Archive for 2018/10/18

Raport de tură (27): Raport de tură sloven, 2. Pregătirea   Leave a comment

Nimic de zis, totul a fost organizat impecabil de către Raoul. Asta din cauza faptului că a vrut inițial să plece singur, deci nu se mai aștepta să care încă doi hăndrălăi după el. Iar când faci un lucru pentru tine, îl faci cum trebuie.

Greșeala organizatorului a intervenit în momentul în care a început să dea telefoane. Să se laude că el pleacă în Slovenia. Instantaneu, cei pe care i-a sunat au devenit interesați de event și au cerut, conform dreptului de veto, să meargă și ei. Până aici am vorbit de Jason-Adrian. Apoi Raoul a format din neatenție numărul meu. Șocat de ceea ce a făcut, n-a mai avut replică și mi-a spus direct adevărul: că merge în Slovenia. Taman atunci l-a apucat un puseu de generozitate și m-a întrebat dacă nu cumva aș avea de gând să bântui drumurile de prin respectiva țară. Bineînțeles că nu se aștepta să zic da. Prin urmare am zis.

DSC_0023.JPG

Cinci minute nu l-am mai auzit la telefon. Bănuiesc că îi ieșise cafeaua pe nas. Apoi, vag, a spus ceva de plecare pe data de 11 octombrie, dimineața. Eu, bugetar fiind, nu-mi permit să pierd timpul la discuții pe rețele de socializare, că doar nu pentru asta mă plătește statul, așa că mi-am văzut de treaba mea și am muncit de mai să-mi iasă ochii din cap. Noroc că aveam ochelarii puși, că altfel îmi dezlipeam corneea de pe monitor…

Spre seară, iar mă sună Raoul. Că cică plecăm la ora 4 dimineața, asta fiind doar o atenționare că trebuie să mă trezesc la 3. „No problem, man!”, i-am răspuns într-o engleză aproximativă, ce aducea mult cu spaniola vorbită prin Brazilia. Vorbeam din instinct, că nu am realizat ce mă așteaptă. Urma să aflu. Omul, sper că de bună credință, îmi mai spune o dată că va fi un fel de „vacanță activă”. „No problem, man!”, am răspuns eu fără să fiu atent la finețurile discuției. Aceste finețuri însă aveau să-mi iasă ulterior pe nas, eu nefiind obișnuit cu termenii de „vacanță activă”. În visele mele, asta consta în dat jos din pat pe la 10, lălăit prin cameră, plecat la tură foto de maximum 45 de minute și revenit pentru masă, bere și somn.

…Să nu fiți proști ca mine. Documentați-vă înainte ce înseamnă „vacanță activă”!!! Mai ales dacă pe organizator îl cheamă Raoul. Dacă respectivul pomenește și de un anume Jason Statham, poreclit Adrian, refuzați, pentru că individul îi ține partea. Adică e un fel de somnambul, care bântuie noaptea pe străzile cătunelor, satelor, orașelor și (posibil să existe), municipiilor din Slovenia.

Dar vă spun eu mai multe data viitoare. Ne vedem și ne citim!

Reclame

Posted 2018/10/18 by danieliiancu in Articole, Rapoarte de tură

Raport de tură (26): Raport de tură sloven, 1. Preludiul   Leave a comment

Potrivit Wikipedia, Slovenia e o țară de nici măcar trei ori mai mare ca județul Hunedoara și cu un număr mai mic de locuitori decât Bucureștiul. În plus, ea are mai puțini vecini războinici ca noi, toți românii. Bine, are mai puțini vecini în general. Slovenia, sau mai precis slovenii ca băștinași se dau de ceasul morții că trebuie să se suduie zilnic cu ungurii. Mare scofală!

Noi, ca români facem lucru asta zilnic de peste un mileniu și mai bine de o sută de ani. Apoi se plâng că își consumă energia mentală cu obscenități la adresa austriecilor. Hă-hă-hă! Sau „He-he-he!”, că e mai la modă. Perioada când austriecii au descoperit, cică cucerit și apoi ocupat Oltenia (1718-1738) a fost cea în care și-au dat seama că nu ei sunt poporul ales. Oltenii sunt mult mai de temut decât niște sloveni care nu-s în stare să facă un parc cum trebuie în Ljubljana. Cu italienii și croații noi ne avem bine, că n-avem granițe comune. Doar neamuri printr-o țară și noțiuni despre fotbal de prin cealaltă țară.

DSC_0021

Așadar, pentru români Slovenia e ideală când vrei să fugi de acasă. Nu e ca Serbia, unde șede Ghiță așteptând tot timpul amânarea extrădării. Nu e nici Madagascar unde tu, român sărac lipit pământului, nu ai cum să ajungi. Nu e nici raiul costarican, unde naști dar nu ști cum și de ce și din cauza cui. Interpolul ăsta e dat dracului, dar numai unde vrea el. Unde nu poate, nici Doamne-Doamne nu-i cere Interpolului să intervină.

Adevărul este că slovenii au niște munți prin care nu-ți este ușor să mergi să te eliberezi dimineața de tot felul de toxine intestinale și energii psihice. Nu-s ca dealurile subcarpatice românești. Ca să ajungi la buda din fundul curții lor prima dată trebuie să treci două văi și trei munți, patru kilometri distanță, 1234 metri diferență de nivel. Adică să găsești un hotel de cinci stele. Sau să nimerești prin tufe sălbatice în care să te ascunzi, dar acolo dai de frunze de urzică sau de ruji de mure. Fundului tău nu o să-i convină.

DSC_0042a.JPG

Tot adevăr e că Slovenia e o țară tare faină. Despre care o să încerc să vă povestesc în postările viitoare. Nu o să fiu singurul personaj, căci am avut norocul sau ghinionul să merg pe drumuri slovene cu Raul, zis „Raoul”, și Adrian, cunoscut mai ales sub numele „Jason Statham”. Daaa, daaa, ăla din Terminatorul. Scuze: Transportatorul.

Ne vedem și ne citim!

Posted 2018/10/18 by danieliiancu in Articole, Rapoarte de tură