Archive for 2020/01/11

Orăștie 795 (22)   Leave a comment

Internatul Liceului „Vlaicu” în primii ani

Apărut în Palia Expres, an. XXIV, nr. 40 (990), 24-30 octombrie 2019, p. 4.

Istoria internatului liceului „Aurel Vlaicu”, în primii ani de existență, se confundă practic cu cea a instituției de învățământ pe care a deservit-o. În Anuarul Liceului de stat „Aurel Vlaicu” din Orăștie pe anul școlar 1921-1922, publicat de Aron Demian, directorul liceului, sunt prezentate câteva dintre aspectele legate de acest subiect.

„Un obstacol adevărat a fost, este și va fi în toate timpurile plasarea elevilor în cvartire până ce nu-și are fiecare liceu internatul său propriu, corespunzător cerințelor vremii și condițiilor pedagogiei moderne” (p. 118). Chiar și atunci când existau, locuințele nu ofereau „un mediu potrivit adevăratei educațiuni și instrucțiuni, considerând că în urma războiului morala a scăzut mult. Astfel s-a impus, ca o necesitate imperioasă și categorică susținerea institutului și numai pentru faptul de a păzi și ocroti tinerimea de molipsire și de cădere, salvând în felul acesta o bună parte a celui mai important capital moral – intelectual al Neamului. Iată deci cauza primordială a existenței internatului nostru: putința de a controla și supraveghia mai ușor și eficace întreaga educație morală – intelectuală și fizică a tinerelor generații”.

Ideea principală era astfel aceea că „având la îndemână elevii în orice timp, profesorii pot fi în adevăr educatori și în realitate locțiitorii părinților, ba chiar adevărații lor părinți sufletești. De altă parte, în lipsă de atari instituțiuni, băieții lipsiți, dar distinși și merituoși, n-ar avea posibilitate de a se înfrupta de binefacerile culturii și luminii, neputând face față greutăților materiale de azi, împreunate cu studiul”.

Prin urmare, rolul unui internat, în concepția lui Aron Demian nu era doar acela de a asigura cazarea elevilor ci și a-i feri de problemele vieții de după război, cel puțin pe durata efectuării studiilor. Însă lucrurile nu s-au desfășurat deloc ușor. Pentru a ne crea o imagine mai clară, facem recurs la mai multe documente inedite din anul 1920, referitoare la aprovizionarea Liceului „Aurel Vlaicu”, documente aflate la Arhivele Naționale – Serviciul Județean Hunedoara.

Astfel, în data de 23 august 1920, direcțiunea a trimis Prefecturii o adresă prin care solicita acordarea unui sprijin material pentru funcționarea internatului în anul școlar următor: „Subsemnata Direcțiune a internatului de pe lângă liceul Aurel Vlaicu din Orăștie, rugăm respectuos Onorata Comisiune să binevoiască a ne da pentru alimentarea elevilor pe anul școlar 1920-21 un vagon de grâu. Grâul căpătat de la On. Comisiune nu e de ajuns, deoarece efectivul internatului s-a ridicat la 200 și e o imposibilitate ca din taxa minimală de întreținere să putem cumpăra acest grâu cu prețul așa de mare din piață”.

Prefectura răspunde însă Direcțiunii că „neavând grâu la dispoziție nu Vă putem satisface solicitarea Dvs.”, deoarece comerțul liber cu grâul fusese decretat de către Consiliul de miniștri, astfel încât „urmează să se cumpere de către consumatori acest articol de pe piață. Cum noi am luat măsurile necesare pentru a transporta o cantitate mai mare de grâu din vechiul regat, Vă Veți adresa la timpul când va veni pentru a vă lua atunci cererea în considerare”.Nu știm dacă respectivul vagon de grâu a fost acordat gratuit sau nu internatului, cert este însă acesta a funcționat și în anul școlar 1920-1921.

Posted 2020/01/11 by danieliiancu in Articole, Orăștie 795