Archive for the ‘Articole’ Category

Ținutul Orăștiei în documente (11)   Leave a comment

Un necrolog pentru Tit Liviu Blaga

Apărut în Palia Expres, anul XXII, nr. 42 (897), 16-22 noiembrie 2017, p. 3.

Lăsăm puțin la o parte denumirile străzilor din localitățile ce compun sau au compus cândva așa-numitul Ținut al Orăștiei și ne oprim azi assupra unui subiect pe care l-am mai abordat în paginile acestei publicații: Tit Liviu Blaga. O personalitate ignorată în mod constant de către dicționare, enciclopedii, istorii sau monografii locale, deși a fost, așa cum arătat acum aproape un an, implicat profund în viața culturală, educativă și științifică a Transilvaniei.

Când vorbim despre documente, nu ne referim strict la acte manuscrise, la documente epigrafice sau la dispozițiile emise de diverse cancelarii. Un document este, sau poate deveni și o simplă fotografie, o însemnare pe o carte de rugăciuni sau o știre necrolog dintr-un ziar apărut acum mai bine de o sută de ani. Așa este și cazul de față, în care vom reda integral, pentru a fi cât mai aproape de adevăr și a avea o imagine cât mai clară asupra unei personalități ignorate, un simplu necrolog. Vom reveni în edițiile următoare cu alte materiale apărute în publicațiile vremii despre cel care a fost Tit Liviu Blaga, fratele poetului și filosofului Lucian Blaga.

Necrologul următor a apărut în Unirea, anul XXVI, la Blaj, pe data de „marți, 30 maiu 1916”, în numărul 55, la pagina 4:

„† Tit Liviu Blaga. Liceul din Braşov iarâş e în doliu. Alături de moartea directorului Virgil Oniţiu şi a celor trei profesori braşoveni, ce au căzut pe câmpul de luptă, Tit Liviu Blaga, e a 5-a victimă, în interval de abia un an şi jumătate. / Dcedatul a fost un profesor distins, autor de manuale didactice şi harnic muncitor pe terenul de popularizare al ştiinţelor. / Multe din articolele lui împrăştiate prin ziare („Foaia interesantă”, „Cosânzeana” etc.) ar putea fi cetite şi mai târziu, cu mult folos, adunate într-un volum. / Moartea profesorului braşovean e cu atât mai dureroasă, cu cât el se stinge la cea mai frumoasă vârstă, a tinereţii depline. / Corpul profesoral al liceului din Braşov a lansat următorul necrolog: / † / Cu adâncă durere sufletească anunţăm tuturor prietinilor şcolii şi culturii româneşti moartea iubitului şi neuitatului nostru coleg: / TIT LIVIU BLAGA / profesor de matematică şi fizică la şcolile secundare române din Braşov, membru coresp. al Asociaţiunii pentru literatura şi cultura poporului român, membru al delegaţiunilor şcolare din Braşov, al comitetului parohial din Braşov-Cetate etc. / intâmplată la 12/25 Maiu a.c., în clinica internă a universităţii din Budapesta, unde-şi căutase vindecarea boalei sale grele şi îndelungate, fiind de abia în al 35 lea an al vieţii sale şi al 11-lea al funcţionării sale ca profesor. / Şcolile noastre au perdut prin moartea acestui distins colec, – a 5-a jertfă grea în timp de un ar jumătate – , o forţă de o reală valoare pedagogică, iar ştiinţa şi cultura românească pe un Înţelegător şi impulsiv cultivator al lor. / Înmormântarea va avea loc în Orăştie, In 16/29 Maiu 1916 înainte de amiazi. / Brașov, în 13/26 Maiu 1916. / Corpul profesoral al şcolilor secundare gr.-or. române din Braşov. / Odihnească in pace!”…

Tinutul Orastiei 011, in Palia Expres, an. XXII, nr. 42, 897, 16-22 noiembrie 2017, p. 3

Reclame

La centenar (24)   Leave a comment

La centenar. Cruci de eroi din Primul Război Mondial (24)

Apărut în Palia Expres, anul XXII, nr. 22 (877), 22-28 iunie 2017, p. 3.

Panteonul eroilor din localitatea Pricaz, comuna Turdaș, amplasat, așa cum am mai spus, în fața bisericii ortodoxe cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”, amintește de un alt soldat căzut pe fronturile Primului Război Mondial: Leonida Maniu. Mai multe lucruri mi-au rămas momentan nedeslușite în legătură cu acest monument funerar, pentru că la data la care am cercetat respectivul loc poarta de intrare în curtea bisericii era închisă. În primul rând, pe monument este amplasată și o fotografie a eroului, fotografie care se întrezărește parțial sub o jerbă de flori de plastic decolorate de vreme.

Neputând intra să dau la o parte kitsch-ul și chipul bărbatului din fotografie a rămas pentru mine, momentan, necunoscut. În plus respectiva jerbă poate ascunde și alte detalii legate de ornamentică și decorațiuni, ori poate chiar un alt mic text din registrul superior al crucii. Apoi, din cauza lichenilor, nu am reușit să fie sigur de începutul unui rând pe care l-am întregit prin analogie cu alte monumente de acest gen.

În general însă, crucea turnată din ciment și amplasată pe un soclu de piatră mai vechi, probabil provenind de la o cruce inițială, se găsește într-o stare bună de conservare. Micile detalii stânjenitoare și enervante, precum debarasarea de kitsch-ul de plastic și curățirea de licheni, pot fi remediate cu ușurință.

Monumentul este unul clasic, înscriindu-se în tipologia pe care am mai amintit-o de câteva ori. Registrul superior, compus dintr-o cruce greacă cu terminațiile brațelor treflate, se sprijină pe brațul principal care adăpostește și medalionul – posibil oval – în care este amplasată fotografia. Textul principal se găsește încadrat în registrul de mijloc de două coloane semicilindrice: „Această cruce / sa ridicat / în amintirea lui / Leonida Maniu / răp. pe câmpul de luptă / [pentru țară] în 18 Febr. 1916 / în etate de 35 ani”. Urmează, în partea inferioară, extrem de simplă, epitaful: „Fiei țărâna ușoară / și memoria binecuvântată / Ridicată de soția sa / Domnica Maniu”. Ar fi interesant de aflat unde și în ce context și-a sacrificat viața Leonida…

La centenar 24, in Palia expres, an. XXII, nr 22, 877, 22-28 iunie 2017, p. 3

Posted 2018/05/10 by danieliiancu in Articole, La centenar

Pro memoria (4)   Leave a comment

Despre eroii din Lunca Cernii de Sus

Apărut în Glasul Hunedoarei, an. IX, nr. 2042, 10 noiembrie 2017, p. 8.

Printre satele comunei Lunca Cernii de Jos se numără, în mod logic dar nu obligatoriu, și localitatea Lunca Cernii de Sus. Acolo, în mijlocul unei poienițe de brazi devenită între timp cimitir, s-a ridicat în anul 1930 o biserică de mari dimensiuni, cu un turn-clopotniță masiv, având hramul „Sfântul Mare Mucenic Dimitrie”. Un monument și mai multe cruci de eroi se găsesc risipite printre celelalte morminte. 

Monumentul eroilor

Monumentul eroilor din Primul Război Mondial din localitatea Lunca Cernii de Sus este situat chiar la intrarea în spațiul din jurul bisericii mai sus amintite, spațiu ce pare un amestec nostalgic între cimitir și grădină lăsată în paragină. De la început, monumentul intrigă prin faptul că pare mai nou, reconstruit din marmură, dar amplasat pe un soclu de ciment mult mai vechi și deteriorat. Sub aspectul formei, este un monolit înalt de marmură, dreptunghiular, dar cu marginea superioară rotunjită în semicerc. Din păcate, nici unul din cele două texte amplasate pe fețele principale ale monumentului nu oferă informații despre anul înălțării sau, eventual, cel al refacerii.

În partea superioară, monumentul este ornamentat cu o cruce cioplită în relief, de tip latin, cu inscripțiile de consacrare incizate și cu toate terminațiile brațelor trilobate, aducând astfel aminte de vechile cruci de lemn din zonă, dintre care unele mai rezistă și astăzi. Urmărind partea superioară semicirculară, se găsește următorul text: „Monumentul eroilor morți în războiul mondial în anii 1914 – 1918 amintire”, iar mai jos, pe două coloane sunt menționate numele celor morți sau dispăruți pe fronturile Marelui Război: „COȚOLAN DUMITRU Serg. / GEMĂNARI ARSENIE Serg. / JURJONI ROMUL Cap. / JURJONI AXENTE Fr. / VLĂICONI AVRAM Fr. / BUDRIȘ GHEORGHE Fr. / SOLDAȚI: / ANDRĂȘONI MOISE / BĂRBONI ION ST. / BĂRBONI TRANDAFIR / BĂRBONI MIȚĂ / BĂRBONI VASILE / BĂRBONI MIȚĂ LUI AVRAM / BĂRBONI ION / BĂRAN IOVU / BĂRBULESCU PETRU / CRĂCIUNESCU SOLOMON / CRĂCIUNESCU ION / CĂLDĂRAR DIONISE / COȚOLAN ȘTEFAN / COȚOLAN DUMITRU / COȚOLAN PETRU / COSTA AVRAM / COȚOLAN PETRU / DUMITRESCU GHEORGHE / DUMITRESCU MOISE / DRĂGOI ALION / FLUERAȘ PETRU / IOSIVONI ION / IOVĂNESCU ROMUL / JURMONI DUMITRU / MĂRIONI MOISE / MARDAN MOISE / MERINȚONI GHEORGHE // MARDAN MOISE / MICLĂONI DAMIAN / MICLĂONI ION / MICLĂONI DAMIAN / MICLĂONI DUMITRU / MEIDONI SPIRIDON / MEIDONI PETRU / OPRIȘONI MIȚĂ / PREJBAN ION / PREJBAN GHEORGHE / PĂSCOTESCU MOISE / PĂSCOTESCU ION / PĂSCOTESCU SPIRIDON / PĂSCONI IOVU / PODEAN DUMITRU / POPA MIHUȚ / STĂNESCU ADAM / STĂNĂMIRESCU DĂNILĂ / STĂNESCU ION / STĂNESCU ADAM / SCOROBETE MOISE / ȘTEFĂNESCU PETRU / ȘTEFĂNESCU ION / ȘTEFĂNESCU PASCU / ȘTEFONI GHEORGHE / ȘTEFONI DUMITRU / VÂRTOPEAN IANĂȘ / VÂRTOPEAN ION / VLĂICONI CONSTANTIN / VLĂICONI MOISE / VLĂICONI PETRU / VLĂICONI ARON / ZEPA MOISE”.

Un demers necesar

La prima vedere poate părea plictisitoare și redundantă această enumerare a eroilor de pe monumente uitate prin sate. Însă, într-o perioadă în care ne pregătim să sărbătorim Centenarul și vorbim din ce în ce mai des despre jertfele de sânge aduse pe fronturile celor două războaie mondiale dar nu numai, este un demers normal să le pomenim numele fie și doar într-un asemenea context. Pentru că din păcate, toate aceste monumente sunt, dacă nu lăsate de izbeliște, cel puțin ignorate de autoritățile locale și de comunitate. Căci foarte rar am întâlnit, spre exemplu, pe siteurile oficiale ale primăriilor vreo fotografie însoțită de un minimum de informații despre crucile de eroi, monumentele sau troițele care pot fi întâlnite pe raza fiecărei comune.

Revenind la monumentul eroilor din Lunca Cernii de Sus, trebuie amintit și cel de-al doilea text, aflat pe partea opusă: „INIȚIATORI: / TEODOR MEDREA PREOT / OCTOVIAN BOTICIU NOTAR / URSU ILIE PLUT. ȘEFUL POSTULUI / VLĂICONI VICTOR CANTOR / NEIDONI ION CURATOR / PĂSCOTESCU PETRU PRIMAR / ȘĂNDRONI PETRU SUBPRIMAR / SĂRONI GAVRILĂ / ȘTEFONI ȘTEFAN / CRĂCIUNESCU SOLOMON / ȘTEFONI DUMITRU”.

Interesant de remarcat este faptul că, spre deosebire de zilele noastre, primarul și „subprimarul” nu sunt trecuți în frunte, ci undeva după notar, după șeful de post, după cantor și curator. În frunte stă preotul unit Teodor Medrea, în timpul păstoririi căruia a fost înălțată și biserica din localitate.

Pro memoria 004, in Glasul hunedoara, an. IX, nr. 2042, 10 noiembrie 2017, p. 8

Posted 2018/04/04 by danieliiancu in Articole, Pro memoria

La centenar (23)   Leave a comment

La centenar. Cruci de eroi din Primul Război Mondial (23)

Apărut în Palia Expres, anul XXII, nr. 20 (875), 1-7 iunie 2017, p. 7.

Un monument al eroilor din Geoagiu Băi căzuți în Primul Război Mondial este menționat ca fiind ridicat în localitatea respectivă, aflată administrativ pe teritoriul orașului Geoagiu, înainte de anul 1989 (vezi Ioachim Lazăr, Nicolae Marcel Morar, Hunedorenii și Marea Unire din 1918, Deva, 2009, p. 49).

Într-adevăr, pe plăcuța de tablă înșurubată pe cruce se menționează anul 1965 ca fiind cel al edificării monumentului, dar nu se menționează dacă a existat anterior un alt monument dedicat exclusiv eroilor din Primul Război Mondial, pe plăcuța respectivă fiind amintiți și eroii căzuți pe fronturile celei de-a doua conflagrații majore.

Monumentul este extrem de simplu și este redat ca o cruce de mari dimensiuni, vopsită în alb, cu terminațiile brațelor trilobate și ridicat pe un postament în trei trepte, realizat din piatră acoperită cu ciment. Chiar dacă crucea propriu-zisă este bine îngrijită, fiind, cred, de mai multe ori reabilitată (ori poate chiar înlocuită total?) de-a lungul timpului, postamentul este destul de degradat și, în vederea sărbătoririi Centenarului Unirii va fi nevoie de o reabilitare a acestuia. La încrucișarea brațelor crucii mari se regăsesc pictate inscripțiile de consacrare („IIS / HS / NI / KA”) , despărțite de o altă cruce, de data aceasta de tip grecesc, cu brațele perfect egale, iar puțin mai jos, pe brațul principal al monumentului este pictat și tricolorul.

Sub acesta se află plăcuța deja amintită, ce conține următorul text: „EROI / 1914 – 1918 / serg. BUDA IOAN / cap. HERȚA IRIMIE / cap. PERA NICOLAE / cap. COCOȘ PETRU / sold. PERA ROMULUS / sold. BLAGA SIMION / sold. FERI IOAN / sold. GHEZA PETRU / sold. CIGMĂIAN IOAN / sold. BOLOVAN PETRU / sold. LĂDARU FILIP / sold. BABA PETRU / sold. BURSUC TOADER // 1941 – 1945 / lent. LĂDARU APOSTOL / lent. FLOARE IOAN / serg. PĂCURARU VIOREL / serg. MUNTEAN SABIN / sold. LENUȚ VASILE / sold. GHEZA IOAN / sold. PÎRVA REMUS / sold. GĂZDĂU FILIP / sold. LĂDAR PETRU // VEȘNICA LOR POMENIRE! / Ridicată de cei ce nu vă vor uita niciodată / 1965”.

La centenar 23, in Palia expres, an. XXII, nr. 20. 875, 1-7 iunie 2017, p. 7.

Posted 2018/03/31 by danieliiancu in Articole, La centenar

Scurt-metraje (1)   Leave a comment

Lucrurile se întâmplă oricum.

Fără acordul meu, nici scris, nici verbal, m-am născut într-o zi de 13. Iulie. Cred că era vineri. Sau marți. O să verific. Anul e sigur, că pe atunci miliția te verifica: 1973.

Din primele luni de viață nu mai țin minte multe fapte. Cândva, pe la câteva luni, am fost dus la creșă. Că pe atunci nu era concediu maternal de doi ani. Primele secvențe despre viața mea sunt de la acea instituție… Ceva horror… Stăteam mai mulți prichindei cu spatele lipit de perete pe parchetul unei săli imense și eram nevoiți să ne rotim brațele, cu pumnii strânși, ca o morișcă… Cine își atingea pumnișorii era pleznit de către Doamna Bodea… Era educatoarea. Îi țin minte numele pentru că era identic cu cel al mamei mele de fată. Doamna Bodea ne pleznea instantaneu dacă greșeam, sau cel puțin așa mi se părea mie.

După un timp am început să plâng și să refuz să mai merg la Doamna Bodea. Urlam de-a binelea. Dar trebuia să fiu dus, pentru că trebuia să fiu educat, iar dacă eram lăsat singur acasă refuzam să mă autoeduc.

Asta se întâmpla când stăteam pe Strada Horea din Orăștie. La numărul 8. Strada avea și are și acum un singur rând de case. De partea ailaltă e doar malul râului Grădiștii, ce curge din Munții Orăștiei. Ca să treci dincolo, erau două scurtături: o punte pietonală betonată și o punte alandala. Adică pe cabluri care se mișcau în toate direcțiile când pășeai pe ea. Cel mai fain era să alergi. Tu parcă zburai… dar nu știai unde ajungi când re-pășeai.

Acolo, la numărul 8 de pe Horea, am prins și cutremurul din 1977, 4 martie. Eu eram mic, dar maică-mea cumpărase niște banane verzi. De care nu aveam voie să mă ating până nu se făceau galbene. Erau puse pe un dulap din ăla solid, anii 70. Curtea era betonată. În fundul curții era un grajd. În mijlocul curții, o fântână. Bananele erau pe dulap.

Când cutremurul a venit, aveam mai puțin de patru ani. Nu înțelegeam implicațiile. Am început să plâng când am văzut candelabrul mișcând și am auzit paharele zdrăngănind prin sertare. Îmi era frică să nu pățească ceva bananele de pe dulapuri.

Ai mei s-au repezit afară, cu mine în brațe. Eu urlam, că uitaseră bananele înăuntru. Până la urmă nu s-a întâmplat mare lucru la Orăștie: candelabrul s-a bălăngănit puțin, bananele au scăpat, fântâna a secat și zidul grajdului din fundul curții doar a crăpat puțin, de jos până sus.

…Esențial a fost însă că, după cutremurul din 4 martie 1977, s-a născut soră-mea, la sfârșitul lui iulie… nu mai știu data, că încă îs marcat de cutremur… A fost un semn!

Posted 2018/03/29 by danieliiancu in Articole, Scurt-metraje

Pro memoria (3)   1 comment

Crucea din satul dispărut

Apărut în Glasul Hunedoarei, an. IX, nr. 2037, 3 noiembrie 2017, p. 8.

Apropierea Centenarului Marii Uniri a determinat în ultima perioadă la nivel național organizarea de acțiuni, manifestări culturale, expoziții muzeale ce au drept scop pregătirea aniversării evenimentului, pe de o parte, iar pe de altă parte să atragă atenția asupra sacrificiilor fără de care Centenarul nu ar fi fost posibil.

Situația este mult mai complicată în teritoriile care au făcut parte până la 1918 din Imperiul Austr-Ungar, deoarece eroii căzuți pe fronturi au luptat pentru altă țară, sub alte steaguri decât cel românesc. Nu a fost vina lor, iar datoria noastră este să le păstrăm amintirea, atât cât se mai poate. 

