Archive for 2020/01/23

Ținutul Orăștiei în documente (22)   Leave a comment

Despre taxele orașului regesc Orăștie

Apărut în Palia Expres, anul XXIII, nr. 9 (911), 8-14 martie 2018, p. 3.

Un document adoptat în ședința consiliului orașului Orăștie la data de 15 mai 1919 și aprobat de Prefectura Județului Hunedoara la 24 decembrie același an prezintă un Statut. Despre taxele solvinde pentru recunoașterea, respectiv primirea legamentului Comunal al orașului liber regesc Orăștie. Actul (ce poate fi regăsit în dosarul intitulat Statorirea de nou a taxelor cu primirea în legământul comunal a orașului Orăștie și conține termeni și formulări specifice epocilor anterioare), cuprinde 11 articole, primul dintre acestea referindu-se la cetățenii care sunt îndreptățiți la recunoașterea și primirea în legământul comunal și care trebuie „a solvi și vărsa la caseria orășenească o anumită taxă”, a cărei mărime se stabilea în funcție de ocupația fiecăruia.

Astfel, în „clasa întâia”, pentru care taxa era stabilită la 1.000 de coroane, se aflau „advocații, medicii, profesorii și întreprinzătorii cu firme înregistrate judecătorește, capitaliștii, agenții și toți cei cari poartă și praxează  un comerciu, industrie sau economie de pământ an angro”. 500 de coroane trebuiau să plătească cei care aparțineau clasei a doua și anume „toți acei comercianți – industrieși sau întreprinzători cari n-au firme înregistrate judecătorește, funcționarii, preoții, învățătorii, profesorii și pensioniștii a căror pensiune trece peste 2.400 coroane”. În sfârșit, clasa a treia era taxată cu 250 de coroane și cuprindea în rândurile ei „economii mici de pământ, pensioniștii care usează una pensiune ce nu trece peste 2.400 coroane, calfe de meseriași și industrieși, muncitorii cu ziaua (zilierii) și, în fine, toți aceia cari nu aparțin clasei întâia sau a doua”.

Taxa pentru legământul comunal „are să o solvească capul de familie în solidar cu membrii de familie împărtășiți cu dreptul de legament. Membrii de familie majoreni sunt a se trata și clasifica de cap de familie de sine statori, având a solvi taxa după prescriere separată”, iar articolul 6 din Statut prevedea că „recunoașterea și primirea în legamentul comunal cade în competența reprezentanței orășenești”. Respectivele taxe se încasau pe cale administrativă, respectiv procedura era identică „cu cea despre încasarea pretenziunilor visteriei statului”.

Articolul 10 stabilea că „acei domiciliați în oraș, cari nu sunt primiți în legamentul comunal al orașului Orăștie nu pot fi împărtășiți de favorurile bunurilor allodiale ale orașului  (ca drept de pădure, drept de pășunat ș.a.)”. În sfârșit, ultimul articol preciza că „presentul statut se ridică la valoare de drept, după încuviințarea respectiv aprobarea lui de către forul superior competent, cu care dată statutul vechiu nr. 2575/915 se privește scos din vigoare”.Statutul „orașului regesc” nu a fost însă pus în vigoare imediat ci abia în anul 1922 se adoptă noile taxe, în condițiile administrative nou create după Marea Unire din 1918.