Fosta stână a oraşului Orăştie, situată undeva în zona Poienii Naia, sub vârful Deluţ… Un punct de belvedere extraordinar asupra văii Mureşului.

Într-o seară făceam băiţă. Adică io stăteam în sufragerie, mă uitam la Dinamo-Metalist (de fapt mai mult la Metalist că la Dinamo n-ai ce să vezi), şi trăgeam cu ochiu’-n oglindă, în timp ce îngeru’ umplea toată baia de apă, ţopăind şi jucându-se de-a avionu’ cu capu’ de la duş. Ştiţi voi, chestia aia de seamănă cu-n telefon de pe vremea bunicii. Zburau picurii până-n mijlocu’ holului şi-mi udau toţi papucii. Aşa că am luat atitudine şi l-am atenţionat să steie cuminte să-l scot din vană. M-o ascultat instantaneu, că pentru a se mai putea bălăci „un pic-un picules, tati meu”, face tot ce-i zic. Şi o pus mâna pe jucărele, adică pe tot felu’ de răţuşte, mingiuţe şi animăluţe marine de plastic, care plutesc de obicei prin apă când face Mihnea baie. Într-un final s-o făcut pauză la meci şi m-am dus să-l recuperez din apă. Tocmai făcea pe avionul submarin cu o jucărie. „Ioooo, Taatiiii, ai o pisică de mare!”, exclam eu, iar el se opreşte brusc din jucat. Se uită atent la ce are în mână, apoi mă corectează în cel mai serios mod posibil:

– Ăsta-i peste, măăăiiii Tatiiii… nu-i pisică!