SuperBlog 2013 (6): Când te gândeşti la Miez de Lapte, la ce te mai gândeşti?   5 comments

M-am trezit în miez-de-noapte ca să cumpăr „Miez de lapte! Scuze! Chiar nu vreau s-o dau cotită şi să impresionez lumea cu calităţile mele versificatoreşti. Da’ ăsta-i adevărul. Mai mult sau mai puţin.

Cum îngerul a stat mai zilele trecute un timp la Orăştie, la Dică-sa Rely şi la Bubu, în timp ce eu umblam cu bicicleta pe dealuri, i-au fost îndeplinite toate dorinţele. Sau, mă rog, s-a încercat îndeplinirea lor în totalitate. Astfel că, dacă Mihnea avea chef de banane, imediat mergea la bună-sa să-i ceară. Cum niciodată proviziile nu erau destule, normal, îngeru’ vroia întodeauna cam ce era pe gătate sau nu se mai găsea prin cămară la bună-sa. Iar Dica Rely nu-l refuza niciodată şi-i spunea: „Imediat, puiule!… Bubuleeee, du-te la alimentară să iei banane!” Şi Bubu îşi ridica anevoie bătrâneţile din pat, se îmbrăca, se încălţa, se pieptăna, se parfuma şi pleca la alimentara de la colţu’ blocului să-i ieie banane nepotului. Până să vină el cu fructele celea, îngerului îi pierea pofta de banane şi cerea lu’ bună-sa ceai. Nu de orice fel, ci de căpşuni. Asta, bună-sa adică,  n-avea decât de lămâie şi de piersici. Aşa că nici bine nu apuca Bubu să se puie în pat la citit Karl May că numa ce auzea voci urlând de prin bucătărie: „Bubuleeeee, du-te de ia ceai de căpşuni copilului!”…

Se ridica bietu’ Bubu! Ce să facă, amar de capul lui? Şi o lua de la început: îmbrăcat, încălţat, pieptănat, parfumat. După cam a cincea comandă de genul ăsta trăznea prin toată casa a parfum. Şi bună-sa deschidea geamurile. Bună-sa lu’ Mihnea deschidea geamurile, nu bună-sa lu Bubu. Bubu era terminat. La un moment dat cică se oprise în faţa uşii şi nu mai ştia bietul de el dacă pleacă de acasă sau vine acasă. S-o uitat în plasă şi-o văzut că era fan brânză şi avea în straiţă câteva păhărele din alea cu „Miez de lapte”. De la „Delaco”. Deci venea. O dat plasa îngerului şi nici n-o mai catadicsit să se debrace şi să se descalţe. O aşteptat următoarea comandă. Şi o rămas aşa în uşă câteva minute până l-o trimis iar Mihnea şi Dica Rely… în camera lui. Pentru orice eventualitate, în caz că îngerul ar mai fi vrut te miri ce de la alimentară, bună-sa i-o ascuns sticla de parfum lu bunu-su!

După ce ne-am reîntors la Deva, normal că şi regimul a devenit mai cazon. Ce tot atâtea mofturi şi cereri şi rugăminţi şi alintături? Punct. Am decis să fiu dur. Aşa că am mers la alimentară cu Mihnea, aşa spre seară, şi i-am zis să spună atunci, pe loc, dacă are ceva de spus şi de cerut sau să tacă pentru toată noaptea. Îngeru’ o cerut cam multe. Şi „miez de lapte” verde… şi „miez de lapte” roz… şi „miez de lapte” albastru… I-am zis ho!!! Adică stop. Şi i-am luat numa de-un fel. Verde. Două porţii. Pe cutie scria ceva de genul „roşie plus brânză miez de lapte egal aperitiv rapid şi gustos”!

Apoi ne-am dus acasă şi ne-am jucat. După ce-am luat cina cum se cuvine, adică cartofi pai cu caşcaval „De Familie” ras pe deasupra şi sos englezesc (adică usturoi, ulei de măsline, „ceva fin cremos cu smântână”, iaurt şi bucăţele mici şi fine de roşii de grădină), Mihnea a vrut şi aperitivul. Aşa că i-am dat o porţie din „miez de lapte” verde. Cealaltă porţie am mâncat-o eu. Că mi-a fost poftă. Ghinionul meu a fost că îngeru’ a ţinut minte c-am cumpărat două porţii…

…Aşa că pe la miez de noapte, după ce reuşisem să-l fac să oprească desenele… după trei ture… date la baie să facă pipi… la bucătărie să beie ceai… în sufragerie să vadă dacă am stins televizorul de acolo… am zis că gata! Somn scrie pe mine până dimineaţa! Şi am adormit cu îngeru’-n braţe…

…Ştiu! Aşa-i place lui! Să mă tragă de nas. Nici în noaptea aia n-o procedat altminteri. Că m-am trezit fără aer. Mihnea mă ţinea de căile respiratorii principale şi mă legăna de pe stânga pe dreapta, că dormeam pe spate.

– Taaaatiiii!… mai vreau „miez de lapte”… Haaaaiiii, Taaatiiiii, te roooog! Vreeeeauuuu!

M-am ridicat din pat şi m-am dus la coşul de gunoi. Am căutat în el şi m-am întors cu ambalajele la Mihnea şi l-am acuzat că le-o mâcat pe amândouă. El era în fundules şi se uita la mine neîncrezător.

– Taaatiiii! Nu glumi! Eu am mâncat numai o cutiusă verde! Mai trebuie să fie una! Caut-o!

Cum nu mai aveam ce să caut, m-am resemnat. Aşa că m-am echipat şi, după ce l-am făcut pe înger să promită că nu se dă jos din pat, am dat fuga la alimentară. Că îs vreo trei non-stop-uri în jurul blocului nostru. La primul era deja închis. Prin urmare am dat buzna în al doilea…

– Miez de lapte aveţi?

Vânzătoarea, tinerică, s-o uitat ciudat la mine. Că nu fusese atentă la întrebare. Ci juca jocuri tâmpite pe un telefon şmecher. M-o întrebat încă o dată ce vreau. I-am zis că „miez de lapte” de la Delaco. Mi-o arătat, cu deştiu’ pe care nu-l folosea la butonat, rafturile pe care erau produsele de brânză. M-am uitat la deştiul ei… am luat azimutul… m-am îndreptat spre vitrina aia frigorifică… m-am holbat… DAAAA!! Era „miez de lapte”!… Dar NUUUUU!! Nu era verde, ci numa roz şi albastru!

Am ţâşnit din magazin ca o bombiţă de cocs dintr-o praştie!… La al treilea magazin un domn dădea să cumpere ceva. Da’ ce, Doamne Maica Domnului, poate să cumpere un domn la 12 trecute noaptea? Beutură! I-am strigat domnişoarei de la tejghea că am copilul singur acasă şi că vreau un singur produs. Normal, o cunoşteam. Şi m-a servit peste rând. Care rând era al domnului.

– Un „Miez de brânză” verde, te rog! i-am zis în timp ce-i aruncam banii. Domnişoara imediat mi-a dat porţia verde, eu i-am zis mulţumesc şi am fugit spre uşă. În urma mea l-am auzit pe domnu’ în cauză, care stătea la rând, cum îi cere şi el, tot un „miez de lapte” verde…

Ultima reacţie de care am ţinut seama a fost urletul domnului când a auzit răspunsul domnişoarei:

– Nu mai avem… Ne pare rău… Tocmai l-am dat pe ultimul! Veniţi mâine!

Miye de branya verde

Anunțuri

Posted 2013/10/16 by danieliiancu in Articole, SuperBlog 2013

5 responses to “SuperBlog 2013 (6): Când te gândeşti la Miez de Lapte, la ce te mai gândeşti?

Subscribe to comments with RSS.

  1. „Saracu” bubu , dute’n colo, dute’n coace . Ingeru e totusi multumit. Bun articol. Bafta

  2. stim de astea cu „vreau acum” … greu sa le rezisti, iar ei stiu foarte bine….:) le va veni si lor randul…:)
    foarte hazlie relatarea, multumim. Maria, fan branza

  3. Reblogged this on Literele sufletului meu.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: