Archive for Iulie 2017

Miscellanea (1)   Leave a comment

Matrița de bronz de la Sarmizegetusa Regia

Apărut în Historia, anul XVII, nr. 185, iunie 2017, p. 10-11, în cadrul rubricii Din muzeele României.

Interesantă și enigmatică, unică – cel puțin până în prezent – în acest spațiu, matrița de bronz descoperită întâmplător în 2013 printre ruinele regatului dac, la Sarmizegetusa Regia, a suscitat în ultimii ani diverse patimi, conflicte și dispute mai mult sau mai puțin istorice. Lăsând însă la o parte poveștile deja țesute în jurul ei, matrița de bronz este una dintre cele mai valoroase piese din patrimoniul Muzeului Civilizației Dacice și Romane Deva, ocupând un loc important în cadrul artefactelor descoperite la Grădiștea de Munte (comuna Orăștioara de Sus), din Munții Orăștiei. Ea „este o capodoperă din punct de vedere tehnic și artistic, unicat până în prezent în peisajul antichității europene, iar complexitatea studierii ei a însemnat (re)deschiderea a diferite capitole istorico-arheologice referitoare la sit”[1].

Apariția ei întâmplătoare a determinat colectivul de cercetare de la Sarmizegetusa Regia (format din cercetători de la Muzeul Civilizației Dacice și Romane Deva, Muzeul de Istorie a Transilvaniei Cluj-Napoca, Universitatea „Babeș-Bolyai” Cluj-Napoca și Universitatea Tehnică Cluj-Napoca, cărora le-au adăugat sprijin numeroși alți specialiști din țară și străinătate), să întreprindă urgent o serie de cercetări arheologice, concretizate în campaniile din anii 2013 și 2014, coroborate cu numeroase informații interdisciplinare despre respectiva piesă, necesare pentru constituirea unui așa-numit „dosar științific”[2]. Toate acestea au condus, după doi ani, la organizarea unui dublu eveniment la sediul din palatul Magna Curia al Muzeului Civilizației Dacice și Romane din Deva: vernisarea expoziției Matrița de bronz de la Sarmizegetusa Regia, care ocupă o întreagă sală în economia spațiilor expoziționale ale muzeului, precum și lansarea volumului cu același titlu, conținând rezultatele cercetărilor științifice, coordonat de Gelu A. Florea.

Din punct de vedere tehnic, trebuie reținut în primul rând faptul că matrița „este o piesă masivă din bronz cu opt fețe, dintre care cele două principale au o formă hexagonală regulată și celelalte șase o formă dreptunghiulară. Laturile celor două fețe hexagonale au valori cuprinse între 8,77 cm și 9,35 cm, iar grosimea piesei variază între 4,84 cm și 5,04 cm. Piesa are o greutate de 8,241 kg. Dimensiunile sale sunt mari în comparație cu cele mai multe piese de același fel cunoscute și păstrate în muzee și colecții din întreaga lume”[3]. Realizată, foarte probabil, prin metoda „cerii pierdute”, se presupune că matrița ar fi aparținut unui bijutier provenind din spațiul mediteranean și stabilit în capitala Regatului Dac, cu speranța că nu vor lipsi din zonă comanditari numeroși, dornici de frumos și, nu în ultimul rând, generoși.

Decorul este realizat în negativ, iar ornamentica denotă o evidentă coerență a motivelor și tematicii: serii de animale, în postură de agresor sau de victimă, scene de luptă cu animalele redate mai ales din profil, sau motive și compoziții care diferă doar prin dimensiunile lor (ne referim aici la masca leonină sau la perechile de animale combatante). Bestiarul reprezentat pe matriță este extrem de bogat și de divers, dar în același timp intrigă prin faptul că conține și animale care nu se întâlneau în spațiul regatului dac, dar și animale fabuloase[4]. Acestea din urmă sunt grifonii, animale fantastice apărute se pare „în imaginarul oriental încă din mileniul al IV-lea a. Chr.”, redați pe matriță sub forma a două tipuri: grifonul-vultur și grifonul-leu. Dintre animalele „străine” sunt prezente leul, tigrul, leopardul, rinocerul, hipopotamul și elefantul, care se alătură animalelor comune precum ursul, taurul, calul, cerbul sau iepurele.

Realizată și folosită în secolul I d. Chr., cu ilustrații aparținând stilurilor mediteranean și elenistico-roman, dar și unul inspirat de lumea nord-pontică, matrița de bronz de la Sarmizegetusa Regia rămâne momentan unică în spațiul Regatului Dac și nu numai, cercetările ulterioare urmând să detalieze – sau să infirme – anumite ipoteze emise până în prezent.

Muzeul Civilizației Dacice și Romane Deva

Constituirea, în anul 1880 a Societății de Istorie și Arheologie a Comitatului Hunedoara este un moment esențial de care se leagă și înființarea muzeului devean, într-o perioadă în care crește interesul pentru tezaurizarea trecutului istoric, concretizat, în Transilvania, prin alte demersuri similare, precum înființarea Muzeului Brukenthal în 1817, a Muzeului de Istorie din Cluj în 1859 sau a Muzeului din Alba Iulia în 1886[5]. Cunoscut multă vreme sub titulatura de Muzeul Județean Hunedoara, din anul 1994 instituția poartă numele de Muzeul Civilizației Dacice și Romane, funcționând în palatul Magna Curia, situat la poalele Cetății Deva, edificiu impresionant prin elementele arhitectonice și stilistice, cu evidente influențe renascentiste și baroce.

Reabilitarea şi reorganizarea spaţiilor expoziţionale a avut în vedere și clădirile în care funcţionează secţiile din teritoriu ale MCDR: Muzeul de Arheologie Sarmizegetusa, Muzeul de Etnografie şi Artă Populară Orăştie, Complexul Memorial „Aurel Vlaicu” (localitatea Aurel Vlaicu, oraș Geoagiu), Muzeul de Istorie Locală şi Etnografie Brad, Complexul de Monumente de la Ţebea şi Casa – Muzeu „Avram Iancu” din Baia de Criş.

[1] Gelu A. Florea (coord.), Matrița de bronz de la Sarmizegetusa Regia, Cluj-Napoca, Editura Mega, 2015, p. 13.

[2] Ibidem, p. 10.

[3] Ibidem, p. 59.

[4] Ibidem, p. 101-106.

[5] Iosif Vasile Ferencz, Muzeul din Deva – Arc peste timp, Dosar de expoziție, Deva, 2017.

Historia 185, Iunie 2017

Anunțuri

Posted 2017/07/26 by danieliiancu in Cercetare, Miscellanea

La centenar (9)   Leave a comment

La centenar. Cruci de eroi din Primul Război Mondial (9)

Apărut în Palia Expres, anul XXII, nr. 4 (859), 2-8 februarie 2017, p. 8.

Un alt monument ridicat în memoria eroilor din cele două războaie mondiale se găsește în părculețul din localitatea Orăștioara de Sus, centrul comunei cu același nume. Este un monument nou, din ciment placat cu marmură albă. Monumentul este simplu, de forma unui trunchi de obelisc încununat cu o cruce de marmură de dimensiuni relativ mici și ridicat pe un soclu format din cinci trepte.

Două plăci negre sunt amplasate pe fațeta principală a monumentului. Prima, aflată în partea superioară a trunchiului de obelisc, este decorată cu imaginile stilizate a două puști încrucișate peste care se suprapune o cască de infanterist. Cea de-a doua cuprinde textul „ÎN MEMORIA EROILOR CĂZUȚI / ÎN PRIMUL ȘI AL DOILEA / RĂZBOI MONDIAL” sub care, pe două coloane sunt înșiruite numele celor morți în „PRIMUL / RĂZBOI MONDIAL / 1914-1919 // MANOLESC ILISIE / TROSAN ADAM / ANDREȘOI VASILE / PREDA DUMITRU / MUNTEAN IOAN / CRISTINESC ADAM / CRISTINESC GEAORGE / BÂLDEA VICTOR / PAȘTIOIU IOAN / LĂZĂROIU SAMOILĂ / BODEA NICOLAE”, precum și în „AL DOILEA / RĂZBOI MONDIAL / 1941-1945 // TONCEA SAMOILĂ / FLORAN ILIE / DANESCU VASILE / ZGAVÂRDEAN PETRU / LAZARESCU CORNEL / DAMINOI SAMOILĂ / STANC NICOLAE / DANESCU VASILE / TROSAN PETRU / MUNTEANU GHEORGHE / DAMINOI VASILACHE / DRAGAN AUREL / PESTEREAN VASILE / GRĂDINAR PETRU”.

