Archive for Septembrie 2013

SuperBlog 2013 (1): Pe ultima sută de minute…   6 comments

După minunea din toamna trecută, când am reuşit să nu mă retrag din SuperBlog până în etapa a opta, puterea mea de concentrare a crescut în faţa propiilor mele priviri. „Aşa da!” mi-am zis. „Vezi că se poate?!”… Prin urmare eram tare hotărât să mă înscriu din nou. Tot anul m-am gândit la asta. Chiar am visat noaptea de vreo trei ori cum mă duelez cu ceilalţi participanţi. Atât de mult şi de intens am visat că nici n-am băgat de seamă cum a trecut timpul şi m-am trezit că-i 30 septembrie şi că-i e ultima zi de înscriere.

Panicat l-am sunat pe înger să-l întreb ce să fac. Dacă să mă mai înscriu sau nu. Nu mi-o răspuns. Am început să mă dau cu capu’ de tastatură. Nici aşa îngeru’ nu m-o băgat în seamă! Că era ocupat cu somnicu’ de după-amiază! Stăteam şi mă uitam în gol pe geam. Nu ştiam ce decizie să iau. O cioară s-o legănat pe-o sârmă  un ceas şi 45 de minute. La un moment dat o sunat telefonul şi cioara o zburat de pe cablu. Fericit, am răspuns şi am început să-i cer sfaturi îngerului. Ce să fac? Să mă înscriu în SuperBlog 2013? Da’ dacă nu am timp să scriu? Mă ajută el? Mă susţine? Nu râde cumva de mine dacă n-am inspiraţie?… De partea cealaltă a telefonului nimic… Linişte. Am strigat. Iar nimic. Până la urmă m-am uitat la număr şi am văzut că-i altcineva care voia informaţii ştiinţifice. I-am zis să mă lase-n pace că io am treabă.

Nici n-am închis bine că iar o sunat telefonul. „Băăăă! Tu n-auzi să mă laşi în pace?”, am urlat teribil de iritat…

– Da’ di se Tati meu?

Era îngeru’! Ioiiii! M-am apucat să-i explic cu de-amănuntul. Ce nevoi am. Numai că pe Mihnea nu-l interesau astfel de lucruri şi m-o întrebat se fac. I-am zis că… mânc. M-o chestionat când merg după el. I-am zis că după ce gat de mâncat. O fost curios să afle cât mai am în farfurie. I-am răspuns că vreo patru linguri…

Oooo! Păi nisi nu-i mult, Tati meu. 1-2-3-4. Gata. Hai după mine!

I-am promis că sorb zama şi plec după el. Abia am apucat să închid că iar o sunat.

Tatiiiii, ai gătat?

I-am explicat că nici nu aveam cum să gat de mâncat dacă stau la poveşti cu el. O înţeles şi o închis telefonul fără să-mi dea pupic. După care a sunat iar, fix la 3 secunde.

Tatiiii, vreau să-mi cumperi o masinusă!

I-am zis că-i noapte şi maşinuţele nu stau pe garduri. El o insistat să găsesc garduri corespunzătoare… Din păcate, timpul lucra împotriva mea. Aşa că l-am asigurat că găsesc io un gard în care să se fi împlântat vreo maşină. Şi m-am decis să particip la SuperBlog 2013. Fie ce-o fi! Asta e. Cu-o gafă pe zi toţi suntem datori!

SuperBlog 2013

Anunțuri

Posted 2013/09/30 by danieliiancu in Articole, SuperBlog 2013

Pe drumuri (14)   Leave a comment

Detunata goală… 28 septembrie 2013…

Pe drumuri 14 Detunata goala

Posted 2013/09/30 by danieliiancu in Galerie foto

Pe drumuri (13)   Leave a comment

Biserica din lacul Geamăna… 28 septembrie 2013…

Pe drumuri 13 Biserica din lacul Geamana

Posted 2013/09/29 by danieliiancu in Galerie foto

Life in nature (24)   Leave a comment

Life in nature 24

Posted 2013/09/29 by danieliiancu in Galerie foto, Life in Nature

Pe drumuri (12)   Leave a comment

Buceş-Vulcan, Hunedoara… 28 septembrie 2013…

Pe drumuri 12 Buces Vulcan

Posted 2013/09/29 by danieliiancu in Galerie foto

Mihnea dixit (67)   Leave a comment

Îngerul meu nu-şi mai vede căpicul de la atâta treabă câtă are. De fiecare dată când îl sun el găseşte ceva de făcut. De aranjat unele, de moşmondit altele, de reparat cu Bunicu te miri ce, de mutat dintr-o parte în alta jucării, de ascuns după dulapuri papucii de casă ai bunicilor, de făcut cerul şi de îndreptat pământul. Normal, cu atâta treabă a devenit cam irascibil. Aşa că dacă Dica, sau Bunicu, sau io dăm să-i mai temperăm din hărnicie, el începe să se ambaleze. Să urle. Să vorbească urât. Să se încrunte. Să se răţoiască la noi.

Ameninţările cu diferite pedepse (exprimate de către Dica şi Bunicu) sau punerea lor în practică (executate de către mine), au asupra îngerului efectul alimentării unui motor Diesel cu apă de ploaie. Noi zicem şi facem, Mihnea îşi vede de ale lui. Adică îl cam doare la cipilică. Prin urmare, tot familionul am ajuns la concluzia că trebuie să-i repetăm zilnic de zeci de ori că-i un înger rău. Care nu ascultă de dracii serioşi care-am fost noi la viaţa noastră exemple de cuminţenie şi cumpătare. Mihnea’al meu o suportat el cât o suportat toate criticile venite din toate părţile. Dar la un moment dat, săptămana asta, o decis că e vremea să facă cum zicem noi. Şi vreo jumate de zi o fost înger în toată puterea cuvântului, adică n-o făcut şi n-o zis nici o prostioară mai de Doamne ajută! Însă la amiază, când se se pună la somnic lângă bună-sa, nu l-o mai răbdat inimioara şi a solicitat o confirmare din partea autorităţilor superioare:

– Dicaaaa, oare io am fost cuminte asi? Că nu mai sin minte!

Posted 2013/09/29 by danieliiancu in Mihnea, Mihnea dixit

Momente (8): În Apuseni. Acum.   1 comment

1

2

3

4

5

6

7

8

9

10

11

12

13

Posted 2013/09/29 by danieliiancu in Fotoreportaje, Galerie foto, Momente