Viață de blogăr (14): Toporul din vis (2)   Leave a comment

Normal, am umblat pe dealuri și am făcut focul. Dar neavând toporul din vis la noi, ne-am descurcat cum am putut. Mai ales eu. Că Îngerul era ocupat cu adusul cloambelor. Mie mi-a revenit sarcina să rup crăcile cu mâinile, să le îndoi de genunchi până crapă, să le izbesc de bolovani pe ălea mai îndărătnice și să sar cu picioarele pe cele mai zdravene. Cu un topor altfel ar fi stat treaba. Așa, când am gătat de procurat lemne am fost sfârșit. Îngerul s-o distrat arzând toată munca mea, dar mie nici de o slănină friptă nu mi-a mai ars.

…Am stat tot timpul pleoștit pe o bucată de buștean, privind în gol și visând. Cum ar fi fost dacă aș fi avut deja toporul ăla? Eheeei!! La un moment dat m-a apucat și frica: dacă nu-mi ajunge comanda? Dacă n-o mers atunci netul cum trebuie? Dacă nu mai au pe stoc?… Am încercat să mă liniștesc și să mă concentrez pe toporul din vis.

Adică pe un fel de unealtă tactică supremă. Care să fie ușor, să-l pot căra toată ziua fără să obosesc. Să aibă lamă cu tăiș lat și un pic curbat, cum ar veni cu potențial… potențial pentru tăiat, despicat, lovit sau ciopârțit. În principal lemne. Și să nu ruginească. Că pe unde mergem noi de obicei plouă. Așa că mi-aș fi dorit ca lama să fie din oțel. Inoxidabil. 420 de preferință. Bineînțeles, toporul din visele mele, ca toate topoarele, era o unealtă de supraviețuire, prin urmare și de apărare așa că mi-l imaginam și cu o mică țeapă ascuțită în locul bontului cap de ciocan… Dar deja visam prea multe, că doar toporul nu-i pentru efracție! M-o trezit glasul Îngerului.

– Tati meu s-or gătat lemnele hai să merem acasă ca se face târziu si eu vreau să mă uit la desene cu prințesa Sofia Întâi!…

Când am ajuns însă acasă, până ce prințișorul meu s-o dus la baie să se lase săpunit și clătit de Dică-sa, că doar nu se putea uita plin de noroi la Sofia Întâi, eu m-am băgat iarăși pe site și l-am văzut. Era acolo: Toporul tactic SOG Tomahawk M48!!! No! Ce mai, ca în vis!

…Toată seara m-am gândit la topor, apoi noaptea l-am visat din nou. Se făcea că pe stoc nu mai era decât un singur topor! Groaznic! Dar și mai groaznic era faptul că, în vis, TotalMag era de fapt un magazin normal, care tocmai ce-și pusese pe ușa de la stradă un afiș cum că vinde toporul. Adică numai unul mai era, și îl scotea la licitație. Care urma să înceapă a doua zi de la ora 9.00. La cinci se făcea că m-am trezit să plec să stau la coadă. Când am ajuns acolo am zărit de departe mulțimea care se îmbulzea la licitație. Pe măsură ce mă apropiam auzeam vocile celor din jur cum urlau: „e al meeeeuuuu”… „e al meeeuuuu”… am început să urlu și eu…

O pălmuță bine țintită de Înger drept în nasul meu m-a trezit din coșmar în toiul nopții:

– Ce e al tău Tati meu că numai eu îs al tău și acum îi noapte și nu pot dormi că tu vorbești în somn!?!…

Anunțuri

Posted 2015/05/16 by danieliiancu in Articole, Viaţă de blogăr

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: