Raport de tură (19): Io, spionul!!!   2 comments

Iancu… Daniel I. Iancu!!!… Aşa mi-am propus să mă prezint de acum înainte, că oricum Gimmy Acţiune e doar o făcătură holiudiană. Pe când eu sunt real. Cine nu crede poate să pună mână pe mine, să verifice. Sper ca persoanele necredincioase să fie de sex feminin!

Dar să mă explic. În urmă cu câteva zile, normal, era mijloc de aprilie. Şi mi-am zis, că tot era vreme faină, să plec cu bicicleta prin Apuseni. Aşa, câteva zile. Mai precis prin Metaliferi. Şi dacă mi-am zis am şi plecat, că tot eram obligat prin fişa postului de la muzeu să iau şi ştampile pe delegaţie. Singur, normal, că alţi nebuni nu prea găseşti să meargă pe coclauri în săptămâna dinaintea Paştelui. Totul a fost frumos un timp. Am fost pe la primării de mi-or pus primarii ştampile, m-or văzut poliţiştii ce patrulau pe drumuri şi babe ce îngrijeau morminte prin cimitire. Am discutat cu oameni normali la crăşmele din mijlocul satelor şi cu cetăţeni citavi prin cătune aproape părăsite.

Într-un final, în seara dintre luni şi marţi, am ajuns la Porcurea. Sat falnic, din comuna Balşa, judeţul Hunedoara. România. UE. Terra. Cu vreo 29 de locuitori pe cap de sat. Azi îi zice Vălişoara, dar tot Porcurea va rămâne în memoria colectivă. Când am intrat în sat, chiar la prima casă pe dreapta, lătrau doi câini. Iniţial am crezut că mă contestau pe mine. Da’ de unde. Erau nervoşi pe un al treilea câine care fugea cu un fel de blană mică în bot. Posibil să fi fost miel în loc de blană. Am strigat da’ nu mi-a răspuns nime. Am împins de bicicletă şi câteva case mai în sus, nişte oameni munceau. Am vorbit, le-am spus ce vreau să fac, oamenii or zis că dacă vreau pot să dorm în stogarul de vizavi. Le-am mulţumit, dar am zis că merg mai departe ca să am cât mai puţin de urcat a doua zi…

Mai departe am mers. Şi am ajuns. Am trecut de biserica de lemn momunent istoric, ridicată pe la 1787, şi am ajuns la o intersecţie. Adică din uliţa pe care meream eu se desprindea altă uliţă, pe lângă o casă părăsită, cu o mândreţe de stogar plin cu fân. Gard prăbuşit, poartă crăcănată, fântână fără apă potabilă… Am aruncat bicicleta în nişte urzici urzicătoare şi m-am dus să dau de suflet de om cu care să vorbesc. După cinci minute de privit peste garduri, a ieşit un om bun. I-am explicat cine sunt, ce caut pe acolo, ce fac de obicei, ce vreau să fac în noaptea aia şi ce aş dori să facă şi alţii. Alţii fiind locuitorii din Porcurea. Adică să mă lase să dorm în stogarul părăsit. Omul, când a auzit, a vrut să mă bage în casă. Am refuzat, că doar casă am şi eu acasă. Stogar şi fân uscat nu am. Eiiii, şi am stat noi la poveşti la om în curte, la o masă, vreo trei ceasuri, până s-a întunecat…

La un moment dat, vine însă un nene cu bască, vecin de vizavi. Vorbesc ei ce vorbesc pe şoptite, după care omul bun cu care vorbisem se îmbracă şi zice că trebuie să plece. Io mă ridic de la masă şi merg să dorm în stogar. Când trec pe lângă omu’ cu bască dau să fac cunoştiinţă. Îmi zic numele, cine sunt, unde lucrez. Toate alea. Băscăul mă repede. Că s-o las mai moale cu minciunile. Că el ştie că la muzeu la Deva nu lucră nimeni cu numele meu. Şi de ce vreau eu să fac poze la sate, biserici, cruci şi alte alea? „Ce bă? N-au ăia de la muzeu destule poze? Mă crezi prost? Te verific eu imediat!”…

Am rămas cu gura căscată!!! Dar ce era să fac? Venea vremea rea, cu ploi, şi trebuia să dorm sub vreun acoperiş de stogar. M-o înjurat băscăul de mamă de ţigan şi s-o dus în casa lui. Acuma nu ştiu dacă casa era sigur a lui sau o furase, dar io ştiu că nu-s ţigan. Şi chiar dacă aş fi, nu mi-ar fi ruşine. Ruşine mi-ar fi să afle lumea că-s prost. L-am lăsat în plata cui l-o mai plăti, că omu’ e deja ieşit la pensie, şi m-am dus de mi-am aranjat culcuşul, apoi m-am aşezat pe o grămadă de lemne să citesc şi să scriu pe tabletă. Semnal la Porcurea, oricum nu aveam, să vorbesc cu îngeru’ pe net. Am stat io ce-am stat, vreun ceas, un ceas jumate, până m-am dus în stogar şi m-am băgat în fân. Pe la două noaptea m-am trezit, că ploua afară torenţial. Am rezistat până pe la 4.30. Apoi a trebuit să mă dau jos din fân să fac pipi. Că aşa ploua afarăăăăăă… Şi aşa curgeau şiroaiele… Şi visam numai veceuri în care să te poţi pişa în linişte….

M-am uşurat şi m-am culcat la loc. Pe la 7.30 însă… surpriză… în toată liniştea de la Porcurea… cu tot mirosul de flori de fân… a pornit un motor de tăiat lemne… sau de prelucrat lemne… Care mergea 30 de secunde… se oprea… apoi se auzea un zgomot de tablă de fier pocnită cu un ciocan… apoi motorul… apoi pocniturile… Şi tot aşa!!!

Pe la ora zece m-am dat jos din fân. Ploaia se oprise şi aşteptam să se mai zvânte noroaiele. M-am dus la omul bun acasă să stau un pic la poveşti. Când m-a văzut, omul bun a fugit să dea apă la găini. Nu înainte de a închide uşa de la casă cu cheia. M-am mirat, că doar cu nici 12 ceasuri înainte voia să mă bage să dorm în casa lui. N-am insistat şi m-am dus de-am pozat case. După vreun sfert de ceas, l-am auzit că mă strigă. Să vin că vrea vecinul lui să vorbească cu mine. M-am dus…

Aşa şuturi în cur n-am luat niciodată!!! L-am văzut pe omul cu bască, Popa Aron pe numele lui, cum apare cu un fel de ustensilă în mână, de după propriul gard. I-am dat bună-dimineaţa. „Lasă-mă, şmechere, cu poveştile astea!”, zice el. „Să şti că te-am verificat. Nu există nici un Daniel Iancu la muzeul din Deva. Sau ţi se spune altfel?”… Am crezut că iau foc!!! „De ce minţiţi în halul ăsta? La ce muzeu aţi sunat?”, l-am întrebat. „La Deva”, zice el. Şi la poliţie. Şi la Primărie la Balşa. Şi la Casa de Cultură din Orăştie. Şi la Episcopie. „Nimeni nu ştie de vreun Daniel Iancu!”, acuză el în timp ce venea spre mine. Era protejat de gard şi de bască. M-am dus şi eu spre el. Şi i-am mai spus o dată în faţă că minte ca un neruşinat. Cred că s-a speriat un pic, că o zis că mai sună o dată la muzeu. Şi a plecat la telefonul fix. Eu m-am dus la omul bun să-i arăt buletinul, delegaţia şi legitimaţia de servici. „Staţi liniştit, îs ceea ce zic că îs”, i-am explicat omului. „Doar că la hoţi, le e frică de hoţi!”…

Apoi a urmat faza zilei. Băscăul a venit şi a zis că io îs cine zic că îs. Pfuaiiiii!!! Că o verificat. Şi i s-a confirmat. L-am întrebat dacă nu putea să-mi verifice buletinul, legitimaţia şi delegaţia. O zis că nu! Că el o lucrat 25 de ani în sistem şi are metode specifice. Şi că de acum înainte voi fi bine primit în Porcurea. Că garantează el.

Am explodat iar. L-am întrebat ce l-a determinat să nu aibă încredere în mine. O zis că faptul că merg cu bicicleta. „Dacă veneam cu un BMW alb, cu lanţ la gât şi manele în boxe, eram de încredere, nu?”… A schimbat vorba, că cică nimeni nu umblă singur cu bicicleta prin munţi. Mai ales în Săptămâna Mare, când lumea stă cu familia şi se pregăteşte de Paşte. I-am spus că i-o n-am de ce să stau să mă pregătesc, că mâncare şi curăţenie în casă îmi fac maică-mea şi soacră-mea şi că îngeru’ stă pe unde vrea el. „Pă de ce nu stai cu nevasta şi o laşi singură?”, m-o întrebat băscăul. I-am spus că n-am cum, că-i în ceruri, lângă îngeri. N-a priceput din prima… Apoi a dat s-o scalde. Că, cică, „să ne ierţi, domnu’, dar pe aici vin mulţi ţigani”… l-am întrebat dacă arăt ca un ţigan… „nuuuu, da’ ei vin să ne fure fieru’ vechi”… l-am întrebat dacă are impresia că pot fura fier vechi în port-bagajul de la bicicletă… Aşa că am pus punctul pe „i”… De ce m-a acuzat şi m-a făcut în toate felurile?

– Domnu’ Iancu, am crezut că sunteţi spion, că v-am văzut azi noapte când transmiteaţi coordonate din dosu’ şurii!

I-am explicat că aia e o tabletă. Şi că de pe tabletă n-am semnal din Porcurea. Că doar citeam şi scriam. Şi că, şi dacă aş fi avut semnal, n-aveam ce transmite. Că Porcurea nu e un punct sensibil pe harta NATO: Nici măcar Putin nu ştie de Porcurea. Dar… asta nu i-am mai spus băscăului… pot fi agent al Serviciului Secret din Botswana!!! Care se ştie că-s plătiţi în PULE!!!

Anunțuri

Posted 2014/04/19 by danieliiancu in Rapoarte de tură

2 responses to “Raport de tură (19): Io, spionul!!!

Subscribe to comments with RSS.

  1. Pingback: Locuri de dormit (6) | Daniel I. Iancu's Blog

  2. Cu asa oameni nu-i de mirare ca esti „spion” :)))))

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: