Mihnea dixit (76)   Leave a comment

De câteva zile îngeru’ e în fierbere. Dă în clocot, ce mai! Că l-or pus păcatele pe tăticul unui prieten de-al lui de la grădinisă şi din faţa blocului, să-i spună că-i dă doi iepuraşi. Condiţia esenţială e ca să aibă unde să-i ţină. Mihnea ar fi vrut să-i ia instantaneu şi să-i ţină cu el în pat. Dar s-a opus Dica şi i-a promis că-i ia numai după ce face Bunicu o cuşcă sănătoasă la grădină. Bine, Bunicu se opune şi acum şi tot bombăne că de ce trebuie să construiască cuşti şi să crească el iepuri la vârsta lui. De puicuţe a mai avut el grijă, da’ de iepuroi ba.

Ideea că e îngeru’ nu mai poate nici dormi de grija iepuraşilor. Sâmbătă s-o trezit la 6 dimineaţa ca să plece la grădină să facă cuşca. Or mers pe la nu mai ştiu câţi vecini în vizită să vadă modele de cuşti. Şi-or pregătit amândoi toate ustensilele: scânduri, leaţuri, ciocane, cuie, cleşti, patente, fierăstraie, sârme, balamale şi câte şi mai câte. Şi s-or apucat de lucru. Mihnea e miezu’ la orice lucru lucrează Bunicu. Fără el nu se poate. Aşa că în timp ce bunu-su transpira tăind scânduri şi bătând cuie, îngeru’ se învârtea pe lângă el şi-i mai trăgea un ciocan peste deşte, i se împiedica printre picioare, răsturna leaţurile frumos aranjate, pleca cu cuiele-n mânuţă să vadă dacă le mâncă Blacky şi altele asemenea. Io le făceam poze, iar Dica râdea de nervii lu’ Bunicu.

După câteva ceasuri cuşca a început să prindă contur. Încap în ea zece iepuri, nu doi iepuraşi. Da’ Bunicu respectă normele europene cu privire la spaţiul minim vital al animăluţelor. Văzând lucrul ăsta, îngeru’ s-o pus pe sporovăit. Cum o să le dea el de mâncare urechiaţilor pâine şi varză şi morcovi. Cum o să se facă iepuraşii mari-mari-mari… cât putea el deschide braţele de mari… La un moment dat însă, dezastru. Bună-sa zice ceva de genul „să vedem noi cine-i taie!”… Mihnea întreabă că de ce să-i tăiem? Io îi explic că e musai, că trebuie să-i belim ca să-i facem lui căciuliţă de blăniţă. El mă repede şi-mi spune că n-are nevoie, că nu poartă, că vine vara. Eu îi spun că trebuie să-i tăiem, că doar n-o să-i creştem la nesfârşit. El stă câteva clipe şi cugetă. După care întreabă:

– Si se? O să-i băgăm asa morsi inapoi în cuscă?

Până să găsesc io şi cu bună-sa explicaţii corespunzătoare, el merge la Bunicu, i se uită drept în ochi şi-i solicită un fel de promisiune:

– Bunicuuuu!!! Nu-i asa că o să-i sinem cu noi pe vesie?

Anunțuri

Posted 2014/04/06 by danieliiancu in Mihnea, Mihnea dixit

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: