Archive for octombrie 2018

Pro memoria (13)   Leave a comment

Crucile din Sântuhalm

Apărut în Glasul Hunedoarei, an. IX, nr. 2106, 16 februarie 2018, p. 8.

În curtea bisericii cu hramul „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” din Sântuhalm (municipiul Deva),  frumos aliniate pe partea stângă cum intri, se găsesc cinci cruci de eroi din cele două Războaie Mondiale, alături de două troițe de lemn, una sfințită în 8 noiembrie 2017, cealaltă ridicată în anul 1939. Interesant este faptul că dacă troița veche a fost înălțată chiar în anul izbucnirii celei de-a doua conflagrații, biserica din Sântuhalm s-a construit între anii 1914-1916, înlocuind un edificiu medieval din bârne. O placă de marmură, aplasată deasupra pridvorului care protejează intrarea principală, stă mărturie în acest sens: „SPRE MĂRIREA LUI DUMNEZEU / ZIDITU-SA ACEST SFÂNT SION / ÎN ANII 1914-1916 ȘI S-A / SFINȚIT ÎN 1. MAI 1916”.

Crucea lui Abel Igna

Cea mai veche dintre crucile din Sântuhalm pare, la o primă vedere, sculptată în așa-numitul „andezit de Deva” și este înălțată pe un postament nou, înalt, turnat din ciment, de formă dreptunghiulară. Edificiul are trei registre, aproximativ egale ca dezvoltare pe lațime și înălțime.

Parteea superioară este constituită dintr-o cruce greacă cu terminațiile brațelor evazate și având incizate inscripțiile de consacrare, precum și semnul altei cruci. Brațul principal este mai lat la bază și are scuplptată o arcadă care adăpostește o mică nișă dreptunghiulară ce ar fi trebuit să conțină fotografia eroului. Registrul inferior este simplu, decorat doar cu un potir, paharul suferințelor, înconjurat de două ramuri stilizate de laur.

Textul este amplsat în partea mediană, încadrat de două semicoloane având capitelurile de formă dreptunghiulară. Relativ recent, pentru a fi mai vizibil, textul a fost evidențiat cu vopsea neagră, însă parțial incomplet și parțial greșit. Astfel, după o cercetare mai amănunțită, textul ar fi următorul: „ÎNTRU MĂRINIA LUI / D-ZEU / SI ÎNTRU AMINTIRIA / IUBITULUI NOSTRU FIU / ABEL / MORT ÎN POLONIA RUS[EASCĂ] / LA 1915 / PĂRINȚI PETU INGA / ȘI LODOVICA FÂN”.

Crucile eroilor din al doilea Război Mondial

Alături de această cruce se regăsesc alte patru, ale eroilor din cel de-al doilea Război Mondial, asupra cărora nu insistăm cu descrierea ci redăm doar textele: „În amintirea / eroului / Ștefan Adam / născut la 28 Febr. 1915 / Căzut la datorie în ziua de / 6 iunie 1944 pentru Patrie / Adânc indurerați / Mama Frați și / Surori iți zicem // Dormi in pace scumpul nostru”… „AMINTIRE / FRT. MURGUI IOSIF / NĂSCUT / A 1920 FĂCAND PAR- / TE DIN REG. 93 INF A- / RAD. CĂZUT EROIC / PE CÂMPUL DE LUPT / A ÎN ZIUA DE 13 II 1943 / FIEI SOMNUL LIN”… „ÎN AMINTIREA LUI / ALMĂȘAN AUREL / 1921 – 1941 / DORMI ÎN PACE / RIDICATĂ DE MAMA / ȘI FRAȚI”… „În amintirea / EROULUI / SLt. / IOAN PĂCURAR / născ. la 28 Martie 1921 / mort în luptele dela Turda / pentru desrobirea Ardealului / la 23 Oct. 1944. // Fie-i memoria binecuvântată // A. Smeider Aradulnou”…

Pro memoria 13, in Glasul Hunedoarei, an. IX, nr. 2106, 16 februarie 2018, p. 8

Reclame

Posted 2018/10/31 by danieliiancu in Articole, Pro memoria

Ținutul Orăștiei în documente (16)   Leave a comment

Despre societăți de turism la 1923

Apărut în Palia Expres, anul XXIII, nr. 2 (904), 18-24 ianuarie 2018, p. 6.

Tot în fondul Prefectura Județului Hunedoara, de la Serviciul Județean Hunedoara al Arhivelor Hunedoara, există un dosar ce conține date minimale despre societățile de turism și protecția mediului la anul 1923. Înscriindu-se pe aceeași linie a întocmirii de statistici pentru a creiona o imagine cât mai apropiate de adevăr a României Mari, în anul mai sus amintit, mai precis pe 25 octombrie, Ministerul Muncii și Ocrotirii Sociale, prin Inspectoratul Regional, transmite prefectului județului Hunedoara o decizie prin care se cere un alt tabel.

„Domnule Prefect, / În Ministerul Muncii, conform deciziunii Ministeriale No 13304/923, pe lângă Direcțiunea muzeului social s-a înființat un Serviciu al turismului și al apărării frumuseților naturale. / În vederea culegerilor datelor statistice necesare organizării acestui Serviciu și cari sunt urgent cerute de Minister, avem onoare a Vă ruga să bine-voiți a dispune să ni se comunice câte societăți de turism și apărarea frumuseților naturale se găsesc în Județul Dv., numele și sediul lor. / Sperăm Domnule Prefect, că apreciind interesul pe care îl prezintă acest Serviciu, prin scopul său de a dezvolta gustul frumosului și de a da putință în special tineretului să-și cunoască țara și frumusețile ei, veți bine-voi a ne onora cu răspunsul și valorosul Dv. sprijin. / În caz că Dv. nu posedați aceste date vă rugăm cel puțin a ne indica pe cei cari ne-ar putea servi”.

În dosar nu se regăsește răspunsul către Minister, dar se află informarea directorului general al Muzeului județean, Iosif Mallász, orăștian prea bine cunoscut, care a condus instituția între 1913 și 1933, mai întâi sub administrarea unui imperiu (austro-ungar) și apoi sub oblăduirea unui regat (al României). Pe lângă faptul că directorul e strâns legat de istoria Orăștiei, interesantă este mai ales informarea pe care o face subprefectului județului Hunedoara, la 8 decembrie 1923.

„Domnule Subprefect, / În baza ordinului D-Vostru sub No. 8910 din anul 1923 am onoare a Vă raporta că în județul nostru se găsesc următoare Societăți care servesc scopul turismului și al apararei frumuseței naturale: / 1. Filialele lui „EKE” / „Erdélyi Kárpát Egyesület” / „Societate Carpatelor Ardelen” din Deva, Orăștie și Petroșeni. / 2. Filialele lui „Siebenbürgischer Karpaten Verein” / „Societate Carpatelor Ardelen” cu sediul: Orăștie și Petroșeni. / 3. Muzeul județului Hunedoara din Deva. / 4. Societate de Istorie, Arheologie și de Istorie-naturală județului Hunedoara din Deva. / Observând că Societății de sun poz. 1 și 4 nu funcționeze în prezent”.

Așadar la 1923 în Orăștie activa doar SKV-ul, asupra căruia vom reveni într-unul din numerele următoare.

Tinutul Orastiei 016, in Palia expres, an XXIII, nr. 2, 904, 18-24 ianuarie 2018, p. 6

Raport de tură (30): Raport sloven (5). Plimbare pe lângă Bled   1 comment

DSC_0141

Când am ajuns noi în Bled, GPS-ul a fugit. A dezertat. Sau, mă rog, i-o picat lui ce nu trebuia să-i pice: semnalul! Așa că am tot căutat la străduțe până am nimerit la crâșma de la subsolul hostelsului. Omul care ne-o văzut s-a arătat tare mirat: vorbea în slovenă și nu l-am înțeles, dar părea mirat.

După 45 de minute de discutat în engleză (români contra sloven), el o dat la pace. O zis, bine, daaa, voi sunteți ăia. Aaaaaaa, nu trebuie să vă dau eu bani, că ați dat 5 euro înainte? Wowww…

L-am impresionat pe sloven. Eu aveam alura aia de gigolo răspopit. Raoul era șeful. Țintea sus și țintea tare: că doar plătisem 5 euro avans. Jason făcea pe nevinovatul: el nici usturoi n-a mâncat, nici la buda comună nu s-a dus.

…În cele din urmă l-am biruit pe sloven. Ne-o dat cheile de la cameră. Am luat cheile. Acum să nu vă mint: cheile le-or luat Jason și Raoul. Că noi, bănuiesc că v-ați prins, eram trei. Dar chei aveam două. Ăștia m-or ars. Și Raoul și Jason m-au lipsit de dreptul meu de a intra în cameră. Ambii și-au atârnat cheile la gât. Puteam eu, ființă delicată, să omor vreunul dintre ei ca să le iau cheia de la gât? Nu puteam…

I-am iertat.

Au scăpat și ei și am scăpat și eu. Am mers să vedem lacul Bled pe de lături. Am mers și am tot mers până am ajuns la un loc de întors. Înainte nu mai puteam merge că era întuneric deja. Lui Jason îi era somn. Sau mie… nu mai țin minte… Raoul era în vervă.  Ne-o amenințat că el merge, face și drege. OK, man!!! Fără amenințări. Merem tăți.

Am mers. Jason dormea cu capul pe umărul meu. Eu mă sprijineam cu nasul pe o lebădă ce plutea diafan pe lac. Raoul fotografia. Habar n-am ce. Ulterior mi-a arătat niște poze în ceață și a pretins că sunt făcute acolo…

Fie… cum zice Raoul…

Prima zi la Bled e o eclipsă totală.

 

Posted 2018/10/29 by danieliiancu in Articole, Rapoarte de tură

Pro memoria (12)   Leave a comment

Monumentul din Simeria Veche

Apărut în Glasul Hunedoarei, an. IX, nr. 2096, 2 februarie 2018, p. 8.

O altă localitate în centrul căreia s-a ridicat în ultimele decenii un monument dedicat eroilor căzuți pe fronturile celor două Războaie Mondiale este Simeria Veche, pe raza căreia mai regăsim și cruci înălațate de familiile celor decedați pe fronturi și prin spitale.

„Glorie Eroilor Neamului”

Monumentul Eroilor din Simeria Veche este extrem de simplu, realizat din marmură albă și amplasat pe un soclu de ciment placat cu gresie, totul înconjurat de un lanț greu de fier susținut de patru țăruși. Pe ambele laturi, obiectivul memorial este flancat de două cupe de mici dimensiuni, tot din marmură. Partea superioară este constituită dintr-o cruce greacă, decorată doar cu inscripțiile de consacrare, în timp ce registrul principal are ambele fețe acoperite cu scris. În plus, partea din față este decorată și cu două crenguțe de laur sub care se găsește textul: „GLORIE / EROILOR / NEAMULUI / BELDESC GHEORGHE / CURTEAN LAZĂR / DĂRĂBANȚ PETRU / IGNA IOAN / LUCA NICOLAE / MEDREA LUCA / MIHĂILĂ TRAIAN / POPOVICI ARON / STANCIU VIOREL / TODOR IOAN”.

Cealaltă față a monumentului este inscripționată astfel: „«CRUCII TALE NE / ÎNCHINĂM HRISTOARE ȘI / SFÎNTA ÎNVIEREA TA O / LĂUDĂM ȘI O MĂRIM» / CÎNTARE BISERICEASCĂ / A ZIS IISUS HRISTOS: / «ACEASTA ESTE PORUNCA / MEA: SĂ VĂ IUBIȚI UNUL / PE ALTUL, PRECUM VA-M / IUBIT EU» / IOAN 15.12 / Primar / IOAN ROVINARU / an 2000”. Și cam atât. Simplu, dar cel puțin există.

Alte două cruci

Am descris cu diverse ocazii crucile ridicate în memoria a doi dintre eroii din Primul Război Mondial menționați pe monumentul din Simeria Veche și identificate de noi. Posibil să mai existe și altele, pe care până la ora actuală le-am ignorat datorită faptului că textele săpate în piatră s-au degradat atât de tare încât nu mai pot fi descifrate. Sau pur și simplu pentru că sunt amplasate în locuri în care nu am ajuns: pe marginea vreunei uliți mai retrase sau prin grădinile urmașilor.

Nu mai insistăm aici asupra detaliilor de construcție, ci ne mulțumim să amintim inscripțiile de pe cruci. Prima este amplasată în dreptul unei case de pe strada principală din Simeria Veche: „Întru amintirea lui / JOAN IGNA / căzut în lupta de la Görz în 8 Aprilie / 1917 în etate de 30 ani s-a ridicat / aceasta cruce de cătră părinții / ARON și ANA IGNA, soția / ZICA IGNA născ. TODOR și fiul sěu JOAN / In veci pomenirea lui”.

Cea de-a doua se găsește aproximativ în fața bisericii cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” și are drept inscripție următorul text: „Intru / Aducere Aminte / si OdiCI. sufletu / lui NICULae LUCa / RePs. in SPit. MiLt. iN / POJONI IN 15 AQUSt / 1916 ÎN EtAtEA DE 43 / dE ani. ACES. sfantĂ / cruce sau Ricat / de JeLNICa sa sotae / NICA și JeLniCUL său fiu ARON IN / ANUL 1918”.

Pro memoria 012, in Glasul Hunedoarei, an. IX, nr. 2096, 2 februarie 2018, p. 8

Posted 2018/10/29 by danieliiancu in Articole, Pro memoria

„Eroi hunedoreni în Marele Război”… Deva (4)   Leave a comment

Despre eveniment în articolul Laurei Oană, căreia îi mulțumesc sincer… „Istoria se poate preda si altfel, da? Şi, pe lângă toate sforăielile şi manifestările înţepenite dedicate Centenarului, catarge prea scumpe şi inutile, uite că mai sunt şi oameni cu iniţiative cu adevărat frumoase – Daniel Iancu o dovedeşte! Bravo, decebalişti!”…

Decebaliștii sărbătoresc Centenarul Marii Uniri, în Replica – Info HD, 26 octombrie 2018

Tot la Colegiul Naţional Decebal s-a vernisat expoziţia „Eroi hunedoreni din Marele Război”. Istoricul Daniel Iancu a bătut întreg judeţul pentru a imortaliza monumentele dedicate soldaţilor care au căzut în Primul Război Mondial. A realizat 100 de fotografii dedicate tinerilor care nu s-au mai întors acasă, la familiile lor.

„Sunt eroi mai puțin cunoscuți. Au cruci prăbușite. Monumentele sunt lăsate în paragină. Prin demersul nostru de acum, încercăm să mai salvăm memoria unora. Exhaustiv e un cuvânt imposibil. Ceasul al doisprezecelea mai poate fi, dacă nu dat înapoi, cel puțin oprit momentan. Distrugerea monumentelor, crucilor, amintirii celor morți este însă ireversibilă. Să mai salvăm ce se poate. Din păcate toate acestea se distrug. Încetul cu încetul. Crucile de eroi dispar. Monumentele sunt ignorate. Nu putem salva totul. Trebuie salvat ce se mai poate salva. Important e monumentul ăla umil, crucea aia inestetică de la răscruce, de pe lângă gardul vreunei case sau din vreun colț de cimitir pe care scrie „În amintirea”… Acolo unde pune lumea lumânări în amintirea bunicilor morți. Și nu vom vorbi doar despre cruci de eroi din Marele Război, ci îi vom aminti și pe cei căzuți în a doua conflagrație mondială”, crede dr. Daniel Iancu, cercetător stiinţific la Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane Deva. Despre proiectul său dedicat Centenarului Marii Unirii a vorbit şi profesorul Grigore Roibu, preşedintele Asociației Artiştilor Fotografi Hunedoreni. „Este încă o iniţiativă inedită a colegului nostru, o expoziţie de fotografie documentară. Daniel Iancu ne tot surprinde cu proiectele lui”…

43614899_1829360957181798_8296139604679983104_n

La centenar (34)   Leave a comment

La centenar. Cruci de eroi din Primul Război Mondial (34)

Apărut în Palia Expres, anul XXII, nr. 38 (893), 19-25 octombrie 2017, p. 8.

Cei care cunosc Bozeșul (localitate aparținătoare administrativ de orașul Geoagiu), știu că undeva, sus pe o culme de deal, la dreapta cum mergi spre Ardeu și la stânga dacă cârmești spre Bâcâia, se află o biserică veche. De piatră, micuță, monument istoric de categoria A. Pentru cei doritori de statistici, respectiva bisericuță poartă tot hramul „Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil” (ca nenumărate alte biserici din Ținutul Orăștiei), iar tradiția o încadrează în rândul lăcașurilor de cult ridicate în secolul al XVI-lea datorită unor caracteristici pe care le întâlnim în multe alte cazuri: biserică-sală, altar pentagonal decroșat (evident derivat din arhitectura bisericilor de lemn), navă relativ mare cu boltă semicilindircă și turn clopotniță etajat având foișorul dublu și o fleșă ascuțită…

Ideea este că tradiția e tradiție. Prima menționare documentară a bisericii din Bozeș datează abia din 1733 (conform lui Augustin Bunea, în lucrarea Episcopul Ioan Inochențiu Klein, Blaj, 1900), iar ultimele renovări din 1955 și 2005 (vezi Florin Dobrei, Bisericile ortodoxe hunedorene, Reșița, 2011, p. 120). Pentru demersul nostru însă, mai reprezentativ este faptul că, odată pătruns în interiorul cimitirului care înconjoară biserica veche din Bozeș, undeva pe dreapta dai de o cruce de erou. Amplasată departe de biserică, dar aproape de drum.

Este un monument simplu, din piatră, ridicat pe un postament comun. Tot din piatră. Și înconjurat de arbuști. Forma e comună și se pot ghici asemănări cu alte cruci de acest gen. Poate fi vorba despre același meșter, dar poate fi vorba despre epigoni. În partea superioară regăsim crucea de tip grecesc, cu brațele trilobate și inscripțiile de consacrare. Tot repet aceste lucruri nu pentru că nu am ce scrie, ci pentru a depista diferențele. Pentru că, de această dată în locul unei simple cruci latine, cum întâlnim în majoritatea cazurilor, este o cuce cu opt brațe dispuse în stea, brațul superior și cel inferior fiind aproximativ duble ca lungime față de celelalte șase. În plus, brațul principal se sprijină pe un triunghi ce amintește de „ochiul lui Dumnezeu”. Era Budoiu Ioan din Bozeș mason? A copiat meșterul crucer niște simboluri de care habar nu avea?

Nu ne hazardăm să afirmăm nimic, dar imediat sub brațul principal al crucii, se găsește o inscripție sub formă de sprânceană, ce suprapune o nișă în care, de obicei, se regăseau fotografiile eroilor. Aici nu este vorba de un spațiu pentru o fotografie, ci doar de o imitație a acestuia. Un fel de pătrat cu colțurile concave, păstrează următorul text: „BUDOIU IOAN / NĂSCUT 1878. II. 20. / † 1917 POLONIA. / BUDOIU ELISABETA / N. 1884. VII. 4. / † 1960 // SPRE / VEȘNICĂ POMENIRE / RIDICATĂ DE / S […] ION ȘI ANA”…

La centenar 34, in Palia expres, XXII, 38 (893), 19-25 octombrie 2017, p. 8

Posted 2018/10/27 by danieliiancu in Articole, La centenar

„Eroi hunedoreni în Marele Război”… Deva (3)   Leave a comment

Pregătiri…