Poveștile orașului (2)   Leave a comment

Poveștile orașului. „Palia”, cartea…

Apărut în Palia Expres, anul XXI, nr. 42 (848), 3-9 noiembrie 2016, p. 3.

Pentru că tot e numită Orăștia drept „urbea Paliei” și pentru că tot există un monument, o publicație sau clădirea unui fost magazin universal amintind de așa ceva, poate că ar trebui să ne oprim puțin asupra cărții. Asupra acelei cărți tipărite la 1582 și cunoscută, după cum știe toată lumea, drept „Palia de la Orăștie”. Se vorbește destul de des pe la colț de stradă ori pe sub umbrele de terasă, într-un stil doct și afectat despre această carte, în principiu vehiculându-se adevăruri auzite prin liceu la lecțiile de limba română, amestecate cu date inventate și informații asimilate după ureche.

La ora actuală, conform Institutului Național al Patrimoniului, în România se mai păstrează doar cinci exemplare: patru Biblioteca Academiei Române din București (cu numerele de inventar 105-108), iar al cincilea la Biblioteca Batthyaneum din Alba Iulia (cu numărul de inventar 33291), filială a Bibliotecii Naționale a României.

Tipărită de diaconul Şerban, fiul mult mai celebrului Coresi, şi diacul Marien, „Palia de la Orăștie” reprezintă prima traducere parțială în limba română a Vechiului Testament, traducătorii folosind pentru prima dată denumirea de „români”, în loc de „rumâni”. Practic este vorba doar despre primele două cărți ale lui Moise, „Creațiunea” și „Ieșirea”, traduse în română după o versiune maghiară („Pentateuhul” lui Gáspár Heltai) și o Vulgată, o versiune a Bibliei tradusă în limba latină. Chiar termenul de „Palia” nu înseamnă altceva decât „vechi” (vezi atâtea alte exemple, precum „paleozoic”, „paleolitic” ori „paleografie”), de data asta termenul făcând referire directă la Vechiul Testament.

Exemplarele aflate în patrimoniul Bibliotecii Academiei Române din București, au o proveniență necunoscută, în timp ce volumul de la Alba Iulia, cu legătură veche în piele pe lemn, provine din succesiune, el aflându-se la momentul înființării mai sus amintitei biblioteci (31 iulie 1798) în posesiunea baronului Ignatius Batthyany. În plus, nu regăsim în exemplarul albaiulian nici pagina nenumerotată cu ornamente manuale și o xilogravură cu blazonul familiei Bathory.

Nu zăbovim acum asupra celor care au trudit, au susținut ori doar și-au dat acceptul ca „Palia de la Orăștie” să apară la 1582. Nici asupra celor care, câteva secole mai târziu, au încercat să-i descifreze geneza și izvoarele, ori să-i pună în valoare influența pe care a avut-o asupra culturii române. Cert este că, până la apariția „Noului Testament de la Bălgrad”, în 1648, „Palia de la Orăștie” a reprezentat cea mai reușită traducere a respectivelor texte biblice. Căci, după cum afirma și Nicolae Cartojan într-un subcapitol special din Istoria literaturii române vechi (București, 1996, p. 110), „Palia ocupă în ciclul traducerilor românești din veacul al XVI-lea un loc aparte prin frumusețea traducerii, prin limba ei vioaie, pitorească și armonioasă. Traducătorii au știut să folosească frământările unui veac de muncă literară pentru a nimeri cuvinte expresive, care deșteaptă imaginația și mișcă simțirea”…

povestile-orasului-2-palia-cartea

Anunțuri

Posted 2016/11/10 by danieliiancu in Articole, Poveștile orașului

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: