Poveștile orașului (4)   Leave a comment

Poveștile orașului. Orăștieni la Marea Unire

Apărut în Palia Expres, anul XXI, nr. 46 (852), 1-7 decembrie 2016, p. 4.

98 de ani se împlinesc de la Marea Unire. Vorbim de cele mai multe ori despre importanța unor evenimente, despre cauze și consecințe, despre asemănări sau diferențe, lăsând mai la urmă sau ignorând chiar oamenii. Și când mă refer la oameni, nu am în minte doar personalitățile, căci de ele amintesc înscrisurile vremii și faptele lor au umplut mii de pagini de-a lungul timpului care le-a succedat. Elitele sunt indispensabile în derularea unor evenimente majore precum Marea Unire, fie că ele s-au format de-a lungul timpului în jurul unor educații perseverente și a unor activități prodigioase, fie că au apărut spontan, emanate ad-hoc de masele care le-au ridicat, uneori la propriu, pe brațe. Dar să ne amintim cum s-au petrecut lucrurile în 1918…

„Orăștia cu întreg ținutul ei din Câmpul Pâinii până în munții cetăților dacice și cu toată Valea Geoagiului au dat grosul țăranilor, cu portul lor străvechi și frumos, cu echipele de călușeri, precum și al cărturarilor și meseriașilor, fiindcă ei erau mai apropiați de Alba Iulia”, scrie Victor Șuiaga în Hunedorenii la Marea Unire. Iar lucrurile nu sunt deloc exagerate, dacă ne gândim că „în afara celor care au mers oficial ca reprezentanți ai diferitelor reuniuni, formații politice, asociații, în ziua de 1 decembrie pe porțile orașului Alba Iulia au intrat peste 500 de participați de la Orăștie. S-au strâns de asemenea cam tot atâtea adeziuni. Participanții purtau cu toții butoniere tricolore și au mers până la Alba Iulia fie cu trenul, fie călare sau pe jos. Era un entuziasm nemaicunoscut” (I. Iliescu, T. Istrate, Orăștie. 750 de ani).

Orăștienii se aflau amestecați în marea masă a hunedorenilor, căci „coloana din județul Hunedoara a fost cea mai numeroasă dintre toate câte s-au prezentat atunci la Alba Iulia, numărând vreo 30.000 de oameni. Era pe înserate, în ajunul zilei de 1 decembrie când sclipirile luminilor din Alba Iulia ne vesteau că ne apropiem de cetatea stăpânită odinioară de Mihai Viteazul. Totul era acoperit de un covor de zăpadă albă, ningând încet și des cu fulgi tot mai groși. De adăpostit undeva pentru atâta lume, nici vorbă nu putea fi în acea noapte. Am urcat în cetate, pe sub poarta monumentală construită în stil baroc din piatră cioplită și decorată cu basoreliefuri și statui executate artistic pe vremuri de sculptori italieni”, își amintea și Petru Groza în Memoriile sale (vezi I. Lazăr și N. M. Morar, Hunedorenii și Marea Unire din 1918).

Delegați sau nu, participând direct la luarea deciziilor din Sala Unirii, vorbind de la tribunele amplasate pe Câmpul lui Horea ori fremătând în jurul acestora, locuitorii din Orăștie și din întreg ținutul, au avut fiecare, după pricepere, conștiință și simțăminte, rolul lor în Marea Unire de la 1918. Iar documentele îi amintesc pe mulți dintre aceștia. Trebuie doar să le mai răsfoim din când în când!

Povestile orasului, in Palia Expres, an. XXI, nr. 46, 852, 1-7 decembrie 2016, p. 4

Posted 2019/05/05 by danieliiancu in Articole, Poveștile orașului

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: