Ținutul Orăștiei în documente (2)   Leave a comment

Măgureniul de altădată

Apărut în Palia Expres, anul XXII, nr. 29 (884), 10-23 august 2017, p. 3

Aceași „notar cercual” din Căstău, în documentul privind cererea de desfințare a Comunei Măgureni de la 1929, păstrat în în Fondul Prefecturii Județului Hunedoara de la Direcția Județeană Hunedoara a Arhivelor Naționale, nota câteva fraze extrem de interesante în ceea ce privește modul de viață al locuitorilor din Măgureniul de acum aproape 90 de ani.

Astfel, deși „ca să umbli din casă în casă trebuie mai mult de 8 ore de după ce o casă se desparte de alta prin un deal și o vale”, localitatea nu beneficia de nici o avere. Se face și un tabel cu cei 25 de contribuabili interni „cari în total plătesc 2231 lei la stat și 1586 adiționale”, la care se adaugă patru contribuabili externi cu 910 lei la stat și 632 lei taxe adiționale. Toate aceste cifre pot părea la prima vedere seci, însă ele au fost incluse în respectiva cerere de desfințare a comunei Măgureni tocmai pentru a exemplica inutilitatea unei asemenea organizări la rang de comună a localității.

În plus, un alt argument este cel al blocajului administrativ, căci „consiliul nu se poate alege, dacă se aplică vechea lege administrativă deoarece toți sunt neamuri, frați, cumnați și fii, așa că nu mai avem popor care să execute, ceace a cauzat și la transportarea lemnelor pentru școală, greutăți și neajunsuri și altă dată la alte cerinți oficioase”.

Așa cum am amintit deja, biserică nu a existat în Măgureni până la înălțarea schitului, la începutul secolului XXI, cătunul fiind o filie aparținătoare Sibișelului vechi. Detalii mai multe sunt însă oferite în legătură cu învățământul: „Are școală care s-a edificat în anul 1925/26 la cari frecventează iarna 2-3 copii iar vara 5-6 copii, deoarece sunt împedecați din cauza distanței dintre școală și locuințe, copiii învață școală acasă”. Notarul nu se limitează doar la expunerea situației ci vine cu o propunere care azi ar pune pe jar întreaga țară: „ca vara să se facă școală 2 luni căci mai mult progres ar face copiii decât acum mergând prin viscol și zăpezi și statul plătește de geaba pe învățător”.

Se mai precizează că, oricum, un învățător repartizat din altă zonă nu are ce căuta la Măgureni, deoarece comunicarea cu Orăștia durează două – trei zile, acesta neavând „cu ce se alementa și nici unde locui”. În sfârșit, un alt detaliu semnificativ din documentul amintit este faptul că la 1929 era „învățătoare fiica unui pădurar de stat care domiciliază în comună și care numai așa poate face față cu greutățile obișnuite”. Cam așa arăta viața în Măgureniul de altădată.

Tinutul Orastiei 002, in Palia expres, XXII, nr. 29, 884, 10-23 august 2017, p. 3

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: