Aventuri din copilărie (24)   1 comment

Despre chișchinău

Sau despre baticurile pe care le purta Mama Mare

Nu aveți voi atâta răbdare de citit, cât am eu chef de scris. Așa că o să fiu scurt. Mama Mare avea batic. Baticul e un fel de ștergar (a nu se confunda cu ștrengar), pe care ți-l pui pe cap, dacă ești femeie măritată. Că dacă ești bărbat și umbli cu batic pe cap… e cam nasol! Te vorbește lumea pe la spate… de nu te vezi.

Pe la Tăuți, la batic îi zice chișchinău!!! Mama Mare avea multe baticuri, sau chișchinăuri. Toate negre la culoare, că așa era moda în anii 80 ai secolului 20. Era noastră. N-am stat să analizez lingvistic de unde provine cuvântul. Cert este faptul că am luat bătaie cu chișchineul de nu mă mai vedeam în oglindă.

Eu eram copil cuminte. Și verii mei (Aurel, Jenucu, Nicușor, Tibișor, Neluțu, Nicu etc.) erau. În schimb, Adina, soră-mea, nu era! Deloc!!! Era de o ferocitate extremă. Ne pâra pe toți la Mama Mare și eu luam bătaie, că pe restul celor prezentați mai sus nu-i prindea. Nu contau argumentele! Nuuu!!! Mama Mare mergea pe principul lui Dica: dacă Adina zice ceva, atunci așa este! Eu încasam și Adina râdea de după ușă! Când o vedeam pe Mama Mare dându-și chișchinăul jos… eu încercam să fug… Credeți că reușeam?

Da de unde… Tata Mare, în loc să mă apere, se punea pe plâns de râs. Eu eram încolțit într-un colț și lovit voluntar – involuntar cu chișchinăul. Adina râdea diabolic, prefăcându-se angelică. Eu îmi doream să fug afară să dau mâncare la purcei, găini… ce mai aveam noi prin ograda din Deal. Mama Mare nu putea fugi tare, că deja era mai în vârstă. Dar eu eram mai aprig. Fugeam mâncând pământul.

Ce să vă mai zic… Că de Adina care râdea, v-am zis… chișcănăul fâlfâia în urma mea… Mama Mare era nervoasă, iar Tata Mare se spărgea de râs… Eu eram inofensiv, dar ager! Am reușit să dau ocol casei. Mă rog… curții… Am ajuns-o din urmă pe Adina și i-am pleznit două-trei-patru palme. Atunci ea s-a oprit… Să se plângă! Eu n-am avut timp de plâns că venea Mama Mare cu baticul după mine. Așa că am fugit în șură. Asta mai mică la ani decât mine o văzut… În loc să înceteze ostilitățile, ea le-a accentuat. M-o pârăt unde m-am ascuns. Normal că am luat bătaie, ca de obicei.

Așa mi-am luat eu altă bătaie cu chișchinău!!!

Publicitate

Posted 2022/01/19 by danieliiancu in Articole, Aventuri din copilărie

One response to “Aventuri din copilărie (24)

Subscribe to comments with RSS.

  1. o biet maestru! mama lui de chischinau!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: