Jurnal, memorii și amintiri alternative (3)   1 comment

1 august 2016

Aseară Îngerul a ajuns acasă. Mai înalt, poate mai slab, cu siguranță mai matur. Maturitatea lui, exprimată nu atât în gesturi, cât în mimică și vorbe, m-a făcut să-mi urăsc și mai mult prostia care m-a făcut să cad în plasa Caracoștilor. Oamenii ăia au stresat un copil de 7 ani și 8 luni, timp de 31 de zile, forțându-l să mă mintă zilnic. Așa că aseară s-a descătușat.

Oricum, ceea ce contează e faptul că Mihnea e teafăr și s-a întors acasă. Când a coborât din mașina condusă de Ghiță nici nu s-a mai uitat la Atena. Aia striga după el că-l pupă. Îngerul însă a alergat și s-a aruncat în brațele mele. Printre îmbrățișări și pupici, am văzut cu coada ochiului ceva rozomovuliu care se urca în mașină. Bănuiesc că fericită. Că fericiți erau amândoi. Și ea și Ghiță.

Nu l-am întrebat nimic pe Înger. Doar dacă e bine. Fizic, se vedea că e, mai puțin urmele scărpinăturilor de pe gambe.. Dar ălea sunt din cauza alergiei, cred. De restul nu discutăm. Mihnea mi-a luat telefonul, primit cadou de ziua mea, să-l butoneze. Nu a prea avut cum, că toată lumea sărea să-l pupe. În plus, Laurențiu dorea să se și joace numai cu el.

… A fost o seară magică. Din cinci în cinci minute, Îngerul lăsa totul la o parte și alerga spre mine. Mi se arunca în brațe și mă pupa pe unde apuca. În rafale. Pe ochi, pe gât, pe urechi, pe nas, pe obraji, pe păr, pe mâini, pe umeri… Apoi mă strângea în brațe cu toată forța lui de copil maturizat prea devreme. Și mi-a tot repetat, de zeci de ori că mă iubește. Cuvintele  lui erau doar un ecou al cuvintelor mele.

Mai târziu, din vorbă în vorbă, Dică-sa l-a întrebat de ce, timp de o lună, nu a sunat-o niciodată, cât a fost la Deva… Nu cumva nu l-o lăsat Atena?

– Ăăăă… Nuu… dar am fost tot plecat pe-afară, pe la copii, pe la grădină, pe la cimitir…

Dică-sa o zis că nu-i nimic că n-o sunat-o pe ea, dar Laurențiu a fost foarte trist că nu l-a sunat cel puțin o dată.

– Aaaa… Pe Laurențiu nu m-o lăsat să-l sun nici atât!…

… În secunda următoare și-a dat seama ce-a spus și s-a întristat că iar a fost prins cu minciuna. Ca să schimbe vorba, Dică-sa i-a spus că e totul în ordine, doar că eu am plâns de multe ori de dorul lui, mai ales că nici pe mine nu m-a sunat.

– Ba l-am sunat pe Tati!!! O dată…

… Apoi a povestit cum Atena i-a interzis să mă sune. Cică numai eu trebuie să sun. Îngerul nu avea voie. Într-o dimineață, când Ghiță și Atena se uitau la televizor, Îngerul a zis că vrea să bea apă. Atena l-a trimis să-și ia singur, că doar știe de unde să bea apă din frigider. El a mers în bucătărie, cu telefonul ascuns în pijămăluțe, și m-a sunat să-mi spună că e bine. Era sâmbătă, 2 iulie 2016. A doua zi de când era la ei. Când l-a auzit că vorbește, Atena a fugit după el și i-a luat telefonul din mânuțe. De atunci, 2 iulie, până ieri, 31 iulie, telefonul a fost tot timpul la Atena sau la Ghiță.

Anunțuri

One response to “Jurnal, memorii și amintiri alternative (3)

Subscribe to comments with RSS.

  1. Reblogged this on Literele sufletului meu.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: