Archive for decembrie 2019

Etnologice 1   Leave a comment

„Bradul cu lumini”

Apărut în Palia Expres, an. XXIV, nr. 47 (997), 12-18 decembrie 2019, p. 5.

Pentru că tot se apropie sărbătoarea Crăciunului și pentru sunt tot mai multe voci care pomenesc în legătură cu Nașterea Domnului și „pomul de iarnă” ca fiind tradițional și de nelipsit din casa oricărui român neaoș, trebuie să amintim unele aspecte. În primul rând, la origini, bradul nu a avut nicio legătură cu Crăciunul. Obiceiul a apărut și s-a răspândit în Occident, de unde, abia pe la mijlocul secolul al XIX-lea a pătruns pe teritoriul României de astăzi.

Unul dintre cei mai vehemenți contestatari ai pomului de Crăciun a fost scriitorul Petre Ispirescu, care a menționat în dese rânduri originea barbară a obiceiului, spunând că „Nu mai văzusem decât pe la morţi un aşa pom împodobit, fiindcă pe la noi de pomul Crăciunului nici pomeneală nu era”.

Câteva decenii mai târziu, Gr. Tăușan, printre alții, a publicat în 1938 articolul „Bradul cu lumini” (în revista Cele trei Crișuri, Oradea, an. XIX, numărul pe noiembrie-decembrie, p. 204). În cadrul respectivului material, autorul atrăgea atenția asupra unor aspecte pe care nu doresc să le comentez, lăsând cititorului actual satisfacția să identifice puncte comune cu problemele discutate în societatea de azi.

„În curând casele în care se găsesc copii vor fi frumos gătite și înveselite cu brazii, plini de jucării, cu lumânările de ceară roșie, galbenă ori verde, – cu baloane de smalț ce strălucesc ca merele de aur din mitologica grădină a Hesperidelor. E o sărbătoare a ochilor; o feerie a copilăriei (…). O purificare a inimelor și-o reculegere în dureri și micșorimi de suflet – iată ce reprezintă bradul de la Crăciun în mijlocul casei părintești.

Dar așa cum este alcătuită lumea, ca nici o bucurie să nu aibă și versantul ei, adică durerea, și în această sărbătoare – care de altfel nu are o vechime prea mare la noi, fiind importată de la minoritarii cu care am conviețuit – a ochilor și-a inimei s-a amestecat prozaicul gând și durerosul avertisment ce sună astfel:

Frumoasa sărbătoare a copilăriei costă mult, prea mult, pe țară, căci atâția brazi ce trăesc câteva zile în veselia unei familii sunt tot atâtea mutilări și devastări a pădurilor noastre. Rupem podoaba eternă a munților noștri și-o risipim în feeria câtorva zile de copilărească petrecere. (…) Ar fi dureros ca să continuăm a smulge frumusețile vii și bogățiile naturei pentru o distracție, fie ea cât de nevinovată ori chiar înălțătoare. (…) Dacă s-a putut introduce – tocmai din respect a picturilor bisericești și pentru mai marele fast al slujbei – lumina electrică în bisericele noastre, de ce nu am avea și imitația bradului în sărbătoarea pomului de Crăciun?”.

Reamintim că asemenea lucruri erau menționate la 1938.

Etnologice 1, in Palia Expres, an. XXIV, nr. 47, 997, 12-18 decembrie 2019, p. 5

Posted 2019/12/12 by danieliiancu in Articole, Etnologice