Comorile mai puțin știute ale Hunedoarei (8)   Leave a comment

Biserica de lemn din Ocișor

Apărut în Glasul Hunedoarei, an. X, nr. 2390, 17-20 mai 2019, p. 8.

Descrierea conform Listei Monumentelor Istorice, Institutul Național al Patrimoniului, 2015, poziția 335: „cod HD-II-m-B-0337, Biserica de lemn Adormirea Maicii Domnului, sat OCIȘOR, comuna VAȚA DE JOS, nr. 34, 1802”.

…„o nestemată din patrimoniul cultural european”…

Țara Zarandului, „identică ca suprafață teritorială cu fostul Comitat al Zarandului”, a suferit de-a lungul timpului o serie de modificări administrative, fiind la ora actuală împărțită între două județe. Astfel, în „ultima așezare din partea de nord-vest a județului Hunedoara pe hotarul cu județul Arad drumețul va găsi între șosea și harta CFR o veche biserică din lemn acoperită cu șindrilă, clădită sub coroanele bogate ale unor stejari seculari” (I. Pârva, Drumuri în Țara Zarandului, București, 1983, p. 134), Este vorba despre biserica de lemn din Ocișor, comuna Vața de Jos, ridicată în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea.

Impresionantă, chiar dacă oarecum pusă în umbră de noua biserică de zid construită în imediata ei vecinătate, ea se înscrie, tipologic, „în grupul numeros de exemple, cu plan dreptunghiular şi absida decroşată, poligonală cu cinci laturi. Acoperirea interiorului a fost soluţionată după procedeul cunoscut: tavan drept peste pronaos: câte o boltă semicilindrică, în naos şi altar (intersectată, aici, prin trei fâşii curbe). De-a lungul vremii construcţia a fost reparată, cu diminuarea valorii sale artistice: dispariţia cadrelor de la intrări; retezarea consolelor; renunţarea la peretele plin dintre pronaos si naos” (Ioana Cristache-Panait, Arhitectura de lemn din județul Hunedoara, București, 2000, p. 205).

Florin Dobrei, în Bisericile ortodoxe hunedorene (Reșișa, 2011, p. 428), amintește că „lăcașul, menționat în tabelele catagrafiei din anii 1829-1831, a fost precedat de o ctitorie medievală din bârne, de la care a preluat două antimise, unul dăruit în 1733, altul în 1761. Purta hramul Buna Vestire, fiind descrisă de conscriptorii episcopului arădean Sinesie Jivanovici ca fiind de lemn, veche, nesfințită; recensământul ecleziastic din anii 1761-1762, precum și harta iosefină a Transilvaniei (1769-1773) îi atestă, de asemenea existența”. Același autor pomenește, printre altele și două dintre reparațiile majore la care a fost supus edificiul în 1899 și 1967.

Studiată de-a lungul timpului de numeroși specialiști și considerată „o nestemată din patrimoniul cultural european”, specificitatea sa este dată de „de arhitectura construcției și de detaliile de pictură interioară care s-au mai păstrat” (Dorin Petresc, Ocișor, un străvechi sat românesc din Țara Zarandului, Deva, 2011, p. 366).

Iconografia sa extrem de diversificată este o adevărată „Biblie în imagini, un Evangheliar ilustrat, ce mijlocea accesul unei lumi de plugari la mesajul creștin”. Mai mult, unul dintre elementele de unicitate este dat de reproducerea efigiei împăratului bizantin Ioan Paleologul al VIII-lea (1391-1425), „penultimul basileu înaintea căderii Constantinopolelui sub turci”, pictura fiind realizată în anul 1804. Despre influențele și motivele care l-au făcut pe așa-numitul „zugrav” să-l picteze pe „Sf. Ioan Paleolug Înpărat” în altarul bisericii de la Ocișor mai multe amănunte, detalii și corespondențe culturale găsim la Dorin Petresc (op. cit., p. 371-381).

Alte obiective în zonă

Pentru amatorii de turism religios Țara Zarandului este extrem de ofertantă, pe lângă mai sus menționata biserică de lemn din Ocișor existând o întreagă salbă de puncte de interes. Tot pe raza comunei Vața de Jos mai întâlnim, spre exemplu, alte monumente de categoria A, precum biserica de lemn Sfinții Arhangheli din Ociu, ridicată în perioada 1750 – 1800, sau biserica de lemn Buna Vestire din Ciungani, înălțată la 1600, aceasta fiind inclusă într-un așa-numit „ansamblu rural” ce cuprinde mai multe gospodării, case de lemn sau anexe cu valoare de patrimoniu. Alt monument din aceeași comună se găsește la Căzănești, respectiv biserica de lemn Pogorârea Sfântului Duh, datând din secolul XVIII. Și aici găsim un „ansamblu rural” alcătuit din construcții tradiționale, dar poate cel mai important loc pentru pasionații unui asemenea gen de turism este locul de naștere al Arsenie Boca, duhovnic despre care nu este nevoie să amintim noi prea multe…

Comorile 008, in Glasul Hunedoarei, an. X, nr. 2390, 17-20 mai 2019, p. 8

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: