La centenar (22)   Leave a comment

La centenar. Cruci de eroi din Primul Război Mondial (22)

Apărut în Palia Expres, anul XXII, nr. 18 (873), 18-24 mai 2017, p. 3.

În localitatea Beriu, chiar în piațeta din fața primăriei, există un monument al eroilor pe care am cam ezitat până acum să-l amintesc. Monumentul propriu-zis, relativ simplu, e ridicat pe un soclu înalt, în trei trepte, amplasat într-un mic părculeț. De astă dată brațul principal al crucii din registrul superior e mai lung și aduce cu cel al unei cruci latine, însă are terminațiile celorlalte brațe treflate. Nu lipsesc inscripțiile de consacrare și conturul incizat al unei alte cruci.

În frontonul din partea superioară a registrului median, ornamentat relativ simplu, se află textul „ÎN / AMINTIREA / EROILOR BERIENI”, iar mai jos, între două coloane semicilindrice se găsește continuarea: „Căzuți în răsboiul / pentru întregirea / neamului nostru / 1914 – 1919. / Ridicat de credincioși / Gheorghe Rob / soția Domnica / și mama Sofia / la 10. Iunie 1937”. Atât și nimic mai mult…

Cine au fost însă eroii berieni căzuți în Primul Război Mondial ne ajută arhivele să aflăm. La Serviciul Județean Hunedoara al Arhivelor Naționale există un registru intitulat „Cartea de aur a ostașilor căzuți (morți) în răsboiul 1914 – 1919 Beriu”, registru întocmit la 1 iulie 1930 de către primarul de atunci Ioan Popa și notarul Iosif Stăneasc. În acel registru regăsim numele tuturor celor 26 de eroi din localitatea Beriu căzuți în război sau din cauza lui, alături de pronumele părinților, anul nașterii, regimentul în cadrul căruia a servit fiecare, locul și data morții, precum și o rubrică de „observațiuni”, rămasă fără nici un fel de însemnare.

Deoarece spațiul nu ne permite să facem alte considerații, ne limităm acum la a le aminti numele, data și locul morții: Baciu Samoilă (Galiția, 1916), Bârsan Dumitru (Doberta, 1915), Crișan Ioan (Galiția, 1915), Cugerean Vasilie (Galiția, 1915), Ciuflea Ioan (Galiția, 1918), Heiuș Ioan (Galiția, 1915), Lup Ioan l. Gligor (Galiția, 1914), Murgoiu Ioan (Cluj, 1915), Pienar Todor (Sîrbia, 1914), Ponivesc Gheorghe (Italia, 1917), Popa Samoilă (Galiția, 1914), Samoilesc Ioan (loc și dată necunoscute), Ștefănie Samoilă (Galiția, 1915), Stiopesc Ioan (Galiția, 1915), Tomuța Iosif l. Luca (Galiția, 1916), Țigu Ioan (Italia, 1918), Țirlea Simion (Viena, 1918), Visărie Ioan, Baciu Ioan, Bărboiu Ioan (ultimii trei „morți în comuna Beriu în urma rănilor căpătate în răsboiu”), Balica Ioan (Rusia, 1918), Covaciu Gheorghe (Rusia 1915), Firidon Filimon (Rusia, 1917), Moga Ioan (Rusia, 1914), Teacoi Samoilă ( Rusia, 1915) și Tomuța Samoilă (Rusia, 1015)…

La centenar 22, in Palia expres, an. XXII, nr. 18, 873 , 18-24 mai 2017, p. 3

Reclame

Posted 2018/03/24 by danieliiancu in Articole, La centenar

La muzeu (2)   1 comment

Aceeași pici, altă distracție. La dinozauri. Le explic calm și frumos că la ora actuală nu mai există dinozauri. Nu pomenesc nimic de politică, dar un țânc mă întrerupe:

Or dispărut că o venit „meoritul”?

…M-am blocat, că nu sunt sigur la ce meteorit se referea. I-am spus că dinozaurii or dispărut totuși cam acum 60 de milioane de ani…

Dar voi câți ani aveți?, întreb eu, ocoș.

Patru!!! spune un băiețel.

Atâta!!! spune altul și-mi arată patru degețele de la mâna dreaptă.

No, atunci trebuie să scădem patru ani din șaizeci de milioane și ne dă cifra exactă!

Posted 2018/03/23 by danieliiancu in Articole, La muzeu

Ținutul Orăștiei în documente (9)   Leave a comment

Nume de străzi din Cugir la 1920

Apărut în Palia Expres, anul XXII, nr. 37 (892), 12 – 18 octombrie 2017, p. 5.

Poate părea plictisitor și redundant să aduci în atenție lucruri de acum aproape un secol. Mai ales dacă ne referim le numele unor străzi și ulițe de la acea vreme și nu la întâmplări nemaivăzute, nemaiîntâlnite și nemaiauzite. Însă pentru a avea o imagine reală asupra istoriei Ținutului Orăștiei în perioada interbelică, este absolut necesar să cunoaștem, printre altele. evoluția toponimiei urbane și nu doar faptele spectaculoase.

Am amintit că în Orăștie la 20 iulie 1920, într-o ședință a Consiliului orașului Orăștie s-a aprobat lista noilor denumiri de străzi, specificându-se însă, zece zile mai târziu, că se cere amânarea aplicării directivei până când se vor găsi bani pentru comandarea plăcuțelor aferente străzilor. Pentru a tempera totuși mânia autorităților centrale (mai precis, regionale, că ordinele veneau ele de la București, dar prin Cluj), actul amintit specifică: „În cazul dacă totuș s-ar ordona statorirea numirilor nouă prepuse de referent se decide ca strada Regi posta utca în loc de A. Vlahuță să se numeasscă Dr. Joan Mihu sau după numele acelui bărbat de renume, care prin concursul său moral și material a sprijinit totdeauna interesele orașului nostru”.

Dar documentele nu se opresc aici. La acea vreme, autoritățile din plasa Orăștie sunt nevoite să schimbe și numele străzilor din localitățile componente. Printre acestea se afla, normal, și Cugirul, care este inventariat în „Tabloul străzilor (numirilor) din comuna Cugir”. Nu interesează poate noile denumiri, însă cele vechi sunt extrem deinteresante (nu garantez că am transcris corect denumirile vechi…), cu atât mai mult cu cât sunt cele mai apropiate de realităţile locurilor. Astfel, în Cugir, Strada principală până în piață devine Str. Prințul Carol. Piața devine Piața Unirii. Scaunel a) strada din josÎmpăratul Traian; Scaunel b) strada de mijlocStrada Decebal; Scaunel c) strada din josStrada Dacilor. Strada din piață până la uzine devine Regele Ferdinand. Strada Râul-mic de la uzine în susRegina Maria. Strada de la Văsile Capentata în SuseniStrada Victoriei. Cuidieni devine Avram Iancu. Ulița Teului devine Crișan. Cânepi devine Mihaiu Viteazul. Sub coastă (cetate) – nici mai mult, nici mai puțin decât Sarmisegetuza. Tot Sub coastă, dar Suseni – se va numi Aurel Vlaicu. În sfârșit, strada Suseni e redenumită Eminescu.

Documentul e emis la Orăștie, de către prim-pretor, la 15 octombrie 1920.

Tinutul Orastiei 009, in Palia expres, XXII, 37 (892), 12-18 Octombrie 2017, p. 5

La muzeu (1)   Leave a comment

Azi am făcut ghidaj la o grupă mijlocie de pici. Că și picii de grădiniță, să știți de la mine, sunt împărțiți pe categorii. După „simbi” (zimbri adică), ouă de dinozauri pitici, oase și diorama cu crocodilul mai mare ca un dinozaur (ceea ce i-a cam dezamăgit), trecând prin camera cu fluturi mari albaștri, înainte să ajungem la mandibula de balenă care l-a înghițit pe Pinocchio, cam toți cei unsprezece pici din grupă se opresc în fața vitrinei cu barza.

Exclamații, mirări de omuleți de patru ani, spaime chiar…

Asta-i barza care m-a adus pe mine prima dată!!!… zice încântată o mogâldeață de fetiță care nu ajungea, stând pe vârfuri, să atingă înălțimea gâtului berzei…

Posted 2018/03/22 by danieliiancu in Articole, La muzeu

Pro memoria (2)   Leave a comment

Crucile din Sântandrei

Apărut în Glasul Hunedoarei, an. IX, nr. 2032, 27 octombrie 2017, p. 8.

Printre preocupările autorităţilor locale în anii care au urmat încheierii conflictelor din timpul Marele Război s-a aflat și aceea de a contura o imagine de ansamblu asupra tragediei prin care trecuseră ținuturile românești. Astfel, au fost întocmite mai multe serii de tabele atât cu cei morți pe fronturi, cât și cu invalizii, orfanii și văduvele de război, iar ulterior, în funcție de posibilitățile materiale ale comunităților în unele localități s-au ridicat o serie de monumente de for public, ca semn de prețuire a memoriei eroilor. Acestea au venit să completeze eforturile individuale ale familiilor care și-au pierdut fiii, tații, bunicii ori frații și care au înălțat prin cimitire, prin curțile bisericilor, pe lângă gardurile caselor sau prin grădinile proprii cruci „în amintirea eroului” lor.

Monumentul eroilor

Din păcate, nu toate satele și-au putut permite construcția unor astfel de monumente. Sau poate că le-au ridicat iar între timp au dispărut. Dar despre asta o să mai vorbim cu altă ocazie. Cert este însă că o inventariere a lor imediat după anul 1989, indică un număr de 59 monumente ale eroilor (vezi Ioachim Lazăr, Nicolae Marcel Morar, Hunedorenii și Marea Unire din 1918, Deva, 2009, p. 49), la care sau mai adăugat multe altele în ultimul sfert de secol.

În această din urmă situație se află și localitatea Sântandrei, aparținând astăzi din punct de vedere administrativ de orașul Simeria. Monumentul se găsește amplasat în spațiul din fața Căminului Cultural și a fost zidit în anul 2000. Este practic o cruce simplă de marmură, în două registre, ridicată pe un postament din ciment puțin cam disproporționat în construcția de ansamblu a monumentului. În plus, un inestetic stâlp de iluminat ce dă impresia că stă să cadă reduce drastic impresia pe care ar trebui să o lase un momument al eroilor, mai ales în preajma Centenarului.

Registrul superior al monumentului este o simplă cruce greacă, cu terminațiile brațelor treflate și având săpate pe ele înscripțiile de consacrare: „IIS / NI / KA / HR”. Partea inferioară, de formă dreptunghiulară cu colțurile superioare teșite, conține și textul următor: „ÎN MEMORIA LOCUITORI- / LOR SATULUI / SÂNTANDREI CĂZUȚU ÎN / CELE DOUĂ RĂZBOAIE / MONDIALE ȘI ÎN LUPTA / ÎMPOTRIVA COMUNISMULUI. // Primar / IOAN ROVINARU / 2000”.

Crucile din cimitir

După cum se observă, de pe monument lipsesc numele eroilor, posibil datorită faptului că nu s-au mai găsit listele întocmite de-a lungul anilor. Poate cercetările ulterioare le vor scoate la iveală prin arhive. Cert este că în cimitirul din localitate regăsim câteva cruci care au fost ridicate în memoria celor căzuți pe fronturi. Probabilitatea ca numărul acestora să fie mai mare este evidentă în măsura în care numeroase cruci vechi sunt extrem de deteriorate, astfel încât textul nu mai poate fi descifrat cu ochiul liber. Există însă o serie de elemente decorative, precum cununi, ramuri de laur, șnururi etc., care ne îndreptățesc să afirmăm că respectivele cruci amintesc de eroi.

Ne oprim astăzi doar asupra uneia dintre crucile din cimitirul din Sântandrei, al cărui text poate fi descifrat relativ cu ușurință chiar dacă nu în totalitate. Este amplasat în preajma a ceea ce a mai rămas din vechea biserică, respectiv un turn-clopotniță masiv „cu foișor deschis de lemn, ctitorit cu probabilitate, în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea”, în prelungirea căruia a fost amenajat un mic spațiu destinat cultului (Florin Dobrei, Bisericile ortodoxe hunedorene, Reșița, 2011, p. 198).

Crucea la care ne referim se încadrează unei categorii specifice meșterilor cruceri din perioada interbelică, având trei registre care inițial aveau aproximativ aceeași dezvoltare pe verticală. Partea superioară este o cruce grecească cu brațele treflate, cu inscripțiile de consacrare și cu o altă cruce de tip grecesc incizată în centru. Brațul principal se sprijină pe o arcadă semicirculară care aparține registrului median și în care se găsește o nișă ce adăpostea odată fotografia eroului. Prima parte a textului e încadrat de un chenar pătrat, iar continuarea se regăsește pe registrul inferioar al monumentului: „Întru amintiria lui / UIEȚ PETRUȚ / năs. 1891 în Detember // mort. 1917 în Agoust 27 / pe câmpul de lupte în Italia / fiei numile pomenit / această sf. cruce au redicato / …”.

Finalul s-a pierdut cândva, cine mai știe când, în momentul în care acest monument a fost reamplasat pe un soclu mai recent din ciment, „ornamentat” cu plăci de marmură de diferite dimensiuni. E mai bine așa, decât să i se piardă amintirea cu totul.

Pro memoria 002, in Glasul Hunedoarei, an. IX, nr. 2032, 27 octombrie 2017, p. 8

Posted 2018/03/22 by danieliiancu in Articole, Pro memoria

La centenar (21)   Leave a comment

La centenar. Cruci de eroi din Primul Război Mondial (21)

Apărut în Palia Expres, anul XXII, nr. 16 (871), 4 – 10 mai 2017, p. 5.

Una dintre cele mai simple cruci de eroi întâlnite până acum se găsește în curtea bisericii cu hramul „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil”, din localitatea Orăștioara de Jos (comuna Beriu), de care am mai amintit. Amplasată în imediata vecinătate a monumentului ridicat în memoria celor căzuți în timpul Primului Război Mondial, ea a fost înălțată de către familia lui „Ploscari Petru”, al cărui nume îl regăsim menționat și pe respectivul monument.

De această dată, cum este și normal, informațiile sunt mai detaliate, nu mult, însă suficient ca să cunoaștem faptul că eroul a murit în vârstă de 38 de ani pe unul dintre fronturile anului 1915, deci nu la mult timp după declanșarea conflictului. Nu știm dacă omiterea locului unde și-a găsit sfârșitul Petru Ploscari din Orăștioara de Jos se datorează lipsei de spațiu de pe cruce (aceasta, pe lângă simplitate, remarcându-se și prin dimensiunile reduse), sau pur și simplu la momentul înălțării monumentului respectiva informație nu ajunsese încă la cunoștința familiei. Ori, poate, pur și simplu locul morții le-a fost comunicat de către autorități, dar numele acelui loc nu le spunea absolut nimic astfel încât nu s-au gândit să-l mai menționeze în epitaf.

Crucea se găsește ridicată pe un soclu de ciment, fiind probabil mutată de-a lungul timpului din locul unde fusese amplasată inițial. Partea superioară este constituită din binecunoscuta cruce greacă cu terminațiile treflate, cu inscripțiile de consacrare și semnul unei cruci incizate. Singurul decor îl reprezintă o stea în opt colțuri, sculptată în semiarcada de sub brațul principal. Registrul de mijloc și cel inferior sunt puternic degradate, inclusiv o parte a textului fiind distrusă, acesta putând fi, din fericire, reîntregit. Acesta se găsește amplasat integral pe partea de mijloc, fiind încadrat de un chenar incizat și, stilul crucii, este simplu și concis: „În amintirea lui / Petru Ploscari / răp. în 1915 / pe câmpul de luptă / în etate de 38 ani. / Ridicată [de] soția / fiul și m[ama] lui”…

La centenar 21, in Palia expres, an. XXII, nr. 16, 871, 4-10 mai 2017, p. 5

Posted 2018/03/20 by danieliiancu in Articole, La centenar

Ținutul Orăștiei în documente (8)   Leave a comment

Schimbarea denumirii străzilor din Orăștie la 1921

Apărut în Palia Expres, anul XXII, nr. 36 (891), 5 – 11 octombrie 2017, p. 5.

Într-un alt dosar existent la seviciul județean al Arhivelor Statului se regăsesc și tabelele cu „Numirea nouă a străzilor din orașele și diferitele comune din județul Hunedoara”, tabele întocmite în cursul anului 1920 de către primarii și primpretorii unităților administrative existente la acea vreme, și aprobate în 1921 de către Directoratul General de Interne din Cluj.

În încheierea tabelului cu noile denumiri „Consiliul orașului Orăștie luând în discuție ordinul D-lui prefect no. 1099/920”, propune amânarea schimbării denumirii străzilor din două motive: „1. Statorirea numirilor de străzi de dreptul autonom al reprezentanței orășenești, care în prezent nefiind constituită meritoric nu se poate decide în chestie. 2. În contra numirilor celor nouă nu se face observare, se obiectează însă numai pe partea materială a afacerii pentru că orașul prin procurarea nouălor tăblițe ar fi expus unor cheltuieli neprevăzute cari nu află acoperire din venitele neprevăzute ale orașului”.

Astfel, în Orăștie la vremea respectivă, la 20 iulie 1920, existau 38 de străzi și piețe, pe care le redăm în continuare cu numele vechi și cel nou propus: Drumul Țării devine Strada Mihai Viteazul; Drumul Târgului / Str. Regele Ferdinand; Piața Mare / Piața Regina Maria; Str. Promenezii / Str. Avram Iancu; Câmpului / General Dragalina; Bisericii Vechi / Baron Ursu; Ferarilor / Andrei Bârsan; Grădinarilor / Mihail Cogalnicean; Prindului / Alexandru Cuza; Strada Mare a Timarilor / Titu Maiorescu; Strada Mică a Timarilor / Ștefan Octavian Iosif; Fabricei / Andreiu Mureșan; Strada Lungă / Teodor Vladimirescu; Porumbului / Ilarie Chendi; Romoșelului / Vasile Alexandri; Bisericii Nouă / Augustin Bunea; Strada Veche a Căstăului / Petru Maior; Strada Râul Beriului / Crișan; Sălcii / Horea; Claustrului / Metropolit Cristea; Strada Popilor / Gheorghe Lazăr; Strada de Mijloc / Șaguna; Strada Morii / Gheorghe Coșbuc; Strada Țimiterului / Locotenent Răduț; Strada Maierului de Jos / Strada Eroilor; Strada Apei / Dr. Aurel Vlad; Strada Vântului / Eminescu; Strada Poștei Vechi / A. Vlahuță; Cetății / Nicu Filipescu; Piața Școalei / Piața Ardeleana; Piața Casa Orașului / Piața Aurel Vlaicu; Strada Berăriei / Gheorghe Bariț; Crucii / Budai Deleanu; Ciobotarilor / Jean Brătianu; Dealului / Prințul Carol.

Tinutul Orastiei 008, in Palia expres, XXII, 36 (891), 5-11 octombrie 2017, p. 5