Jurnal, memorii și amintiri alternative (7)   1 comment

Analiză de text pe scrisoare de soacră… Paragraful 3

Dar să revenim la oile noastre. Unele vopsite rozomovuliu strident, altele negre, celelalte pe post de umplutură de turmă. Cum își continuă Atena epistola? N-o să vă vină să credeți, dar e de-a dreptul genială…

„Eu de la casa Ei NU Am cheie. Vreau cheia de la casa mea care era a lui Steluța să stea iar în ușă – să simt că fata mea este acasă. Ai observat că noi NU PREA am mai venit în casa noastră?! DE CE? Povestea cu copilul Este o bârfă DEA LUI MĂTA. A pregătit totul de când Steluța sa STINS.

RUȘINE să îi FIE”…

Îmi vine foarte greu să analizez inepțiile Atenei. Acum îmi dau seama de ce cânepa și inul au fost interzize. Dar eu militez în continuare pentru interzicerea vopselelor de păr rozomovulii la babele cărunte, că le afectează neuronul.

Prima prostie scrisă cu pixul ei cu pastă albastră pe hârtie albă în acest paragraf, e că ea, Atena, nu are cheie de la casa maică-mii. E genială. Prostia e genială, nu soacră-mea. Apoi continuă în delirul ei scriptic și totodată mistic declarând că vrea cheia de la „casa ei”, cheie care era a Steluței, ca să stea iar în ușă. Cheia să stea în ușă, nu Steluța. Nu din alt motiv, argumentează Atena, ci doar pentru faptul ca să simtă ea că fata ei e acasă. Deja vorbim de povești cu fantome. Dar de la Atena și Ghiță te aștepți la orice…

…Aici se cuvine să fac unele precizări din punct de vedere locativ. Din momentul în care am cunoscut-o pe Steluța și până la aruncarea mea și a lui Mihnea în casa scării prin schimbarea yalei de la apartament de către Ghiță, situația a stat în felul următor (și poate fi verificată la Primăria Deva, serviciul Taxe și impozite): Atena și Ghiță viețuiau liniștiți în apartamentul care inițial era al Steluței, apoi al devenit și al meu, iar după decesul ei a devenit mai mult al lui Mihnea și puțin al meu, fiind bun dobândit înaintea căsătoriei (Deva, bd. Nicolae Bălcescu, bl. 13, sc. A, ap. 2).

Steluța, apoi Steluța cu mine, apoi Steluța cu mine și cu Îngerul nostru, ulterior doar eu cu Îngerul meu, am locuit în apartamentul fostei mele cumnate, Marileana, plecată de ani buni prin Italia și Spania (Deva, bd. Nicolae Bălcescu, nr. 28, bl. 17A, sc. A, et. 2, ap. 5). Situația s-a datorat faptului că Atena era ipohondră pe vremea aia. Avea toate bolile din lume, inclusiv boala care îi interzicea să stea în apartamentul ei. Nu știu cum se numește, dar ea și Ghiță aveau un apartament (Deva, cred că prin cartierul Gojdu, blocul O4…), care era dat în chirie, să mai scoată Ghiță un ban, să-i astupe gura Atenei.

Deci, să recapitulăm: în septembrie 2014, când am primit scrisoarea, Ghiță și Atena stăteau în apartamentul nostru, al meu și al lui Mihnea, fără să ne plătească chirie; apartamentul lor era dat în chirie; iar eu cu Mihnea stăteam în apartamentul Marileanei și plăteam nu neapărat chirie, ci un soi de servicii pe care Atena, în calitate de bunică, le presta: avea grijă de Mihnea. Eu nu aveam cheia de la casa noastră, aia în care stăteau Atena și Ghiță, ci doar de la apartamentul în care locuiam. Ei aveau cheile de la toate apartamentele, mai puțin de la apartamentul Dicăi Rely și al lui Bubu. Ceea ce a deranjat-o enorm pe Atena. Că nu putea să afle ea ce fac Dica și cu Bubu, dacă nu intra brusc peste ei. Stați liniștiți. Bubu a murit. Dar pe Atena tot o mâncă în cur.

Prin urmare expresia „vreau cheia de la casa mea” e de o idioțenie crasă. Casa ei era dată în chirie. Avea cheia, că mergea aproape zilnic să spioneze ce făcea chiriașa, sau chiriașul (bărbați în chirie au avut mai puțini, că nu suportau să-l vadă și pe Ghiță spionându-i). De la apartamentul lui Mihnea și al meu aveau iar cheia, că doar acolo ei stăteau și stau, încă. Plus că aveau toate cheile de la apartamentul în care locuiam eu cu Mihnea.

Că le aveau, nu-i problemă. Problema a apărut imediat după moartea Steluței, când veneau la cele mai incredibile ore din zi și din noapte și intrau în casă. Nu conta motivul. Să ieie un făraș. Să vadă dacă este gheață la frigider. Să mânce Ghiță ce era prin frigider. Să fure Atena cadourile de nuntă nedesfăcute încă. Ea zicea că nu le fură, că doar îs ale ei, că le-a primit cadou Steluța. Doar Steluța, eu fiind cantitatea neglijabilă în ecuația Caracoștilor. Cadourile erau nou-nouțe și nedesfăcute. Plus că, într-o bună zi m-am trezit și fără toate prosoapele și lenjeriile de pat. Ba mai mult, Ghiță mi-a șutit cutiile de palstic, ermetice atunci, în care îmi pun mâncarea când merg pe dealuri. Cadourile de nuntă, ca cadourile de nuntă. Dar cutiile mele de plastic??? I-am zis lu’ Ghiță să remedieze situația și s-a executat. Dar nu m-a iertat…

Deci ei aveau toate cheile, mai puțin cheia de la apartamentul unde stăm acum după ce ne-au izgonit. Atâta mai trebuia, să aibă Atena cheia și de la apartamentul părinților mei. Că stăteam toți în cort, în fața blocului.

Mai departe, ceea ce scrie Atena e de domeniul psihiatriei… „Vreau cheia de la casa mea care era a lui Steluța să stea iar în ușă – să simt că fata mea este acasă”… Lăsăm la o parte ortografia și gramatica. Mihnea oricum e bulversat de faptul că Mami lui e și în cer, printre îngeri, și îngropată în pământ, sub un mausoleu de marmură. Atâta mai trebuie să i se spună că e și acasă și bântuie prin camere…

„Ai observat că noi NU PREA am mai venit în casa noastră?!”… Da, observasem, și mă bucuram. Credeam că le-a venit mintea la cap. Doar că NU ERA CASA LOR. Era casa NOASTRĂ în sensul în care noi, eu și Mihnea, plăteam tot. Plus că le plăteam și lor din cheltuieli, că pe Marileana o durea drept în pizmă.

În ceea ce privește citatul „povestea cu copilul Este o bârfă DEA LUI MĂTA. A pregătit totul de când Steluța sa STINS”…, Atena este în afara oricărei realități, multiple și/sau virtuale. Inclusiv gramaticale. Eu mi-o închipui pe maică-mea, pe 20 ianuarie 2011, în timp ce Steluța își dădea ultima suflare, cum plănuia deja bârfele aprinzându-i lumânarea la căpătâi. Atena, ca mamă de fată ce tocmai se stingea pe pat, a considerat însă oportun să deschidă ușa la apartament și să urle pe scară să audă lumea ce-o pățit ea… EA, ATENA…

„RUȘINE să îi FIE”, vorba Atenei…

Scrisoare soacra 1g

Anunțuri

One response to “Jurnal, memorii și amintiri alternative (7)

Subscribe to comments with RSS.

  1. Reblogged this on Literele sufletului meu.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: