Nu v-am zis eu de atâtea şi atâtea ori că Mihnea le ştie şi le face pe toate? V-am zis! Iar unde nu ştie, învaţă. Şi nu aşa, ca muritorii de rând, care fură meseria după ureche. Nuuuuuu! El ia ore ca să ştie. Unele pe gratis, altele plătite cu bani grei din buzunarul meu subţire. Mă rog. Noroc că fie se plictiseşte repede, fie învaţă în câteva ore cât alţii-ntr-o viaţă. Şi trece la altceva.

Aşa şi azi. Când îl sun pe la amiază, el era tot într-o veselie. Îl întreb ce are de-i aşa fericit, că doar nu s-o fi apucat să sărbătorească meciul Stelei cu Chelsea cu câteva ceasuri mai nainte. El mă lămureşte imediat:

– Tatiiiiii, io asi am fost la balet!

De lămurit m-o lămurit, doar că mi-o explodat prin toţi porii sentimentul uimirii. „Baleeeet?”… Doamne Maica Domnului! Stam şi mă gândeam cum s-or fi împăcând cursurile de balet de la grădinisă cu lecţiile de box şi lupte libere! Ca să fiu sigur despre ce-i vorba l-am chestionat cam ce-o făcut el la „balet”.

– Mă Tati, nu pot să-si arăt la telefon!

Clar că nu. Sau poate da, doar că-i foarte complicat şi Îngeru’ meu nu are timp de pierdut. Şi m-o şi expediat rapid:

– Paaa, Tati meu! Eu trebuie să eserses, că asi la balet am învăsat să dau cu stângu’-n dreptu’!