Archive for 2021/09/18

Transilvania mea (33)   Leave a comment

Cum ajungi din Cluj la Orăștie. Final prin Almașuri

Apărut în Știrile Transilvaniei, 14 decembrie 2020

Ultima zi a fost epică, la fel ca și celelalte. Din 30 aprilie când am pornit noi la drum, trecuseră nici nu mai știu câte zile. Eram deja prin 6 mai 2005. Cățelul ăla care se uitase seara trecută (5 mai) cu milă la noi dormea ca un prunc când am ieșit noi din șură. Afară tocmai explodase un cireș și erau numai petale. Iarba înverzise. O narcisă mai că dădea să mă muște de picior când m-am dus să pozez o găină.

Omul bun la care adăstasem peste noapte ieșise din casă și stătea și zâmbea la noi. Era tânăr. Avea cămașă cu guler alb, sfetăr de lână negru spre gri, un fel de vestă (tot din lână, dar albă) pusă pe deasupra, la care avea și cireașa de pe tortul costumației: o șapcă de camuflaj militar în tot felul de culori kaki. Când l-am văzut, m-am speriat și am fugit la pozat. Câinele s-o trezit și a fugit după mine. Era curios unde mă duc, nu avea tendințe agresive. Dar nu mă las eu păcălit de figuri angelice de tip canin… nuuu!!! Așa că am mers câțiva metri pe repede înapoi. Adică cu spatele. Când o început să dea din coadă ca un metronom m-am liniștit! I se părea că nu merg pe drumul bun! Constatasem și eu asta dar îmi era rușine să recunosc în fața unui cățel!

M-am rătăcit un pic prin grădini, apoi am revenit la sediu. Cafea, mâncare, pus bagaje pe biciclete. Luat rămas bun de la gazdă. Plecat în urcare pe drumuri noroioase. Blagosloveli de la Radu și Bodgan. Mai ales de la Bogdan!!! Că, cică, i-am dus prin noroaie. Dar nu e perfect adevărat. I-am dus și pe lângă cruci de hotar, cruci mai comune decât crucile dintre comune, adăposturi pastorale, pe drumuri forestiere pline de verdeață primăvăratică.. etc…

Am început să coborâm spre primul Almaș. Almașu Mare, comuna idem, județul Alba. Lumea își făcea cruci cu duiumul. Că nu mai văzuseră asemenea nărozi care să urce toate dealurile dintre Cluj și Orăștie. Și să coboare toate serpentinele care trec pe lângă mina de la Haneș, unde o vacă păștea liniștită iar noi i-am întrerupt alimentarea cu iarbă eco. Carcase de construcții comuniste ne flancau drumul. Gura de mină de la Haneș era deschisă. Un miner și patru ciocane străjuiau deasupra ei. Am mai trecut pe lângă o cantină, un fel de orfelinat sau cămin de nefamiliști, la care (dacă aveai curaj) ajungeai traversând o punte construită din lemn… apoi am descins în civilizație!

Lumea părea idilică!!! NU ERA!!! IDILIC ERA DOAR FAPTUL CĂ NU AVEAI UNDE SĂ MERGI LA BUDĂ. O budă normală, în concepția celor din Almașu Mare, este situată la 987 metri distanță de drumul județean. Să fim serioși! Nimeni nu rezistă atât!!! Cronometrăm, dacă vreți! Am protestat!

Ăștia ai mei or luat-o fuguța la vale. Radu mergea normal. Bogdan pedala. Eu eram în urma lor. Am pus frâne de era să mi-i se tocească saboții! Noroc că am ajuns în Almașu de Mijloc. Am plecat mai departe. În Almașu Mic de Munte am zis: „STOP”!!! Doamne-Doamne o zis nu….

…Și o început să dea ploaie. Mă rugam la Noe să mă salveze, că și eu sunt animal. Noe făcea pe surdul la rugăciunile mele. Noroc că o venit ploaia. Ne-am oprit la magazin. Era închis. Am stat lângă ceva care spunea că  au „Loz în plic”… Plus bere „Zimbru”… Afară ploua. N-am băut bere în Almaș. Am ajuns în Orăștie și ne-am dus la „Șura”…

Posted 2021/09/18 by danieliiancu in Articole, Transilvania mea

Pro memoria (43)   Leave a comment

Monumentul și crucile de eroi din Căinelu de Sus

Apărut în Glasul Hunedoarei, an. X, nr. 2299, 23 noiembrie 2018, p. 8.

În cimitirul din satul Căinelu de Sus, localitate de aparține administrativ de comuna Băița, a fost ridicat relativ recent un monument al eroilor, situat în vecinătatea impozantei bisericii cu hramul „Sfântul Nicolae”. Tot în acel cimitir mai întâlnim și alte cruci de eroi căzuți sau dispăruți pe fronturile celor două Războaie Mondiale.

Monumentul eroilor

Ca să ajungi la noul obiectiv memorial, trebuie să urci o serie de trepte. La momentul documentării (august 2018), monumentul părea oarecum neterminat, această impresie fiind lăsată de soclul pe care este amplasat: trei trepte din ciment nefinisate. Sau poate că așa a fost proiectul inițial și definitiv.

Construit în totalitate din marmură albă, de dimensiuni medii și extrem de simplu, monumentul are două registre: o cruce ridicată de un monolit dreptunghiular. La întretăierea brațelor crucii, în locul inscripțiilor de consacrare, se găsesc cuvintele „CINSTE LOR”. Nu există nici un fel de decor sau de ornamentație.

Numele eroilor sunt scrise pe trei dintre fețele registrului inferior: „EROI CAZUTI IN / RAZBOAILE MONDIALE // ADAM SABIN / BIRIS LAZAR / CIRCU ADAM / CIRCU LAZAR / FAUR ROMULUS / HANES NICOLAE / STANCIU PAVEL / STANCIU PETRU / STOIA IOSIF // CLEJ IOAN / DAVID GLIGOR / DOBRA PAVEL / DOBRA VICTOR / HANES NICOLAE / MAGDA NICOLAE / MARCU TOADER / MARCU PETRU // MOGA ANDRONIC / MOGA IOAN / MOGA PETRU / RESIGA NICOLAE / SECUI AUREL / STANCIU NICOLAE / STANCIU PETRICA / STEGA TODERICA / STOIA GHEORGHE”…

Cruci de eroi

Se pare însă că nu toți eroii au fost trecuți pe monumentul amintit mai sus, printre crucile din cimitir identificând spre exemplu o cruce de piatră străjuind un mormânt al soției unui dintre cei dispăruți: „Aici odihnește / roaba lui D-zeu / Macra Floarea / născ. în 20 oct. 1885 / deced. în 25 iun. 1957 / Macra Aron / născ. în 18 dec. 1880 / dispărut în primul / război mondial 1915 // Nu vă vom uita! / Copii / Dormi în pace”. Numele lui Macra Aron nu este trecut însă pe monument.

O altă cruce, din ciment mozaicat, este însă ridicată în memoria a doi (posibili) frați. Textul este greșit însă la început, deoarece începe cu „aici odihnește” dar este realizat în memoria a două persoane dispărute pe front: „AICI ODIHNEȘTE RĂP. ÎN DOMNU // STANCIU NICULAIE / NĂS – 19 – VIII 912 / DISP – 943. / STANCIU PETRICĂ / NĂS – 30 – VIII – 914 / DISP – 941. // MORȚII / PE CÂMPUL DE LUPTĂ // RID. ANGHEL ȘI FLORICA / PÂRVA”.

În sfârșit, o altă cruce de piatră identificată de noi în cimitirul din Câinelu de Sus este ridicată în „Amintirea Eroului / CIRCU LAZĂR / mort în GALIȚIA / 1915”…

Posted 2021/09/18 by danieliiancu in Articole, Pro memoria

Monumente celebre ale județului Hunedoara (6)   Leave a comment

Cetatea dacică de la Blidaru

Apărut în Servus Hunedoara, an. XVI, nr. 3982, 10 iulie 2020, p. 8.

Descrierea conform Listei Monumentelor Istorice, Institutul Național al Patrimoniului, 2015, poziția 91: „cod HD-I-s-A-03181, Fortificația dacică de la Costești, punct Blidaru, sat OCOLIȘU MIC; comuna ORĂȘTIOARA DE SUS; Blidaru; sec. I a. Chr. – II p. Chr., Latène”. Următoarele poziții precizează că în același loc se află alte obiective: „cod HD-I-m-A-03181.01; Fortificație; … Blidaru, mamelon la 705 m altitudine, pe stânga apei Grădiştii, în amonte de Valea Faeragului, la cca. 4 km de cetatea de pe Cetăţuia”; „cod HD-I-m-A-03181.02; Zid de apărare”; „cod HD-I-m-A-03181.03; Zid de apărare”. În fine, având codul HD-I-s-A-03182, se regăsește și un alt Turn amplasat în Poiana Perții, „terasă situată pe versantul NV al Dealului Blidaru”…

…„cea mai importantă lucrare de acest gen din zonă”…

După ce părăsești localitatea Costești, faci stânga pe o cărăruie. Și începi să urci. Când ai impresia că îți dai duhul, ajungi la un fel de liman situat într-o poiană. Apoi în alta. Și tot așa. Până ajungi la monumentul UNESCO.

„Interesul pentru vestigiile de la Blidaru este relativ recent, în comparaţie cu atenţia îndelungată de care s-au bucurat alte situri dacice din Munţii Orăştiei. La începutul secolului XX au apărut primele menţiuni despre obiecte dacice, descoperite întâmplător în zonă, moment în care au fost amintite şi urme mai vechi ale căutătorilor de comori. D. M. Teodorescu a fost primul arheolog care a pus piciorul în cetatea de la Blidaru, în anul 1921, dar primele cercetări arheologice sistematice au început abia în 1953 și au fost coordonate de C. Daicoviciu. În urma campaniilor de săpături, care continuă şi în prezent, zidurile cetăţii au fost dezvelite aproape în totalitate. Cercetările au vizat şi terasele amenajate în apropierea cetăţii, unde au fost identificate mai multe turnuri izolate (Poiana Perţii, Poiana Popii, Muchia Chişetoarei, Poiana lui Mihu, La Vămi), precum şi urmele unor temple (Pietroasa lui Solomon)” se menționează pe situ-ul oficial cetati-dacice.ro.

Descrierea ansamblului o regăsim într-o sumedenie de volume și articole de specialitate, dar ceea ce un vizitator ar trebui să rețină este faptul că cetatea se află „pe mamelonul de pe Dealul  Blidarului ( altitudine 750 m),  cu o vizibilitate excelentă atât înspre Valea Mureșului, cât și spre Grădiștea Muncelului, prin amplasarea și elementele componente ale fortificației, cetatea, cu rosturi pur militare, este cea mai importantă lucrare de acest gen din zonă”  (Ioan Glodariu, Eugen Iaroslavchi, Adriana Rusu, Cetăți și așezări dacice în Munții Orăștiei, București, 1988, p. 65). 

Construcția a fost ridicată în două faze, în prima fază fiind construită incinta dinspre est, sub forma unui patrulater neregulat, având o intrare amplasată în turnul din colțul de sud vest. Zidurile tuturor turnurilor,  precum și cel de incintă sunt ridicate într-o manieră asemănătoare celei descrise deja [în cadrul textului despre cetatea de la Costești, n.n.]: două paramente de blocuri de calcar fasonate pe cinci fețe, unite între ele prin bârne de lemn, și un emplecton neomogen. Spre deosebire de zidurile de pe Cetățuie, lipsesc butisele, acele blocuri mai lungi ce intrau în emplecton,  casetându-l  oarecum” (p. 67). A urmat o fază a doua de construcție, care a înglobat și prima incintă. „Datarea fazei a doua de construcție este târzie, foarte probabil anterioară celui de al  doilea război cu romanii, graba pregătirii acestei confruntări explicând și inovațiile constructive ce se abat de la regulă” (p. 69).

Tot referitor la acest ansamblu, „istoricul Radu Vulpe localiza aici, la Blidaru, una dintre cele mai sângeroase scene sculptate pe Columna lui Traian, scena LXXI,  reprezentând asaltul unei trupe de legionari romani asupra unei cetăți dacice. Fortăreața – extrem de  importantă militar – bloca drumul spre capitala de la Sarmizegetusa, iar căderea ei, după refugierea în cetate a dacilor învinși,  a fost,  pentru aceștia,  unul dintre cele mai negre momente ale primei campanii conduse de împăratul Traian în Dacia” (Fortărețe dacice din Munții Orăștiei, Segovia, 2009, p. 108).

Observațiile cercetărilor arheologice, coroborate între ele au condus „spre concluzia că la realizarea cetății au lucrat și meșteri greci ( în special la elaborarea planului), dar mai cu seamă autohtonii daci,  care au dat tehnicii elenistice o interpretare locală… Interesantă este  cisterna de apă,  situată pe coasta dealului,  la o mică distanță de zidul incintei inferioare” (Eugen Pescaru; Adriana Rusu-Pescaru, Cetățile dacice din Munții Șureanu / The Dacian Fortress of Sureanu Mountains, Cluj-Napoca, 2009, p. 22).

Acestea sunt doar câteva descrieri. Dar expunerea informațiilor despre cetatea dacică de la Blidaru poate continua…