Archive for Decembrie 2013

Mihnea poze (53): În zăpadă, la Geoagiu Băi… 15 decembrie 2013   1 comment

Mihnea poze 53 In zapada la Geoagiu Bai... 15 decembrie 2013

Anunțuri

Posted 2013/12/17 by danieliiancu in Mihnea, Mihnea poze

Sub semnul crucii (23)   Leave a comment

Beriu (comuna Beriu, judeţul Hunedoara), în centrul satului, lângă un izvor care acum 20 de ani avea apă cum trebuie. Acum abia de mai ţârâie: „În amintirea / sergentului / Samoilă Ilie/ căzut eroic în luptele / dela Islam-terek (Crimeia) / la 23 Ian. 1942 / în etate de 25 ani”…

Sub semnul crucii 23 Beriu centru

Posted 2013/12/10 by danieliiancu in Galerie foto, Sub semnul crucii

Biserici de lemn (9): ŞOIMUŞ, com, ŞOIMUŞ, HD, iunie 2006   Leave a comment

Înălţată în anul 1705, biserica cu hramul „Sfântul Nicolae” este construită din bârne de stejar, pe plan dreptunghiular. Absida e ridicată în prelungirea navei, în trei laturi. În secul XIX edifciul a fost extins spre vest, peste pronaos înălţându-se o clopotniţă scundă cu fleşă piramidală şi foişor simplu.

1

2

3

4

5

6

7

8

9

10

11

Moments (56)   Leave a comment

Apus în Poiana Ruscăi…

Moments 56

Posted 2013/12/03 by danieliiancu in Galerie foto

Etnografice (30)   Leave a comment

Prispă decorată prin traforare (detaliu), la Valea Nandrului (com. Peştişu Mic, HD)…

Etnografice 30

Posted 2013/12/03 by danieliiancu in Etnografice, Galerie foto

Hai-hui (1): Prin Viena… La Schönbrunn… octombrie 2007   Leave a comment

1

2

3

4

5

6

7

8

9

10

11

12

13

Posted 2013/12/02 by danieliiancu in Fotoreportaje, Galerie foto

Viaţă de blogăr (12): Despre „time management”… numai de bine!   Leave a comment

Sunt un perfecţionist al „time managementului” de orice fel. Prin urmare, principiul de bază după care mă ghidez e că totul trebuie făcut cu precizie de ceasornic. Mă rog, nu chiar cu precizie, ci mai ales după ceasornic. De aceea la mine-n casă e plin de ceasuri.

…Acum, să fiu sincer, nu pot zice că eu funcţionez după ceasornice, cât ceasornicele după mine. Că am aşa o lene ancestrală să le reglez şi să le schimb bateriile, ceva de speriat. Musafirii sunt de-a dreptul terifiaţi când văd în ce hal merg ceasurile mele. Cel din hol nu mai merge de fapt deloc. Stă. S-o oprit de câteva luni, pe la 12 şi 3 minute. Habar n-am dacă ziua sau noaptea. Treaba lui. Acum e pe post de tablou. În schimb celelalte ceasornice funcţionează. În sufragerie am trei. Cred că-s cam certate între ele că nu se pun de acord de nici o culoare. Mă rog, cifră. În cameră la Mihnea mai e unu’, dar nu l-am mai băgat în seamă de mult, aşa că o cam luat-o razna. Şi cam am scandal cu îngeru’ din cauza asta, că io-i zic noaptea că e trecut de ora 11 şi să ne punem la nani, iar el (Mihnea, cu ceasornicu’), fără pic de respect mă contrazice şi-mi arată ceasul. După capul ceasului abia de se face 9. Şi în camera mea am un ceas. Da’ nu-l mai găsesc de-o vreme, cred că o picat pe după cărţi. Cel din bucătărie e bun doar să sprijin pliculeţul cu foi de dafin de el…

În general mă folosesc, pentru eficientizarea „time managementului” de ceasurile de la telefoane. Sunt setate, la fel ca şi cele cinci ceasuri colorate de mână, ca să am la dispoziţie o marjă cam de 60 de minute. Dacă întârzii undeva, scot telefonul sau unul dintre ceasurile care arată -30 de minute faţă de ora locală. Dacă ajung primul, fac taman pe dos: le scot la înaintare pe ălea cu +30 de minute. De aia unii cam strâmbă din nas când mă văd asortat cu ceas galben la cămaşă roşie sau te mai miri cum… Cele mai bine sincronizate între ele sunt ceasurile care merg la curent. Adică ălea trei de-s legate cu „cable” direct la priză. Pentru că de fiecare dată când se ia curentul ele se resetează instant şi pornesc toate de la 00.00.

Deci „time managementul” îl am oarecum mai mult în ceasul biologic. Ştiu exact cât să dorm, când să mă trezesc, când să fac mâncare, când să fac curăţenie, când să spăl haine. E simplu. Dorm cât mi-e somn, mă trezesc când fac vecinii o gălăgie infernală pe scara blocului că pleacă la lucru, gătesc când mi-e foame, fac curăţenie când îmi aduc aminte şi spăl când am chef…

În legătură cu spălatul hainelor, mult timp a fost relativ bine. Doar că, acum vreo trei luni, maşina mea de spălat s-o pus pe mâncat bani. Nu mulţi. Zece. O biată fisă de zece bani. Care însă s-a dovedit a-i fi fost fatală. Că i s-o băgat în măruintaiele ei de maşină şi gata. Într-o zi a făcut poc. De atunci ea a şezut liniştită într-un colţ şi eu am tot spălat cu mâna. Prin urmare s-a cam dus şi cu organizarea timpului. Că după juma de ceas de stat cu capu’-n jos în vană şi frecând la nădragi şi cămeşi, încep să mă doară şalele şi abandonez celelalte activităţi. Sau măcar să le decalez. Dar din cauza asta am probleme cu vecinii, care or început să-mi bată-n pereţi şi mă întrebe de ce fac şniţele la 12 noaptea şi dau cu aspiratorul la 3 dimineaţa. Normal, nici somnul nu mai e ce-a fost, iar trezitul e de coşmar!

Aşa că, într-o pauză de clătit izmene m-am decis să-mi cumpăr maşină de spălat. Am intrat pe net şi am dat căutare. N-am căutat prea mult că la un moment dat am crezut că am intrat pe site-uri SF. Dar, nu! Era doar noua maşină de spălat Innex de la Indesit. Cică bazată pe „tehnologia de programare turbo”. M-am holbat la poze şi nu-mi venea să cred ochilor. Scria acolo şi studii, de cercetători şi de universităţi, de butoane inovative, de design funcţional, de panou automat de navigare, de cea mai mare uşă de pe piaţă etc. Dar cel mai important e faptul că-mi garanta că-mi salvează timpul şi energia, iar eu eram sleit de puteri. Aşa că cireaşa de pe tortul achiziţiei a fost ceva de genul că trebuie doar să apăs pe-un bumb o dată, aştept două secunde şi gata. Zero probleme. Pe mine atât m-o interesat.

Acum, când scriu, mai am o singură dilemă: oare trebuie să bag şi hainele în maşină înainte să apăs pe butonul acela inovativ sau face asta noua maşină de spălat Innex de la Indesit? Mai am timp să aflu…

Innex Indesit

Posted 2013/12/01 by danieliiancu in Articole, Viaţă de blogăr