Miscellanea (6)   Leave a comment

Avram Iancu, Baia de Criș și o casă muzeu plină de istorie locală

Apărut în Historia, anul XVIII, nr. 203, decembrie 2018, p. 10-11, în cadrul rubricii Din muzeele României.

Fără riscul de a exagera, putem spune că cine vine în Munții Apuseni, prin Țara Moților sau și mai exact prin cea a Zarandului, e surprins aproape la fiecare pas de un fapt: Avram Iancu prin această zonă înseamnă cam totul. Fie că ne referim la monumentele ridicate prin satele zărăndene în amintirea celor care au luptat și s-au jertfit în timpul revoluției de la 1848-1849, fie că pomenim de busturile amplasate cam peste tot, străbatem străzi sau parcuri străzi ori vizităm locuri memoriale, imaginea lui Avram Iancu se proiectează peste toate și a devenit parte integrantă a peisajului și simbol al istoriei zonei.

Pornind de la Brad spre Oradea, după ce lăsăm în urmă Complexul de monumente de la Țebea, ajungem la Baia de Criș. Multă vreme centru administrativ al Comitatului Zarand, având statut de oraș încă din 1427[1], localitatea este astăzi doar reședință de comună. Cu toate acestea, atmosfera este și acum, cel puțin în zona centrală, aceea a unui târg înfloritor de la sfțrit de secol XIX și început de secol XX, imagine la care contribuie mai multe elemente care compun ceea ce autoritățile locale au denumit Complexul monumental și arhitectural „Avram Iancu” (cum altfel?) din Baia de Criș.

Ansamblul cuprinde Monumentul lui Avram Iancu, Obeliscul lui Avram Iancu și Casa-muzeu „Avram Iancu”, la care se adaugă mai multe monumente istorice[2], precum clădirea fostei Prefecturi de Zarand (sediu al respectivei Prefecturi sub conducerea lui Ioan Buteanu, în timpul evenimentelor de la 1848-1849), Spitalul vechi sau Mănăstirea franciscană, datând din secolul XV dar marcată arhitectonic de semnificative transformări la sfârșitul secolul XVIII.

Acesta este cadrul în care, la începutul anilor 2000, specialiștii de la acea vreme ai Muzeului Civilizației Dacice și Romane din Deva au construit o casă-muzeu dedicată lui Avram Iancu. Nu e casă memorială, căci aceasta exista deja în localitatea natală a Crăișorului Munților, dacă îmi permiteți să îl numesc așa, la Vidra de Sus.

Casa-muzeu de la Baia de Criș are valențe mult mai triste. Căci dacă o casă memorială se presupune că există în locul în care te naști, o casă-muzeu precum cea de la Baia de Criș păstrează în memorie locul morții. E vorba de nuanțe, e vorba de istorie locală, e vorba de fapte și evenimente care contribuie la întregirea istoriei naționale.

Este trist să vorbești despre locul în care o personalitate ca Avram Iancu și-a găsit sfârșitul. Ținând cont de evenimentele de la 1848-1949, casa-muzeu de la Baia de Criș este o realizare importantă. Ea a fost ridicată „în apropierea locului unde se afla casa brutarului Stupină, pe prispa căreia a decedat, în noaptea de 10 spre 11 septembrie 1872, Avram Iancu”[3], pe unul dintre pereții care s-au mai păstrat din respectiva casă a brutarului cunoscut și sub numele de Lieber fiind amplasate acum mai multe plăci de marmură, una dintre ele amintind și de evenimentul tragic.

Casa-muzeu „Avram Iancu”

Clădirea a fost sfinţită la data de 8 septembrie 2003 şi inaugurată în 14 septembrie același an cu ocazia Serbărilor Naţionale Ţebea și încearcă să redea în mod simbolic fosta brutărie a lui Ioan Stupină. „Clădirea nou construită adăpostește expoziția dedicată lui Avram Iancu și este organizată în două săli. Sunt expuse copii ale unor documente, publicații și acte reprezentative pentru activitatea Crăișorului Munților. Într-o a doua sală sunt expuse piese de mobilier, țesături și obiecte utilizate în gospodărie, reconstituind un interior specific caselor de moți”[4]. Multe dintre obiectele de etnografie expuse aici „poartă amprenta tricolorului românesc astfel, sub tabloul reprezentând pe Avram Iancu, este expusă o pătură de lână, ţesută în cele trei culori naţionale, pe care eroul a stat când a participat la un eveniment la Ţebea. Tot ca unicat amintim cele două tablouri care îl înfăţişează pe Iancu în întregime îmbrăcat în straie moţeşti, tablouri foarte puţin mediatizate. Nu lipseşte tradiţionalul tulnic, primit de la un nepot de-al Iancului”[5]. În ceea ce privește alte exponate, acestea sunt „copii după documente, publicaţii şi acte referitoare la marele erou şi revoluţia din 1848. O atenţie deosebită este acordată evenimentelor petrecute în Zarand, între care şi bătăliei de la Târnava de Criş. Sunt expuse copii ale listelor românilor ucişi în bătălia din 8 noiembrie 1848 şi în timpul campaniilor de represiune întreprinse de către ofiţerii unguri, Gál, Beke, Csutak, Hatvani şi Kemeni, întocmite de către preoţii comunelor şi înaintate subcomisarilor cercului Zarand”[6].

[1] Vasile Ionaș, Urbariul Băii de Criș din anul 1754 (I), în Sargetia. Acta Musei Devensis, an. XXXV-XXXVI, 2007-2008, p. 242.

[2] Lista monumentelor istorice 2015. Județul Hunedoara, în Monitorul oficial al României, partea I, nr. 113 bis, 15.II.2016, p. 1544-1589.

[3] Ioachim Lazăr, Casa-muzeu „Avram Iancu”Baia de Criș, în Județul Hunedoara. Monografie; vol.. 3, Deva-Iași, 2012, p. 216..

[4] Iosif Vasile Ferencz, Muzeul din Deva. Arc peste timp, Cluj-Napoca, 2017, p. 134.

[5]Casa-muzeu „Avram Iancu”de la Baia de Criș, pe site http://www.baiadecris.mcdr.ro.

[6] Ioachim Lazăr, op. cit., p. 217.

Historia, 203, decembrie 2018

Reclame

Posted 2019/06/07 by danieliiancu in Cercetare, Miscellanea

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: