Archive for 2020/02/06

Ținutul Orăștiei în documente (47)   Leave a comment

„Sărbările de la Binținți” din 1925. Continuare

Apărut în Palia Expres, anul XXV, nr. 5 (1003), 6-12 februarie 2020, p. 6.

„În fața casei lui Vlaicu, pe un podiu, era așezată o masă pentru slujirea sfintei Liturgii și a parastasului. Au servit 10 preoți: Părintele protopop Goron din Geoagiu, cu domnii preoți Zah. Tilicea (Vaidei), Săcărea (Șibot), Cerbicean (Vinerea), Necșa (Orăștie), Stanciu (Orăștie), Maniu, Lula (Simeria), Damian (Cugir). La liturgie a vorbit părintele profesor Necșa, la parastas părintele profesor Stanciu, vorbiri frumoase cu duh creștinesc și național.

Răspunsurile le-a dat corul mixt dela Orăștie, condus cu multă măiestrie de d. profesor de muzică Oancea. De față era popor foarte număros, din zeci de comune din acest ținut, și număroși cărturari.

După sfânta slujbă, la ora 12 ½ lumea s-a dus la masă. În grădina mare și frumoasă a familiei Vlaicu erau întinse trei rânduri de mese lungi, la care au luat amiaza atâția câți au încăput la ele. Marea mulțime a mâncat la alte case, în sat sau din ce-și adusese.

Desvălirea Tablei

La ora 21/2 lumea era din nou adunată în stradă în fața casei Vlaicu, acum și mai mulți ca nainte de prânz, căci tot veneau, tot soseau trăsuri după trăsuri, cu popor și cărturari din jur.

Dl. Director al Despărțământului „Asociațiunii”, Aron Demian, a arătat în câteva cuvinte rostul sărbării de azi și apoi a invitat pe d. învățător din comună, Crăciun, să desvălue tabla. Dsa a tras de pe fața ei pânzătura ce o coperea și lumea a aplaudat vederea frumoasei table, iar d. Dir. Demian a cetit cu glas înalt scrisoarea de pe ea. Corul Reuniunii de cântări Lira din Cugir a cântat o cântare patriotică națională, cu multă măestrie, fiind viu aplaudat de marea mulțime de popor. S-a dat apoi cuvântul solului Comitetului Central al Asociațiunii dela Sibiiu, părintelui I. Moța, membru al acelui Comitet, care a arătat frumusețea sufletului celui care a fost Aurel Vlaicu, prin asemănarea între oamenii ce trec prin viață cu fața plecată tot spre pământ, oamenii grijilor materiale de toate zilele, și cei ce calcă în viațî cu fața ridicată spre cer, oamenii cu suflet deosebit, dăruit lor de D-zeu. Unul din cei cu suflet mai frumos de acest fel a fost Aurel Vlaicu, care nu făcea nimic pentru sine, ci totdeauna voia să facă, mai presus de toate, slujbă neamului său, fie aici în țară, fie în străinătate” („Sărbările dela Binținți. Pentru Aurel Vlaicu”, Libertatea an. XXIII, nr. 24, 11 iunie 1925, p. 1) , (Va urma…)