Archive for 2017/08/04

Ținutul Orăștiei în documente (1)   Leave a comment

Desființarea Comunei Măgureni

Apărut în Palia Expres, anul XXII, nr. 28 (883), 3-9 august 2017, p. 5

Multă lume a auzit, mai ales în ultimi ani de Măgureni. Un cătun menționat prin cărți ca având prima atestare documentară la 1909, însă pe care îl regăsim și în recensăminte mult mai vechi, din a doua jumătate a secolului XIX. Cei care au urcat la Măgureni, mai ales în ultimi ani, cunosc faptul că localitatea a fost practic părăsită total la începutul secolului XXI, în scriptele Primăriei Beriu nefiind înregistrat nici un locuitor. Acum lucrurile s-au mai schimbat, mai ales de când în zonă s-a construit Schitul Măgureni.

Puțină lume știe însă că localitatea asta, situată pe dealurile dintre văile Gliva și Măgureaua, a purtat cândva, se pare că timp de mai multe decenii, rangul de comună. Un document aflat în Fondul Prefecturii Județului Hunedoara de la Direcția Județeană Hunedoara a Arhivelor Naționale se referă la „Desființarea comunei Măgureni, plasa Orăștie, și declararea de cătun la comuna Sibișelul vechiu”. Actul este adresat prefectului județului și este semnat de către „notarul cercual” de la Căstău, Vasile L. Panla (semnătura e greu descifrabilă), la data de 28 februarie 1929. Acesta propunea ca, în conformitatea cu noua lege administrativă (Legea nr. 167/1929 privind organizarea administrațiunii locale) și în baza datelor prezentate de el, decăderea Măgureniului din rangul de comună.

Notarul își începe pledoaria prin a aminti faptul că respectiva comună „a fost înființată pe la anul 1868. Foștii nobili Barcsay (familie renumită în Transilvania, n.a.) proprietar al locului unde de prezent este sus numita comună, având interesele lor, ca să nu fie amestecați cu primarii (lor) din Sibișelul-vechiu și pentru a fi independenți au crezut de bine să-și numească cele câteva case de păstori a lor de comună Măgureni”. Este apoi menționat numărul caselor, 27 în total, în care stau 100 de locuitori „mici și mari”, dintre care doar 35 aveau drept de vot conform legii electorale în vigoare la acea dată. Se mai specifică că localitatea „nu are teritor politic propriu”, ci numai cadastru, cele 27 de gospodării fiind răspândite pe o suprafață de peste 360 de jugăre (un jugăr era echivalentul a circa 0,57 hectare), iar „locuitorii comunică pe jos și cu cai fără a avea un drum sau chiar poteci precizate de la o casă la alta”.

Argumentul suprem în opinia notarului îl constituie însă faptul că „locuitorii din Măgureni nu sunt nici ei contra acestei desființări știind că nu au cu ce face față cheltuielilor bugetare și se mulțumesc a avea numai un delegat în consiliul și un supleant, delegatul fiind reprezentantul lor în interesele de cătun”. Fapt care s-a și întâmplat, astfel încât într-un tabel cu localitățile județului din anul 1930, Măgureniul nu mai figurează ca și comună.

Tinutul Orastiei arhive, 001, Palia expres, 28 (883), XXII, 3-9 august, p. 5

Anunțuri