Lazăr Nelega, din Bocșa Mare

Un exemplu în acest sens este crucea lui Lazăr Nelega din Bocșa Mare. Despre crucea asta am mai scris cândva, într-un articol științific. Revin asupra ei în primul rând pentru că merită să fie cunoscută de mai multă lume decât de o mână de specialiști din domeniul etnografiei și a domeniilor conexe acesteia. Apoi datorită faptului că m-a impresionat profund când am documentat-o prima dată, prin primăvara anului 2013, iar alături de alte câteva asemenea cruci și monumente funerare m-au determinat să încep o inventariere preliminară a acestora de pe teritoriul județului Hunedoara, dar nu numai.

În primul rând, în ultimii trei ani nu am mai fost în zonă, astfel încât nu mai știu dacă respectiva cruce mai există. Oricum se afla într-o situația ingrată, în semnul în care, fiind amplasată în cimitirul din Boșca Mare (localitate ce și în anul 2013 mai figura doar pe hărți sau în scriptele Primăriei Certeju de Sus) risca să fie distrusă odată cu întreg cimitirul. Din satul Bocșa Mare chiar și atunci nu mai existau decât fundațiile și o casă cu două șuri rămase ca prin minune în picioare. Totul fusese demolat sau relocat deoarece în zonă trebuia să demareze în trombă exploatarea minieră de suprafață de la Coronda, însă noii proprietari promiseseră să lase intact cimitirul. Sper să o fi făcut.

Crucea lui Lazăr Nelega, chiar dacă probabil nu este cea mai impresionantă din cimitir, atrage atenția prin înălțime și prin faptul că pe ea stă agățată o jerbă de flori de plastic, eternele flori de plastic atârnate pe crucile și monumentele de eroi. Cioplit dintr-o singură bucată de piatră și constituită din trei registre, inegale ca dimensiuni, monumentul este amplasat pe un soclu cubic, cu marginea superioară teșită. Registrul superior are o bază în formă de trunchi de piramidă din care se înalță crucea, de tip latin, incizată simplu în centru cu același simbol și pe brațe cu inscripțiile de consacrare. În partea de jos a brațului principal este cioplită și o nișă dreptunghiulară cu rolul de a adăposti la început fotografia eroului.

„Pentru Tron și patrie”

Textul inscripției principale este amplasat în registrul median, într-un chenar simplu și este perfect vizibil, atât datorită calității pietrei din care s-a realizat crucea, cât și a acurateței execuției meșterului crucer: „În amintirea / eroului / LAZĂR NELEGA / năs. în anul 1885 / rep. pentru Tron şi / patrie în 1914 în / luptele din Serbia. / Trupul lui odih= / nească în pămănt / strein ear sufle= / tul lui bun pluteas / că în părăţia / cerurilor”. Un triplu element vegetal (trei frunze ce pleacă dintr-un mic triunghi) împodobește registrul inferior.

După cum se observă, Lazăr Nelega a murit la 29 ani, în chiar primele luni după declanșarea Primului Război Mondial. În ce condiții și unde mai exact? Nu putem ști exact fără o cercetare a documentelor. Cert este că, după trasmiterea prin telegraf a declarației de război către guvernul sârb, pe 15/28 iulie 1914, a doua zi Autro-Ungaria începe operațiunile militare prin bombardarea Belgradului, în timp ce mobilizarea generală pe teritoriul imperiului este decretată pe 18/31 iulie. Până la sfârșitul anului, armatele austro-ungare desfășoară acțiuni militare pe mai multe fronturi, suferind înfrângeri catastrofale, soldate cu importante pagube materiae și pierzând zeci de mii de oameni.

Printre aceștia s-a numărat și Lazăr Nelega din Bocșa Mare, iar inscripția care pomenește de jertfa lui „pentru Tron și patrie” ne îndreptățește să presupunem faptul că monumentul a fost ridicat până în anul 1918, ulterior formularea fiind evitată din motive ușor de înțeles.

Pro memoria 003, in Glasul Hunedoarei, an. IX, nr. 2037, 3 noiembrie 2017, p. 8.pdf

Posted 2018/03/26 by danieliiancu in Articole, Pro memoria

Ținutul Orăștiei în documente (10)   Leave a comment

Denumirea străzilor din Geoagiu la 1920

Apărut în Palia Expres, anul XXII, nr. 41 (896), 9-15 noiembrie 2017, p. 3.

Am mai vorbit în două materiale anterioare despre cum s-au schimbat denumirile străzilor din Orăștie și Cugir după preluarea administrației de către autoritățile românești în anii ce au urmat realizării Marii Uniri. Un caz interesant este și cel al localității Geoagiu, astăzi oraș, pe atunci comună.

Din Tabloul numirilor nouă a străzilor din comuna Geoagiu staverite în 1920, tabel întocmit de Secretariatul comunal Geoagiu la 25 iulie, în urma ședinței Consiliului Comunal ținut fix cu o săptămână mai devreme, reiese faptul că până la acea dată doar două străzi din comună aveau denumiri oficiale. În rest, orientarea în teren se făcea după modelul arhaic „pe la moara din jos”, „pe la școala de stat”, „pe la Judecătoria de ocol” ori pe „la Șpațir”. Din acest motiv, la Geoagiu putem vorbi abia la 1920 despre o toponimie urbană, în afară Banffy utca fiind menționat într-un document de la Serviciul Județean Hunedoara al Arhivelor Statului, un singur hodomin (nume de drum vechi), Calea ferarului. Găsim în schimb, după cum vom vedea mai jos, o întreagă serie de microtoponime.

Conform documentului, comuna Geoagiu era împărțită la acea vreme în trei zone: Suseni, Joseni și Feredeu (azi Geoagiu Băi), în total primind denumiri 18 străzi. Tabelul cuprinde mai multe coloane, dintre care „Descrierea stradei”, „Numirea veche” și „Numirea nouă”. Conoana cu „numirea veche” fiind în mare parte nu o vom nemționa decât atunci este cazul.

Astfel, în Suseni vor fi denumite cinci străzi: Dela Rusan Luca – podul de la Mahler devine Prințul Carol; Dela Protopopul gr.cat. – Bora Gh. / Decebal; Dela Crișan Vasile – Corpade Simion / Cloșca; Dela Biserica gr. cat. – Balșan Nic. / M. Gritta; iar Dela Cismaș Onică – tîrgul de vite / Str. Valei.

În Joseni sunt denumite nouă străzi: Dela podul dela Mahler – Szente Arp. / Mihai Viteazul; Dela Szente Arp. – Șofrone Gheorghe / Reg. Ferdinand; Dela podul dela Mahler – Coșteiu / Împ. Traian; Dela Coșteiu – moara din jos a lui Rafael Ignațiu / M. Eminescu; Dela Șlăimărița – Cosmic / Gh. Lazăr; Dela Coșteiu – V. Popovici (fostă Banffy u.) / Horea; Dela Școala de stat – drumul țării / Gh. Coșbuc; Dela Klimșinschi – Șpațir / Andr. bar. Șaguna; și Dela moara din jos a lui Rafael Ignațiu – Judecătoria de ocol / Vasile Alexandri.

În sfârșit, în Feredeu sunt denumite patru străzi: Dela Judecătoria de ocol – Roșu Ion 1. / (fostă Calea ferarului) / Aurel Vlaicu; Dela Dîncan Nicolae – Mișca Ambrosie / Mărășești; Dela Biserica gr. ort. – Hotelul Băilor / Gh. Barițiu; și Dela Bazenul băilor – Iosif Lădar / Oituz. Toate aceste denumiri vor fi aprobate de Ministerul Internelor prin Directoratul General din Cluj la 21 mai 1921.

Tinutul Orastiei 10, in Palia expres, an. XXII, nr. 41, 896, 9-15 noiembrie 2017, p. 3.