Archive for 2020/02/13

Ținutul Orăștiei în documente (48)   Leave a comment

„Sărbările de la Binținți” din 1925. Ultima parte

Apărut în Palia Expres, anul XXV, nr. 6 (1004), 13-19 februarie 2020, p. 6.

„A cântat corul Lira din nou, tot așa de frumos și plăcut. S-a dat apoi cuvânt d-lui inginer Silișteanu dela Arsenalul aeronautic al Armatei, deapoape cunoscător a lui Vlaicu și unul din cei doi pretini ai lui, cari l-au însoțit pe cel din urmă drum al lui, când a zburat de a căzut zdrobit. D-sa, ca pricepător, laudă însușirile deosebite ale aeroplanului Vlaicu; arată pe Vlaicu ca unul care spunea că așa și așa trebuia construit un aeroplan și oamenii din jur îl luau în deșert, râdeau uneori de înnoirile ce el le propunea, iar peste 2-3 ani s-au adeverit de singure bune, desăvârșite, acelea ce el le-a spus! Mărturisirile de specialist ale d-lui inginer Silișteanu care mărturisea de deosebita însemnătate a iscoditorului Aurel Vlaicu, au fost foarte prețioase.

A vorbit apoi dl. Maior aviator (zburător) Știubei, arătând toată dragostea și scumpa pomenire ce aviatorii români o poartă lui Aurel Vlaicu, pe care îl socot ca o fală a lor.

Eleva de Liceu Ileana Dobo a declamat apoi, cu cunoscutu-i avânt, cu inimă și cu măestrie, o poezie națională închinată lui Vlaicu.

Studentul universitar Roșu (Geoagiu), arătând marea evlavie pe care tinerimea universitară o păstrează pomenirii lui Aurel Vlaicu, colegul ei, – și spune că Cercul studenților Hunedoreni n-ar putea prin nimic sărba mai frumos pomenirea lui Vlaicu ca așa dăruind comunei Binținți o Bibliotecă Poporală de peste 100 de volume, care să fie temelia unei mari Biblioteci în această comună, ca izvor de luminare și întărire sufletească a acestui bun popor.

Corul Lira a cântat din nou.

Dl. Romul Boca, bun prieten a lui Vlaicu, a vorbit cu scumpe amintiri despre cel atât de iubit de toți câți îl cunoșteau.

De încheere, d. Director Demian a rostit o avântată din partea Comitetului Despărțământului, care, pe lângă mândria pentru cel sărbătorit azi, își arată recunoștința pentru cei ce au ajutat la frumoasa reușită a sărbării, pusă la cale de Despărțământ; pentru soliile felurite, pentru tinerimea Universitară, pentru tot poporul bun al acestui ținut!

Vorbirile au fost viu aplaudate de mulțimea ce le asculta.

Lumea s-a îndreptat apoi spre câmpul dela capul dinspre Geoagiu a satului, unde, pe sunetul muzicei militare, s-a încins o uriașă horă, apoi o sârbă jucate de sute și sute de flăcăi și fete.

Spre cinstea fraților noștri din Binținți scoatem la iveală că cu toții au ținut să dee o înfățișare cât mai curată satului lor, toate casele erau văruite nou, șanțurile curățite, steaguri tricolor pe cele mai multe case, 3 porți de triumf, – bună rânduială, care face cinste comunei și administrației Plasei, care le-a supravegheat pe toate.

Mama regretatului Aurel Vlaicu, care, deși bătrână, se ține bine, e încă voinică și sănătoasă, a fost adusă pe podul vorbitorilor, ca s-o vadă lumea și dânsa să vadă ce de lume s-a adunat pentru a aduce o închinare sufletului aceluia ce a fost fiul ei mult iubit și prețuit. Ioan, fratele răposatului, sprinten și isteț, sămănând mult fratelui său Aurel, e sprijinul bătrânei mame și ține-n casă și-n curte și-n economie buna rânduială care aduce aminte de minunatul său părinte, Dumitru Vlaicu, cel care, singur în felul său, purta cărți de socoți a economiei sale, însemnând ca un contabil (purtător de socoți de la vre-o bancă), tot ce îi venea din moșioara lucrată și tot ce cheltuia… Fericitei bătrâne, mama casei, ca și fiului său Ioan și tuturor ai casei, un ochiu le râdea de mândria fiului lor slăvit de atâta lume, iar celălalt ochiu le plângea de prea timpuria perdere a lui. Tabla, de marmoră închisă, a fost lucrată și săpată în Atelierul de pietrar a măestrului român Simion Ștef din Orăștie. E lucrată fără greș, de toată lauda”. („Sărbările dela Binținți. Pentru Aurel Vlaicu”, Libertatea an. XXIII, nr. 24, 11 iunie 1925, p. 2) ,