O altă placă neagră, situată pe fațeta din stânga, menționează că este un „MONUMENT RIDICAT / ÎN ANUL 2012 / DE PRIMĂRIA COMUNEI / ORĂȘTIOARA DE SUS / CU SPRIJINUL / CONSILIULUI JUDEȚEAN / HUNEDOARA / ȘI CU APORTUL / ALBINA COOP ORĂȘTIE”, deoarece până la acea dată se pare că nu a existat o asemenea construcție în localitatea Orăștioara de Sus, care să reflecte recunoștința publică a comunității locale, nefiind menționată în listele întocmite până atunci (vezi Ioachim Lazăr, Nicolae Marcel Morar, Hunedorenii și Marea Unire din 1918, Deva, 2009, p. 49). Nu excludem însă posibilitatea existenței la un moment dat a unei troițe de lemn, care să se fi deteriorat și distrus în timp.

În sfârșit, o altă placă, de mai mici dimensiuni amintește faptul că „Sfințitu-s-a acest monument cu binecuvântarea / Preasfântului Duh și prin rugăciunile Preasfințitului / Părinte Gurie, Episcopul Devei și Hunedoarei, / în anul Domnului 2012, luna mai, ziua 24”…

La centenar 009 Palia expres, nr. 4, 859, 2-8 febr. 2017, p. 8

Posted 2017/07/21 by danieliiancu in Articole, La centenar

Fotograf de ocazie (3)   1 comment

Pe coperta revistei „Astra blăjeană”…

Este o mare bucurie și o onoare pentru mine că am avut ocazia să fotografiez lucrări de maestrul Aurel Nedel (1930-2014). O parte dintre aceste fotografii ilustrează coperta revistei „Astra blăjeană”, anul XXI, nr. 2 (83), din iunie 2017, completând astfel articolul semnat de prof. univ. dr. Cornel Tatai-Baltă, Acuarele de Aurel Nedel (p. 44).

Este vorba despre fotografii după acuarelele și desenele pictorului Aurel Nedel, ce au fost prezentate în cadrul unei expoziții vernisate în Foaierul Teatrului de Artă Deva pe data de 13 decembrie 2016, mutată ulterior în spațiul generos de la „Jos pălăria – Cafeneaua dependentă de cultură”…

nedel

Posted 2017/07/12 by danieliiancu in Fotograf de ocazie

La centenar (8)   Leave a comment

La centenar. Cruci de eroi din Primul Război Mondial (8)

Apărut în Palia Expres, anul XXI, nr. 48 (854), 15 – 21 decembrie 2016, p. 5.

În curtea bisericii cu hramul „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” din localitatea Dâncu Mare (comuna Mărtinești), între mai multe cruci de eroi dispăruți pe fronturile celor două războaie mondiale, poate fi identificată și una extrem de simplă, de dimensiuni reduse, fără soclu ori cu soclul adâncit în sol. Chiar dacă zona medalionului oval destinată amplasării fotografiei eroului (astăzi decolorată total), precum și porțiunea situată imediat deasupra solului sunt deteriorate, inscripția poate fi descifrată în integralitatea ei.

…„În amintirea lui / Simion Țanc / născ. în anul 1897 / în 27 Oct. 1917 find grav rănit / în luptele de la Piave a fost / transportat întrun spital / unde după cîteva oare / a murit moarte de erou”… Crucea este din ciment cu mult nisip în compoziție, fapt care a condus la exfolierea unor porțiuni din suprafața monumentului sau distrugere prin eroziunea determinată de precipitații. Partea superioară este formată dintr-o cruce greacă, cu terminațiile brațelor trilobate și marginile conturate în relief, având pe ea incizată altă cruce și inscripțiile de consacrare. Brațul principal, îngroșat, adăpostește în centrul său ovalul medalionului din care acum a mai rămas doar sticla crăpată. Partea inferioară este simplă, dreptunghiulară, cu inscripția curgând pe întreaga suprafață a registrului.

Simion Țanc, din Dâncu Mare, a murit într-un spital din zona Piave, undeva prin nord-estul Italiei. În istoria militară, zona Piave este asociată cu mai multe confruntări desfășurate în timpul Marelui Război, atât în anul 1917, cât și în 1918. În urma unei ofensive declanșate de către armatele Puterilor Centrale la Caporetto și Talmino, între 24 octombrie și 25 noiembrie 1917, forțele armate italiene suferă o înfrângere de proporțiile unui dezastru (37.000 de morți, 335.000 de prizonieri, 3.000 tunuri pierdute), iar frontul se stabilizează pe râul Piave. După cum se vede însă, nu numai italienii au avut pierderi. Căci printre soldații Puterilor Centrale trimiși pe fronturile Italiei de Nord se numără și Simion Țanc, ajuns să moară nu departe de Veneția.

La centenar 8

Posted 2017/07/05 by danieliiancu in Articole, La centenar

La centenar (7)   Leave a comment

La centenar. Cruci de eroi din Primul Război Mondial (7)

Apărut în Palia Expres, anul XXI, nr. 47 (853), 8 decembrie 2016, p. 7.

„MONUMENTUL / EROILOR / DIN COMUNA FOLT / CĂZUȚI ÎN / RĂZBOIUL PENTRU / ÎNTREGIREA / NEAMULUI / 1914 – 1918 / 12.VI.1938”… Monumentul din satul Folt, actualmente decăzut de la statutul de comună (aparține azi de Rapoltu Mare),  e realizat din ciment, cu o formă simplă și dimensiuni reduse, înălțat de un soclu cu trei trepte.

În vârf, o cruce mică se sprijină cu brațul mai lung și terminat într-un fel de acoperiș, pe registrul median al monumentului. Patru cruci grecești, înscrise fiecare în câte un cerc, marchează fiecare latură, dând senzația unui brâu lat ce înconjoară și apără textele inscripțiilor. Partea inferioară este simplă, doar câteva îngroșări „în trepte” creând iluzia unei copii ale soclului, sau mai bine spus constituindu-se în modelul acestuia.

Sfințit la 12 iunie 1938, după cum atestă ultimul rând din inscripția de pe registrul median, el se înscrie în categoria largă a cenotafurilor ridicate de către comunitate drept recunoștință publică în memoria eroilor localității. În județul Hunedoara cel puțin 60 de monumente au fost ridicate până în anul 1989,

Pe una dintre fețele crucii, mai precis pe partea opusă textului principal, se regăsesc și numele eroilor. Nu sunt mulți, căci nici satul n-a fost niciodată prea întins, ci mai degrabă îngrămădit pe malul drept al Mureșului: „ANTONE PASCOTA CAPORAL / ION LOIȘ CAPORAL / AVRAM ADAM / ION DAN / LAIE BUDA”. Doi caporali și trei soldați, plecați pe fronturile Marelui Război și de unde s-au mai întors înapoi doar numele.

Alături de documentele răspândite prin arhive, aceste monumente colective ne oferă posibilitatea de a identifica crucile simple de eroi, cele pe care nu scrie mai mult decât numele unui om și anii viețuirii sale. Căci nu întotdeauna lumea s-a ostenit să ofere amănunte despre modul i-au murit (sau pur și simplu au dispărut) neamurile sau consătenii. Unii n-au vrut, alții n-au știut pe unde le putrezesc ori le sunt încarcerate oasele. Căci primeau de multe ori doar câte o depeșă oficială, însoțită de condoleanțele de rigoare, cum că omul nu mai este. Rare sunt cazurile în care se mai întorcea și trupul eroului…

La centenar 7

 

Posted 2017/07/01 by danieliiancu in Articole, La centenar