Archive for 2020/01/03

Comori mai puțin știute ale Hunedoarei (14)   Leave a comment

Clădirea teatrului din Petroșani

Apărut în Glasul Hunedoarei, an. X, nr. 2410, 26-29 iulie 2019, p. 8.

Descrierea conform Listei Monumentelor Istorice, Institutul Național al Patrimoniului, 2015, poziția 398: „cod HD-II-m-B-03414, Cazinoul Funcționarilor, azi Teatrul I. D. Sîrbu, municipiul Petroșani, Str. Mihai Viteazul 2, 1905”.

…o mulțime de străini au dat „localității în plină dezvoltare un caracter nou, cosmopolit”…

Istoria municipiului Petroșani și a Văii Jiului în general se aseamănă din unele puncte de vedere cu cea a altor „Eldorado”-uri. Atestate documentar de mai multe secole, așezările zonei cunosc o dezvoltare substanțială după ce mineritul devine punctul de atracție și motorul economic. Sebastian Stanca, autorul Monografiei istorico-geografice a localității Petroșeni, premiată în 1933 de către Academia Română, precizează în amintita lucrare faptul că „perspectivele bogățiilor din Valea Jiului aduc în Petroșeni o mulțime de străini din Munții Apuseni, din Bucovina și Galiția, din Tirol, Boemia și Slovacia. Toți acești dau localității în plină dezvoltare un caracter nou, cosmopolit. Petroșenii își pierd din ce în ce specificul românesc, devenind un oraș internațional” (Petroșani, 1996, p. 64).

Bineînțeles, avântul economic atrage după sine și o dezvoltare urbanistică, astfel că „odată cu darea în folosinţă în 28 august 1870 a liniei ferate Petroşani – Simeria”, încep să apară în localitate și construcții impunătoare, luând în considerare dimensiunile și arhitectura de până atunci a zonei. „Gara a fost construită în aceeaşi perioadă, având şi un Depou compus din opt locomotive. Primul funicular între Aninoasa şi Petroşani pentru transportul cărbunelui s-a construit în 1890. Centrul oraşului era rezervat magazinelor: complexul comercial Fraţii Klein şi firma de textile Hammer. Se mai găseau edituri, librării, tipografii. În 1894, s-au pus bazele unui gimnaziu, apoi în 1904 s-a construit actuala clădire a gimnaziului, care din 1908 a devenit liceu de stat” (Județul Hunedoara. Monografie, vol. I, Deva-Iași, 2012, p. 275).

În aceeași perioadă, mai precis în 1905, „se construieşte la Petroşani Casa de oaspeţi Gheorghe Apostol, transformată între anii 1923 şi 1925 de către Societatea Anonimă Română în Cazinoul Funcţionarilor Superiori. Clădirea avea o suprafaţă de 1.250 mp şi cuprindea o sală de festivităţi cu o capacitate de 400 de locuri, precum şi o scenă pe care au evoluat diferite trupe de teatru din toată ţara. Gazeta Jiului, din 28 mai 1922, anunţă înfiinţarea unei trupe stabile de teatru la Petroşani, mişcare teatrală care a condus, la iniţiativa Comisiei culturale a sindicatelor, la înfiinţarea teatrului în 1947, în localul Cazinoului. Aici va funcţiona în urma Deciziei de înfiinţare nr. 2555 din 23 iunie 1948 a Ministerului Artelor şi Informaţiilor, Teatrul Poporului, filiala Valea Jiului” (Județul Hunedoara. monografie, vol. III, Deva-Iași, 2012, p. 184). În perioada 1948 – 1983, teatrul a funcționat în clădirea fostului Cazinou Muncitoresc, după care revine în actuala locație.

Din păcate, „Petroșaniul de acum 75 de ani a murit într-o mare (și neagră) măsură. Vechiul centru a fost demolat pentru a lăsa locul unui bulevard pietonal și unui cartier nordic de blocuri. Aproape nimic din clădirile terestre ale părinților acestei localități n-a mai rămas pentru urmașii lor” (I. Velica, M. Barbu, C. Schreter, Petroșaniul de altădată, Petroșani, 1999, p. 5). Lucrurile sunt perfect adevărate. Sau mai păstrat puține construcții din acea perioadă, iar una dintre acestea este clădirea Teatrului Dramatic Ion D. Sîrbu.

O fotografie datată 1910 ne înfățișează clădirea cu o alee-peron pentru trăsuri și o impozantă scară în fața intrării protejată de un acoperiș semicilindric, sprijinit pe nervuri metalice (vezi Petroșaniul de altădată, p. 71). Normal, unele părți din arhitectură și decorațiuni se circumscriu stilului Seccesion, predominant în epocă, însă majoritatea acestor elemente au dispărut în anii 1981-1983. În acei ani se adaugă un nou corp de clădire (cu sală, scenă și foaier), iar intrarea este modificată substanțial, ajungându-se la aspectul bine cunoscut de astăzi.

Alte obiective în zonă

Bineînțeles, municipiul Petroșani și celelalte localități din Valea Jiului merită vizitate chiar dacă foarte multe aspecte lasă de dorit. Lucruri par să se îndrepte și anumite zone ori obiective au fost reabilitate în ultimii ani, sau sunt în curs de reabilitare, precum actual sediu al Muzeului Mineritului, clădire ridicată la 1920 și care a adăpostit în trecut administrația S.A.R. (Societatea Anonimă Română) Petroșani. Casa de Cultură a Studenților se poate mândri cu o construcție datând cam din aceeași perioadă (1925), ce a funcționat un timp ca și Dispensarul „Principele Mircea”, iar centrul istoric al localității mai păstrează clădiri și fronturi stradale care te duc cu gândul la alte vremuri și stiluri arhitectonice. Nu poate fi omisă însă latura turistică, domeniile schiabile de la Parâng, Straja și, mai nou, Pasul Vâlcân fiind puncte de atracție pentru amatorii sporturilor de iarnă. Defileul Jiului, Cheile Jiețului, Cheile Taiei, Cheile Băniței sau Peștera Bolii sunt alte obiective ce ar trebui vizitate cel puțin o dată…

Comorile 14, in Glasul Hunedoarei, an. X, nr. 2410, 26 iulie 2019, p. 8