoase nici pentru publicul larg.

Astfel, un regulament de funcționare al trăsurilor într-un mic oraș transilvănean la mijlocul deceniului trei al secolului XX, se înscrie într-un program de protecție a cetățenilor, alături de alte aspecte precum protecția împotriva bolilor, a alcoolismului sau a incendiilor. După Marea Unire de la 1918, în România a fost demarat și un program de unificare și coordonare a acțiunilor primăriilor urbane pentru o mai eficientă administrare a comunităților. În 1924 Prefectura Județului Hunedoara era înștiințată că, în urma ședinței Consiliului Orășenesc Orăștie ținută la 10 septembrie 1923, a fost aprobat un „Regulament pentru trăsurile publice”, regulament care a fost îmbunătățit în următorii ani prin amendamente propuse de către Poliția de Stat, care prevedeau că „este cu desăvârșire interzis birjarilor sau conducătorilor de orice vehicole de transport, a invita publicul să se folosească de vehicolele lor, precum a face orice fel de reclamă sgomotoasă”. Specificarea din urmă era necesară „pentru  a pune odată capăt sgomotului urât mai cu seamă înaintea gării C.F.R. pe care l-au făcut birjarii, chemând ca concurenți cu glas cât mai tare publicul călător la trăsurile lor”.

Revenind la regulamentul pentru birjari, articolele lui sunt delicioase. Citindu-le, ai impresia că se referă la taximetriștii din ziua de azi, la distanță de aproape un veac de birjarii originali. În afara faptului că „toți proprietarii de trăsuri publice sunt obligați să posede autorizații de circulație, eliberate de poliție pe timbru legal”, iar la articolul doi era specificat un fel de ITP, drept pentru care se vor „prezenta poliției spre examinare trăsurile, caii și accesoriile”, trăsurile birjarilor trebuiau să „îndeplinească condițiile de soliditate, estetică și curățenie, iar caii să fie sănătoși și să nu aibă vre-un viciu vătămător publicului”.

Spre deosebire de patronii de taxiuri din ziua de azi, odinioară nu puteau fi proprietari de birje „cei condamnați pentru fapte infamante”. În plus, „pe ambele părți ale caprei și pe felinare” trebuiau montate tăblițele cu numere. Ca birjari (șoferi de taxi din ziua de azi), nu puteau fi angajați „în serviciu ca conducători / căprași / decât persoane care vor poseda un permis de liberă practică”. La articolul 8 se specifica că „proprietarii sunt obligați să trimită poliției în termen de 24 de ore pe toți conducătorii / căprași / angajați și să comunice numerile trăsurilor ce li s-au încredințat pentru conducere”.

În articolul 10 lucrurile par și mai stricte: „proprietarii trăsurilor sunt obligați a ține în bună stare caii, trăsurile și accesoriile, și să le prezinte spre examinare poliției la fiecare trei luni”. Însă articolul 13 din capitolul doi al regulamentului e draconic: „Nimeni nu poate fi conducător de trăsură dacă nu îndeplinește următoarele condițiuni: a) să aibe vârsta de cel puțin 18 ani împliniți: b) să nu fie bolnav de vreo boală molipsitoare sau epilepsie; c) să nu fie surd, chior sau chiung; d) să nu fie condamnat pentru fapte infamate; e) să nu fie înscriși pe lista bețivilor”. Tot aici, la articolul 14, se specifică că birjarii trebuie să cunoască „regulamentul, străzile orașului, localurile publice și autoritățile, locuințele persoanelor oficiale și mersul trenurilor”.

Tinutul Orastiei 005, in Palia expres, XXII, 32, 887, 7-13 septembrie 2017, p. 8

La centenar (14)   Leave a comment

La centenar. Cruci de eroi din Primul Război Mondial (14)

Apărut în Palia Expres, anul XXII, nr. 9 (864), 9 – 15 martie 2017, p. 8.

Eroii n-au murit doar pe câmpurile de luptă ci și în spitale. Și, mai ales în timpul Primului Război Mondial, unii dintre ei nu s-au stins din cauza rănilor pricinuite de gloanțe, schije sau șrapnele, ci și datorită unei catastrofe epidemice: tifosul exantematic.

Astfel în fața bisericii ortodoxe cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” din satul Pricaz, comuna Turdaș, printre crucile de eroi se regăsește și una  care amintește prin textul său de un tânăr de 25 de ani, răpus de tifos în spitalul din Munkács și aflându-și odihna în mormântul cu numărul 123 din preajma localității: „Această cruce sa așezat / întru amintirea lui / NICULAE JUNIE / ULIU / rep. în 28 Mart. 1915 / și în 29 la înmormântat / în mormântul Nr. 123 / rep. de tifus în spitalul / din Muncacs / în etate de 25 ani”…

Partea superioară a monumentului este și cea mai interesantă din punct de vedere al realizării artistice, crucea greacă fiind terminată cu brațe realizate tot în formă de cruci, având incizate inscripțiile de consacrare precum și contururile altor trei cruci, desenate câta una în jurul alteia, cea mai mare încadrând la bază și literele „XC” din inscripția de consacrare. Registrul superior și cel median sunt unite printr-un mini ansamblu constituit din două elemente decorative, ornamentate, precum și un medalion oval conținând o fotografie destul de deteriorată, a cărei ramă pare, la o primă vedere sumară, să redea ramuri de laur. Tânărul reprezentat în fotografie e îmbrăcat în costum popular, putându-se identifica unele elemente ale cămeșii, ale pieptarului și forma pălăriei.

Registrul median, în care se găsește și textul inscripției menționate mai sus, este delimitat de două coloane pe bază pătrată, terminate în capiteluri stilizate. Partea inferioară și postamentul sunt simple, fără alte inscripții sau elemente decorative.

Poate că interesant de amintit ar fi și faptul că orașul Muncacs, aflat astăzi în vestul Ucrainei (și numit Mukacheve), a fost prin secolele XVI și XVII parte a Principatului Transilvaniei, de-a lungul timpul el mai aflându-se sub administrația Regatului Ungar, Imperiului Austro-Ungar, Cehoslovaciei sau URSS-ului. Dar asta e altă poveste, care ar merita spusă dacă cineva s-ar încumeta să găsească cimitirul din localitate și să afle cum se mai găsesc (dacă se mai găsesc) mormintele eroilor.

La Centenar, 014, Palia expres, 9 (864), XXII, 9-15 martie 2017, p. 8

Posted 2017/09/06 by danieliiancu in Articole, La centenar

Ținutul Orăștiei în documente (4)   Leave a comment

Plasa Geoagiu la 1919

Apărut în Palia Expres, anul XXII, nr. 31 (886), 31 august – 6 septembrie 2017, p. 6

Consiliul Dirigent a activat în Transilvania începând cu 2 decembrie 1918, fiind recunoscut de Regele Ferdinand prin decretul din 24 decembrie același an, între realizările sale regăsindu-se și reorganizarea administrativă, un prim pas fiind întrebuințarea denumirilor românești pe plicurile de corespondență. Ca urmare a solicitării Resortului Afacerilor Interne, a fost întocmit și se regăsește în Fondul Prefecturii Județului Hunedoara, de la serviciul județean al Arhivelor Naționale și un „Tablou general despre numirea comunilor în limba română și magheară aflate în plasa Geoagiu”.

Tabelul, întocmit de către primpretor la „19 Faur 4 Martie 919”, arată faptul că la acea dată în plasa Geoagiu de Jos existau 32 de comune, multe dintre ele aflându-se astăzi în județul Alba. Conform cerințelor Consiliului Dirigent, în ultima coloană a tabelului transmis Prefecturii sunt trecute stațiile de poștă care le deserveau, cele 32 de localități fiind astfel arondate următoarelor cinci „ultime poște de unde primește corespondența poștală”: Zalatna / Zlagna; Algyógy / Geoagiu; Alkenyér / Șibot; Szászváros / Orăștie și Nagyrápolt / Rapoltu Mare.

Momentan fără alte comentarii, redăm mai jos toate numirile de comune de pe raza plasei Geoagiu de Jos înaintate Prefecturii la solicitarea Consiliului Dirigent: Almașu mare / Nagyálmás; Almașu de mijloc / Kärépalmás; Alamşu mic / Kisalmás; Ardeu / Erdõfolva; Balșa / Balșa; Băcâiea / Bakonya; Băcăințu de jos / Bokajfalva; Băcăințu de sus / Bokajfelfalu; Bobâlna / Bábolna; Boi / Boj; Bulbuc / Bulbuk; Cib / Cseb; Cigmău / Csigmó; Folt / Folt; Glod / Glod; Homorod / Homorod; Geoagiu de jos / Algyógyalfalu; Cărpeniș / Gÿertÿános; Curpeni / Kurpenÿ; Mada / Máda; Mermezeu / Mÿirmezõ; Nădăștie / Nádastie; Poiana / Ordosmezõ; Porcurea / Porkurea; Rapoltu mic / Kisrápolt; Rapoltu mare / Nagyrápolt; Ringhet / Renget; Tecereu / Tekerõ; Valeamare / Valeamare; Voiea / Vaja; Uroi / Aranÿ.

Tinutul Orastiei 004, in Palia Expres, XXII, 31, 886, 31 august-6 septembrie 2017 p. 6

La centenar (13)   Leave a comment

La centenar. Cruci de eroi din Primul Război Mondial (13)

Apărut în Palia Expres, anul XXII, nr. 8 (863), 2 – 8 martie 2017, p. 4.

Tot în fața bisericii ortodoxe cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” din satul Pricaz, comuna Turdaș, se găsește și o altă cruce de erou, mort în Italia la vârsta 18 ani, 4 luni și 15 zile. Tăvălugul războiului pare să-i fi luat total prin surprindere pe membri familiei, dar mai ales pe adolescentul abia ieșit din copilărie și trimis direct spre cimitirul din Gorizia (în germană Görz), un oraș din regiunea Friuli-Venezia Giulia, în nord-vestul Italiei.

Acest aspect reiese și din faptul că în momentul în care familia a comandat crucea nu a găsit să pună pe ea nici o fotografie cu eroul în uniformă militară ori, cel puțin, la o vârstă apropiată de cea la care a murit. Căci din medalionul oval încadrat de arabescuri vegetale stilizate ne privește extrem de serios un băiat, mai mult copil decât adolescent, îmbrăcat în costum popular specific zonei Orăștiei și văii Grădiștei. Fotografia, de atelier local, ar putea fi datată mult mai precis la o cercetare mai aprofundată, pe baza recuzitei care se distinge destul de clar: masa, fața de masă, vaza, panoul din fundal ori colțul unui scaun sau fotoliu.

Revenind la monument, el se încadrează în tipologia crucilor de eroi relativ des întâlnite, realizate în trei registre. Conține elementele specifice, registrul superior fiind o cruce greacă cu terminațiile trilobate, având semnul crucii și inscripțiile de consacrare incizate și brațul principal lățit deasupra spațiului unde este amplasat medalionul cu fotografia.

Registrul median este încadrat de două coloane torsionate și conține prima parte a textului, cu datele principale: „Această cruce sa ridicat / în amintirea / scumpului meu fiu / Niculaie Georgesc / născut în 15 August 1899 / a murit moarte de erou / pentru tron și patrie / pe frontul Italian / în 30 Decembrie 1917”. Continuarea textului se găsește în registrul inferior, realizat extrem de simplu: „și au fost înmormântat / în cimitirul militar din Görz / Odihnească în pace / Deplîns de jalnica sa Mamă și frate”.

Crucea este ridicată pe un soclu de piatră, ornamentat cu motivul șnurului terminat la capete cu câte doi ciucuri, motiv des întâlnit pe monumentele eroilor. Cât privește bătăliile purtate în ultimele zile ale anului 1917 pe frontul italian sau sintagma „pentru tron și patrie”, vom insista asupra lor în materialele următoare.

La centenar 013, in Palia expres, XXII, 8, 863, 2-8 martie 2017, p. 4

Posted 2017/08/30 by danieliiancu in Articole, La centenar

La centenar (12)   Leave a comment

La centenar. Cruci de eroi din Primul Război Mondial (12)

Apărut în Palia Expres, anul XXII, nr. 7 (862), 23 februarie – 1 martie 2017, p. 8.

Un adevărat panteon al eroilor căzuți în cele două războaie mondiale se regăsește în fața bisericii ortodoxe cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” din satul Pricaz, comuna Turdaș, ridicată între 1931 și 1934 pe locul unei mai vechi biserici de zid. Acesta este și motivul pentru care regăsim crucile frumos înșiruite de o parte și de alta a intrării în locașul de cult, cele care amintesc de eroii din prima conflagrație mondială fiind foarte probabil reașezate după ctitorirea bisericii.

Astfel, printre crucile respective, prima din stânga, se regăsește cea ridicată „În amintirea lui / Solomon Stoian / răp. pe câmpul de luptă / în Galiția / în anul 1916 / în etate de 30 ani”. Relativ simplă din punctul de vedere al realizării, crucea este înălțată pe un postament de ciment, complet dezvelit, care demonstrează faptul că a fost mutată de pe amplasamentul inițial.

Încadrabilă tipologic în seria monumentelor funerare dedicate eroilor, crucea este ornamentată destul de sărac. Partea superioară este constituită dintr-o cruce pe model grecesc, cu terminațiile brațelor trilobate și având săpate pe ea inscripțiile de consacrare și semnul crucii. Brațul principal se lățește spre bază, terminându-se de fiecare parte cu câte un cilindru, ambele sectoare de cerc frontale fiind ornamentate cu semnul stilizat al unei stele cu cinci brațe ori poate al unei flori cu cinci petale. Mai jos, încadrat de un fronton triunghiular se află fotografia eroului într-un medalion oval. Destul de deteriorată, ea ne permite totuși să identificăm un tânăr de până în 30 de ani, cu mustață cu vârfurile răsucite, îmbrăcat în uniforma militară a armatei austro-ungare, cu figură serioasă, de fotografie de studio și cu o decorație maghiară de tipul celor acordate pentru vitejie. Lipsa culorilor nu ne-a permis momentan identificarea precisă a ordinului și a clasei medaliei.

Sub fotografie se află textul deja amintit, încadrat într-un chenar de formă pătrată, ornamentat simplu, mai precis având colțurile stilizate sub forma unor mici scuturi franceze. Registrul inferior este destul de deteriorat, mai ales la îmbinarea cu postamentul de ciment.

La centenar 12, in Palia expres, XXII, 7, 862, 23 februarie-1 martie 2017, p. 8

Posted 2017/08/29 by danieliiancu in Articole, La centenar

La centenar (11)   Leave a comment

La centenar. Cruci de eroi din Primul Război Mondial (11)

Apărut în Palia Expres, anul XXII, nr. 6 (861), 16-22 februarie 2017, p. 8.

O altă cruce care, în opinia mea, se situează în aria monumentelor ridicate în memoria eroilor căzuți în războaie se găsește în micul cimitir din jurul bisericii ortodoxe din satul Poienița (comuna Balșa). Chiar dacă nu se specifică în mod direct faptul că decesele celor doi frați ar fi avut loc pe fronturi, există anumite elemente definitorii în acest sens. Până la o viitoare cercetare arhivistică sau la o confruntare cu sursele bibliografice care să ne conducă la o altă opinie, considerăm că respectiva cruce a fost ridicată în memoria fraților Ion și Niculae Opriș, decedați în 1916, respectiv 1942, de către un al treilea frate, Teodor, în anul 1945.

Monumentul poate fi încadrat așadar prin formă, mod de realizare, structura textului dar mai ales ornamentație în categoria crucilor ridicate de familii în memoria unor membrii ai familiei căzuți în războaie. Realizată din piatră, forma ei este relativ simplă, având două registre amplasate deasupra unui soclu. De-a lungul timpul a fost deteriorată, fiind spartă în mai multe bucăți care ulterior au fost reașezate la locul lor prin cimentare, după cum se observă atât la registrul superior, cât și la soclu sau la îmbinarea dintre soclu și registrul inferior.

Partea de sus, încununată de o cruce greacă cu terminațiile brațelor trilobate are incizat semnul crucii și inscripțiile de consacrare, sub care se regăsesc sculptate în relief motive florale și geometrice care trebuie puse în legătură cu atributele cultului eroilor, la fel ca și ornamentația ce se regăsește pe soclul monumentului.

Registrul al doilea, simplu, conține textul principal redat îngrijit și încadrat ca într-o fereastră: „A TALE CRUCE ISUSE / RIDICATĂ ÎN AMINTIREA / MORȚILOR / NICULAE OPRIȘ / NĂSCUT LA 1892 / DECEDAT LA 1942 / ȘI ION / NĂSCUT LA 1888 / DECEDAT LA 1916 / FRAȚ”. Iar mai jos se precizează: „RIDICATĂ DE ALOR FRATE / TEODOR OPRIȘ ÎN ANU 1945”…

Va fi interesant de descoperit unde și în ce împrejurări au murit cei doi frați și, de ce nu, care a fost destinul celui de-al treilea!

La centenar 11, in Palia expres, an. XXII, nr. 6, 861, 16-22 februarie 2017, p. 8

Posted 2017/08/28 by danieliiancu in Articole, La centenar