Archive for the ‘Articole’ Category

Orăștie 795 (5)   Leave a comment

Reguli pentru urbanism, la 1897

Apărut în Palia Expres, an. XXIV, nr. 5 (956), 14-20 februarie 2019, p. 4.

Dezvoltarea orașului regesc Orăștie, mai cu seamă spre sfârșitul secolul al XIX-lea, a condus la necesitatea adoptării unor norme care să asigure o cât mai eficientă funcționare a sa, de la instituirea corpului de pompieri voluntari până la aplicarea unor decizii impuse de autoritățile comitatense sau imperiale, decizii stabilite prin diferite regulamente.

Astfel a fost și cazul despre „Regulamentul de edificări”, care în partea I prevedea câteva „regule generale despre zidire”, primul capitol („despre străzi și piațe”), fiind publicat spre știința locuitorilor în numărul 1 (anul III, 1/13 ianuarie 1897) al Revistei Orăștiei. Sunt reproduse astfel șase articole din respectivul regulament, care dacă ar fi aplicate și astăzi ar aduce mari beneficii de imagine municipiului.

Încă de la început se specifică că de atunci încolo „ori-ce fel de stradă și piațe (locuri largi, deschise), se pot face numai cu îngăduință dela «autorități» mai mari” și nu cum îl taie capul pe fiecare, ca în cazul ulicioarelor închise la un capăt. Dar și acestea, chiar dacă s-au făcut pe aiurea „pentru trebuința caselor învecinate” pot fi deschise prin expropriere. În plus, „plantarea (sădirea de pomi ori arbori) a străzilor și piațelor, cu deosebită privire la cultivarea duzilor, formează dreptul și datorința autorităților comunale”.

Pentru a se evita pe viitor ulițele cele șerpuite și cotite, când se deschid străzi noi „ele au a se face, întrucât se poate, drepte și anume: dacă nu-s mai lungi de 100 metri, trebuie să fie de cel puțin 16 metri largi, ear de-s mai lungi de atâta și mai umblate să fie de 24 metri de largi”. Să ținem cont de faptul că pe atunci nu se punea problema locurilor de parcare, pentru că nu prea existau mașini. Și când te gândești că în zilele de azi nu numai că nu se respectă acele norme, dar mai mult, pe zi ce trece apar inclusiv blocuri de patru etaje amplasate la abia câțiva metri de construcții asemănătoare.

„În scopul regulării ulițelor și piețelor (…), reprezentanța comunală are să statorească liniile de îndreptare (…) ținând însă seama și de împrejurările locale”. Noile documente urmau să fie înaintate filosgăbirăului cercului „spre întărire în vreme de doi ani de la intrarea în vieață a acestui regulament”, iar „peste linia de regulare nimeni nu are drept a zidi”!

…Pentru cei care se întreabă ce înseamnă „filosgăbirău” trebuie explicat că termenul a desemnat până la Marea Unire  funcția de protopretor, în maghiară „főszolgabiró”. Consiliul Dirigent, prin Decretul nr. IV „pentru statorirea unor denumiri românești în administrație și justiție” (publicat în Gazeta Oficială nr. 10 din 1919) a schimbat termenul în primpretor, acesta fiind utilizat în perioada interbelică.

Orastie 795 005 Reguli pentru urbanism

Reclame

Posted 2019/02/15 by danieliiancu in Articole, Orăștie 795

Orăștie 795 (4)   Leave a comment

Actualitățile de acum 110 ani…

Apărut în Palia Expres, an. XXIV, nr. 4 (954), 31 ianuarie – 6 februarie 2019, p. 7.

Este foarte interesant, din perspectiva istoricului, să descopere prin arhive sau biblioteci, prin documente edite sau inedite, frânturi din viața de odinioară. Poate cel mai semnificativ exemplu de sursă de informații este presa. Iar presa orăștiană de acum 110 ani, mai precis numerele din ianuarie 1909, ne oferă câteva detalii. Trebuie să precizăm că Bunul econom, publicația din care vom cita în continuare, era spre sfârșitul existenței sale, după un deceniu de apariție.

Primul număr, care apare pe 1 ianuarie 1909 (anul X, nr. 1-2, în 16 pagini), atrage atenția încă de la început asupra „Boalelor lipicioase”. Astfel, „economul (țăranul mai înstărit, n.a.) trebue să fie totodată şi doctor, pentru ca să şi ştie apăra vitele în contra boalelor, cari adeseori bântue printre animalele de casă”. Însă, cum nimic nu prea mai e nou sub soare, și atunci bântuiau tot felul de peste și gripe și „baccili” și „bacterii”. Iar pe lângă sfaturile despre cum să îngrijești animalele se specifica clar că „negustorii de vite şi de porci, măcelarii să nu aibă îngăduinţă a întră în grajd, că aceştia foarte adeseori răspândesc boale printre animale. Cel mai bun lucru este, când vine un negustor, să se scoată vita pe care voește să o cumpere, în curte, şi astfel să o vadă”. Bineînțeles, încă de acum 110 ani se tot spunea că „,medicii de vite au aflat ca un mijloc foarte corăspunzător în contra apărării boalelor la vite: altoirea sau vaccinarea”. Nu mai insistăm.

Trecem la un alt articol, O cestiune arzătoare pe atunci. Acum s-a cam perimat. Autorul articolului atinge însă niște probleme pe care cititorul le va identifica singur.

„Veacul în care trăim poartă numele onorific de «veacul luminilor». A fost reservat acest nume veacului nostru, pentru că multe şi valoroase sunt progresele la cari a ajuns omenimea în acest interval. Isvorul tuturor progreselor este şcoala. Deacă aducem însă în legătură durata necurmată a timpului cu posiţia şi cu problemele şcoalei, zău că trebue să dăm espresiune adâncă mirării noastre: cum, de a ajuns acest veac aproape la încheierea lui (sic!), şi instrucţiunea şcolară să persevereze încă, în cea mai mare parte, tot în stadiul ei unilateral, necomplet, precum se află el în realitate până în ziua de azi! Şcoala, după întocmirea ei de azi, nu cultivă pe omul întreg. Toate obiectele ei de învăţământ – limbi, aritmetică, istorie, geografie etc. – desvoaltă, ageresc şi îmbogăţesc numai spiritul. Puterile corpului rămân însă nedesvoltate pentru trebuinţele vieţii practice. Manile – cele mai nobile instrumente ale corpului, servitoarele cele mai fidele ale omului – nu capătă deprinderile corespunzătoare cu chemarea lor, ca lucrătoare agonisirea mijloacelor de trai”.

orastie795042cinpaliaexpres2can.xxiv2cnr.42c9542c31ianuarie-1februarie20192cp.7.

Posted 2019/02/01 by danieliiancu in Articole, Orăștie 795

Orăștie 795 (3)   Leave a comment

Nemulțumirile soldaților din Regimentul 92 la 1920

Apărut în Palia Expres, an. XXIV, nr. 3 (953), 24-30 ianuarie 2019, p. 5.

Evenimentele din cursul anului 1918 au condus, după cum bine se cunoaște, la o reorganizare pe toate planurile, inclusiv cel militar, a vieții din teritoriile care și-au exprimat dorința de a se uni cu Regatul României. În acest cadru se înscrie și înființarea regimentelor românești, printre care s-a numărat și Regimentul 92, în baza Ordinului de chemare nr. 167 din 19 ianuarie 1919 și a Ordinului de mobilizare nr. 771 din 21 martie 1919 emis de către Consiliul Dirigent, garnizoana sa fiind stabilită la Orăștie.

Într-un document datat 30 ianuarie 1920, aflat la Serviciul Județean Hunedoara al Arhivelor Naționale, emis de comandatul Regimentului 92 și adresat Prefecturii este prezentată starea socială de fapt care domnea în Transilvania, mai ales în zonele de unde proveneau soldații care își satisfăceau serviciul militar. Redăm mai jos textul, urmând să lăsăm concluziile în seama cititorilor.

…„Am onoare a supune cunoștinței D[umneavoas]tră că zilnic soldați din Regiment vin la raportul Corpului să se plângă că familiilor lor nu li s-a dat și nu li se dă ajutorul hotărât de stat; că sunt nedreptățiți de autoritățile comunale; că părinții lor sunt maltratați de jandarmi și autoritățile comunale și nu li se distribuie nici petroleul și nici zahărul dat comunelor spre a-l împărți proporțional – contra plată.

În mai multe rânduri am înaintat aceste reclamațiuni D[omni]lor Administrației de Plăși, însă starea rea și nemulțumirile n-au încetat.

Astăzi se plâng la raport foarte mulți soldați că și cu pământul se procedează la fel.

Am luat alăturatele declarațiuni pe care îmi permit a vi le înainta, tot astfel precum altele la fel le-am înaintat Consiliului Dirigent și Diviziei a 18-a, cu rugămintea să binevoiți a ordona celor în drept spre a face să înceteze această stare de lucruri dăunătoare Țărei.

În astfel de atmosferă nu se poate consolida o Românie Mare și puternică.

Socotind după desele reclamațiuni ce-mi vin, starea spiritelor, la sate și prin repercusiune și în cazarmă, nu este deloc îmbucurătoare.

Comandantul Reg. 92 Infanterie, Lt. Colonel [semnătură indescifrabilă]”…

Va fi foarte interesant de găsit respectivele declarații ale soldaților, dar din păcate în dosarul cercetat de noi acestea lipseau. Sperăm să le descoperim prin alte fonduri.

orastie 795 003, in palia expres, an. xxiv, nr. 3, 953, 24-30 ianuarie 2019, p. 5

Posted 2019/01/24 by danieliiancu in Articole, Orăștie 795

Orăștie 795 (2)   Leave a comment

Evenimente istorice remarcabile

Apărut în Palia Expres, an. XXIV, nr. 2 (952), 17-23 ianuarie 2019, p. 3.

Un dosar conținând 16 file dactilografiate și intitulat „Istoricul Orașului Orăștie” se găsește în patrimoniul Muzeului Civilizației Dacice și Romane Deva, în afara numărului de inventar existând doar precizarea că respectivul document a fost achiziționat de Ion Iliescu, unul dintre autorii monografiei „Orăștie – 750 de ani”, lucrare a părută la Deva în 1974.

Fără a avea surse bibliografice, manuscrisul este interesant din mai multe puncte de vedere, unul dintre ele fiind cel referitor la „evenimentele istorice remarcabile” în cadrul cărora localitatea a fost implicată. Redăm în continuare cele mai spectaculoase dintre consemnări, cu precizarea că ele trebuie citite cu rezervă și mai ales într-un registru mai degrabă literar decât istoric.

Astfel, primul eveniment remarcabil menționat este cel din anul 1242 când „Orașul este devastat de Mongolii lui Gingis-Khan”. Câteva paragrafe mai jos se amintește faptul că la 1420 orașul scapă de tătari, dar „este devastat de Turci. Din ținutul Orăștie sunt duși 20.000 de bărbați, femei și copii în Turcia”. Lucrurile nu se liniștesc deloc și, în 1459, Matei Corvin ordonă ca scaunul să se „realipească la cele șapte scaune dela Sibiu, din care s-au rupt fără voia lui”. Faptul se întâmplă, după cum spune manuscrisul, astfel că un deceniu mai târziu, în 1468, „cele șapte scaune își concentrează la Orăștie forțele militare împotriva turcilor”.

La 1491 cică „Orașul este devastat de Secui și apoi aprins”. Primul reprezentat al Orăștiei în Dietă este ales în 1492, după ce regele Vladislav al II-lea ridică localitatea la rangul de oraș. Între 1507 și 1514 „citadela de la Orăștie este fortificată și dotată cu puști”. În 1523 „se ard la Orăștie scrierile lui Luther”.

Dar nu numai războaiele au făcut ravagii. În 1554 se petrece o „ciumă teribilă. Străzi întregi rămân pustii. Nu mai sunt oameni care să îngroape cadavrele. Populația românească din oraș se refugiază în subteranele cetății Dace din Sibișel”. În 1577, altă epidemie de ciumă „teribilă, delirantă. Oamenii vagabondează buimaci pe străzi, unii cântând, alții urlând”. La „1600 trei Soare se văd pe cer”. „La 1685 se văd trei lune pe cer”. „La 1777 se interzice arderea vrăjitoarelor ce se făcea înainte. Se introduce înmuierea în apă cu hopai/țupai”. „La 1680 Foamete teribilă, se mănâncă cadavre umane. Se aduc ceriale din Muntenia”. „La 1848 Românii devastează Primăria și ard arhiva”…

Cam așa arată un scurt istoric al Orăștiei, asupra căruia o să revenim.

orăștie 795 002 eveniemte istorice remarcabile

Posted 2019/01/17 by danieliiancu in Articole, Orăștie 795

Orăștie 795 (1)   Leave a comment

De când are Orăștia curent electric?

Apărut în Palia Expres, an. XXIV, nr. 1 (951), 10-16 ianuarie 2019, p. 3.

Începem cu acest număr publicarea unei serii de materiale sub titlul „Orăștie 795”, deoarece acesta e numărul anilor care s-au scurs de la prima atestare documentară a localității, prin deja bine cunoscuta diplomă emisă de regele Ungariei Andrei al II-lea la 1224 care acorda sașilor o serie de privilegii. Nu intenționăm să repetăm redundant informații deja vehiculate, ci să readucem la lumină fapte și întâmplări mai puțin cunoscute, în măsura în care vom fi capabili de acest lucru.

Spre exemplu, începem demersul nostru cu niște știri apărute în revista Bunul econom în cursul anului 1900. Prima dintre ele este chiar electrică, fiind oarecum de actualitate ținând cont de evenimentele din ultimele luni care au avut loc la Orăștie în anul de grație 2018. Personal, deși am citit destul de multe despre istoria localității, nu am știut până de curând faptul că orașul a fost electrificat în luna februarie a anului 1900, lucrările propriu-zise începând bineînțeles cu mult timp înainte, în ultimele luni ale veacului al XIX-lea.

Astfel, o știre din mai sus menționata publicație aducea la cunoștința publicului cititor faptul că „lumina electrică în Orăştie vom vedea-o totuşi cât de curênd introdusă. E vorbă că chiar azi (Sâmbătă 24 Febr. [stil] n[ou]) să se dea drumul curentului electric, dar de nu mâne, apoi în o zi oare-care apropiată” (Bunul econom, nr. 7, 24 februarie 1900, p. 5). Facem precizarea că, pentru a ușura lectura, vom utiliza pe viitor stilul calendaristic nou, gregorian, care a înlocuit calendarul iulian în Transilvania, spre exemplu, încă din anul 1590, iar în Bucovina în anul 1773. Evenimentul s-a produs și în Regatul României pe data de 1 aprilie 1919.

Dar să revenim la curentul electric de la Orăștie. După îmbucurătoarea știre despre iminenta binefacere care trebuia să se abată asupra locuitorilor, în numărul următor cititorii sunt aduși cu picioarele pe pământ. Căci iată ce se precizează: „Lumina electrică în Orăștie început să funcţioneze de Sâmbăta trecută seara. Atunci s-a făcut întâia încercare cu lampele, dar’ cele mai multe n-au ars, abia vreo 4-5 de cele mici. Duminecă a mers mai bine şi acum arde în chip mulţumitor. Lumina e curată și plăcută, albă faţă de galbena lumină a lampelor cu petroleu” (Bunul econom, nr. 8, 3 martie 1900, p. 6).

Parcă nimic nu e nou sub soare după 118 ani în privința energiei electrice!

orastie 795 001, in palia expres, an. xiv, nr. 1, 951, 10-16 ianuarie 2019, p. 3

Posted 2019/01/10 by danieliiancu in Articole, Orăștie 795

Ținutul Orăștiei în documente (18)   Leave a comment

Conscrierea monumentelor, proprietate a statului maghiar, la 1919

Apărut în Palia Expres, anul XXIII, nr. 4 (906), 1-7 februarie 2018, p. 8.

La câteva luni după realizarea Marii Uniri, mai precis în data de 6 martie 1919, Consiliul Dirigent Român de la Sibiu, prin Resortul cultelor și al instrucțiunii publice, transmitea Prefectului Județului Hunedoara, Toma Vasinca, o notă prin care se solicita ajutorul în vederea identificării edificiilor de cultură și centralizării informațiilor referitoare la acestea.

În respectiva notă, aflat în fondul Prefecturii Județului Hunedoara de la Arhivele Statului,  se specifica, printre altele că „în curând se va prezenta la D-Voastră un delegat al resortului nostru cu mandatul de a studia chestiunea muzeelor, galeriilor de tablouri, monumentelor de artă, monumentelor istorice, bibliotecilor, edificiilor de teatru sau a altor edificii acomodate pentru spectacole cari se găsesc pe teritoriul județului” și „cari formează proprietatea statului ungar sau față de cari statul ungar și-a rezervat anumite drepturi sau a ecsercitat o ingerință oarecare”.

Astfel, la rândul său, prefectul trimite ordin către primăriile și preturile din județ, de la care primește în special răspunsuri că asemenea edificii „nu se află”, printre acestea numărându-se și cel al Preturii Plasei Geoagiu, datat 24 aprilie, în care pretorul Balomiri specifică următoarele: „Cu provocare la ordinul 2064/919 raportez că în plasa Geoagiu muzee, galerii de tablouri, monumente de artă și istorice, biblioteci și edificii de teatru nu sunt”.

Consiliul Orașului Orăștie răspunde și el prin adresa 725/1919, la 31 martie, că „am raportat Consiliului Dirigent, Resortului de culte și instrucțiune publică, următoarele: … pe teritoriul orașului Orăștie muzee, galerii de tablouri, monumente de arte, monumente istorice, edificii de teatru sau alte edificii acomodate pentru spectacole, cari formează proprietatea statului ungar sau față de cari ar avea statul ungar oarecare ingerință, nu sunt. Gimnaziul reformat din localitate care e subvenționat de stat are bibliotecă școlară”.

Tinutul Orastiei 018, in Palia expres, an. XXIII, nr. 4, 906, 1-7 februarie 2018, p. 8

La centenar (40)   Leave a comment

La centenar. Cruci de eroi din Primul Război Mondial (40)

Apărut în Palia Expres, anul XXIII, nr. 5 (907), 8-14 februarie 2018, p. 3.

Începuturile timide ale cinstirii memoriei morților din Marele Război debutează practic, la nivel individual și / sau familial, încă din timpul desfășurării conflictului și a continuat pe aceleași coordonate mai mulți ani după încheierea efectivă a luptelor, totul completat însă cu interesul din ce în ce mai mare al comunităților locale pentru un cult al eroilor locali.

La nivel național problema se pune cu acuitate abia aproximativ un deceniu mai târziu, când în 2 iunie 1927, în Monitorul Oficial, este publicată Legea asupra regimului mormintelor de răsboi din România. Iar articolul 1 din prevedea că „mormintele ostașilor – fără nici o deosebire de religie sau origine etnică – căzuți pe timpul și din cauza răsboiului, situate pe teritoriul român, sunt puse sub ocrotirea legii de față”. Totodată, la articolul 2 se face și o clasificare a mormintelor care sunt asimilate mormintelor de război, pentru că, așa cum am specificat de nenumărate ori, eroi nu sunt doar cei care au murit efectiv pe fronturile celor două Războaie Mondiale, ci spectrul este mult mai larg: mormintele cercetașilor, surorilor de caritate și a oricăror altor persoane care au murit un serviciu comandat, „cât și a acelora cari au căzut punându-se benevol în serviciul patriei; mormintele invalizilor de război, mai precis a celor care au murit la distanță de luni sau de ani după ce au fost răniți în bătălii, precum și mormintele tuturor românilor de pretutindeni „cari au căzut dealungul veacurilor pentru desrobirea și înălțarea Neamului”.

După cum se observă, legea era clară și mai specifica că de același trebuie să se bucure și mormintele aparținând fostelor state beligerante, „amice sau inamice”, situate pe teritoriul român, „sub condițiunea reciprocității”, inclusiv mormintele prizonierilor și internaților civili de război.

Articolul 4 specifică cât se poate de clar următoarele: „Toate mormintele de răsboi – naționale și străine – au a fi considerate ca monumente publice, fie că se găsesc izolate sau sunt grupate în cimitire. Tot astfel se vor considera edificiile sau oricare altfel de construcțiuni sau lucrări cari se vor fi înfăptuit pentru comemorarea celor căzuți sau a unor fapte în legătură cu glorificarea eroismului românesc din toate timpurile”. Nu intrau aici mormintele celor aflați în cavourile de familie.

Toate mormintele de război situate pe teritoriul României trebuiau să fie îngrijite, înfrumusețate și păstrate cu toată pietatea, respectiva operă de îngrijire urmând să aibă caracter perpetuu, iar „sub nici o formă”, nimeni nu va putea strămuta mormintele de război fără autorizația societății „Cultul eroilor”. Comemorarea eroilor urma să se facă în fie care an de ziua Înălțării Domnului, decretată ca sărbătoare națională. „Deasemenea, pentru cinstirea celor căzuți și comemorarea glorioaselor acte de eroism național, se vor construi monumente și plăci comemorative în toate localitățile din țară, stimulându-se în special în acest scop inițiativa particulară”, iar fiecare comună era obligată să întocmească o „Carte de aur” cu numele ostașilor și alte date despre ei. Despre asemenea „Cărți de aur”, ale comunelor Beriu și Sereca, am vorbit într-unul din numerele anterioare ale Paliei expres.

Un lucru interesant care merită menționat, este cel menționat în articolul 27: „Județele și comunele sunt îndatorate să asigure întreținerea și paza mormintelor și cimitirelor de răsboi, cât și a tuturor lucrărilor comemorative situate pe teritoriilor lor”. În sfârșit, la articolul 31 se specifică că „orice profanare, distrugere sau vătămare a lucrărilor comemorative, semnelor funerare, mormintelor, monumentelor, construcțiunilor, plantațiunilor etc., cari potrivit art. 4 din lege sunt declarate monumente publice, este calificată ca delict și se vor pedepsi cu închisoare dela 15 zile la 2 ani”… Vom reveni pe viitor cu anumite considerații asupra prevederilor legislației actuale în domeniul protecției monumentelor eroilor.

La centenar 040, in Palia expres, an. XXIII, nr. 5, 907, 8-14 februarie 2018, p. 3

Posted 2018/11/30 by danieliiancu in Articole, La centenar