SuperBlog 2013 (3): Viaţă sănătoasă la tine acasă   1 comment

Dimineaţa de toamnă troznea prin perdele. Da’ mie nu-mi păsa. Putea să troznească cât voia că era zi de sâmbătă. Deci puteam să lenevesc alături de îngeru’ meu. Care, apropo, sforăia lejer la urechea mea stângă. În timp ce se lăţise pe tot patul. Deşi-i mic. Îngeru’ e mic. Patul e mare. Dar Mihnea doarme împrăştiat peste tot aşternutul. Că nu-i place să fie coperit. Aşa că un picioruş i se odihnea peste burta mea, iar o mânuţă mă gâdila pe la măru’ lu’ Adam. Nu conta. Am zâmbit liniştit la gândul cât o să dorm eu în dimineaţa aia fără nici un stres…

…Cam încă trei minute! Apoi a început să răcnească deşteptătoru’ pe care uitasem să-l opresc de cu seară. Nici arcuri să fi avut sub fund nu săream mai repede în picioare. Cum lângă patul îngerului nu există noptieră, toate lucrurile zac alandala pe jos sau pe căpăţâna unui enorm urs panda, de pluş. În plus, pe lângă marele urs de pluş – de vreun metru – mai dorm împrăştiaţi încă patru ursuleţi tot de pluş, tot panda, da’ mai mici. De obicei pe capul ursului mare las deşteptătorul, ca să-l am la îndemână dimineaţa, să-l găsesc repede, să nu-l sperie pe Mihnea. Aşa că, încă adomit, dau să pun mâna pe ceas. Habar n-am cum, da’ aşa un upercut i-am tras în barbă ursului de-o sărit ceasul direct în perete. După câteva secunde infernale s-a făcut linişte şi ceasul s-a oprit. Oprit e şi acum. De tot. De-o vreme mă trezesc cu telefonul.

– Tatiiii… ne trezim?… am auzit vocea îngerului care se ridicase în fundules de la atâta zgomot. I-am zis că nu, că-i noapte, şi că mai dormim un pic. S-o lăsat pe-o dungă… e un fel de-a spune… că mai degrabă stătea cun nasu-n pernă şi cu fundulesu-n aer… Eu m-am pus lângă el, uşurel. Dar somnul meu s-o dus odată cu trezirea deşteptătorului. Aşa că, după un timp de uitat la michimauşii lipiţi de mine pe tavan la cererea îngerului, m-am dat jos din pat… de data asta în linişte… şi am purces la bucătărie.

Mi-am făcut o cafea şi am aşteptat să se trezească îngerul. Mă şi gândeam ce să-i dau de mâncare. Hmmm!… hmmm din nou!… hmmm a treia oară! Apoi m-am decis. Să-i fac o bunătate de ochi de ou… plus o căniţă de lăptic… poate nişte biscuiţi cu mere rase… un suc de portocale proaspete… eventual şi un suc de piersici… sau de struguri… sau de banane… sau de căpşuni… de ananas… ce-o vrea el… Numai că ultimele trei soiuri nu prea are voie. Cum stăteam şi mă holbam pe geam mi-a trecut prin cap, că oricum nu trecea nici o muză în minijupă prin faţa blocului, să mă apuc de biscuiţii cu mere rase. Cel mai simplu lucru a fost să zdrobesc biscuiţii într-un bol. Cum n-am avut altceva la îndemână, am apelat la zdrobitorul de căţei de usturoi. Super fain şi repede a mers totul, doar că biscuiţii au început să miroase niţel a ai. A usturoi adică. Am zis că nu-i nimic, că n-o să se mai simtă dampfu’ dacă amestec totul cu măr ras.

Şi m-am apucat de mere. Poate că unii dintre voi, cei mai harnici şi gospodari, ştiţi ce-nseamnă să cureţi mere şi să le razi. Există un soi de ustensilă… nici nu ştiu cum s-o descriu… ca o raşchetă pentru parchet… doar că asta-i pentru mere. Ţi fructu’ ăla globulos într-o mână… cât se poate de elegant… chiar numai cu două degete… iar cu cealaltă tragi sănătos de sus în jos cu raşcheta peste protuberanţă! Teoria-i simplă. Practica m-a omorât. De fapt n-a apucat să mă omoare chiar de tot că n-am insistat. După prima tentativă mi-am belit deştiu-ăl gros vreo trei centimetri şi am aruncat raşcheta fix pe geam. Ghinionul meu a fost că geamul era închis. Şi oricum, chiar dacă era deschis tot nu scăpam de intrumentul diavolului, că n-am nimerit cadrul fereştii. Ci am tras una direct în centrală. De unde o deviat pe sub colţar. Şi acolo o rămas şi va rămâne până s-o îndura cineva să facă curăţenie.

Aşa că am pus mâna pe-un cuţin sănătos şi urgent am curăţat merele. Că erau două. Mici. Am luat apoi răzătoarea şi am dat să ciopârţesc fructele peste biscuiţii fărâmaţi. La primul a mers cum a mers. Dar la al doilea… Deja venea lumea de la piaţă. Tot felul de cucoane ţopăiau pe tocuri prin faţa fereştii mele. Normal… mi-am aruncat privirea pe geam şi-am uitat de deştele de la mâna stângă!…

După ce m-am bandajat corespunzător şi am scos resturile de mere însângerate din blolul cu biscuiţi am trecut la sucuri. Am zis că-i simplu să storc nişte portocale. N-aveam cum să mă tai, că storcătoarea cu pricina e de plastic şi e boantă. Doar crepi portocala-n două, pui câte o jumătate pe-un fel de ţugui cu striuri… apeşi şi roteşti… apeşi şi roteşti… Cam după al treilea rând de transpiraţii iese de-o juma de pahar de suc. Am reuşit să obţin mai mult decât atât: aproape trei sferturi de pahar, că erau portocalele mai apoase. Aproape că dusesem la bun sfârşit operaţiunea… eram la ultima rotaţie… când mi-o venit să strănut. Am dat să mă abţin. Da’ cu strănutul nu te pui! N-am mai apucat să iau mâna de pe sculă şi de pe jumătatea de portocală storşită deja… că nasul meu a strănutat prin tot corpul. Când mi-am revenit din strănut… coaja de portocală era pe frigider, ustensila storcătoare şi cănuţa strângătoare zdrăngăneau pe gresie… iar sucul de portocale se prelingea peste tot. Inclusiv peste obrăjorii îngerului care stătea în uşa bucătăriei. Se uita la mine şi se lingea de picăturile de suc care-l stropiseră…

Primul lucru pe care l-am făcut a fost să-mi clătesc îngerul. Apoi l-am şters şi l-am pus în pat. M-am dus la vecinu’ de palier şi i-am bătut cu pumnii în uşă să-mi deschidă şi să-mi deie una din sculele lui. Că avea nişte storcătoare de fructe… ceva de speriat. Şi nu orice fel de storcătoare. Ci storcătoare presare la rece. Oricum cu presare la cald nu-mi trebuiau. Că eram eu înfierbântat destul. Mi-a dat omul. Că m-o văzut nervos. I-am făcut îngerului tot ce i-a dorit inimioara. Apoi am intrat pe net. Pe un magazin online. Şi mi-am comandat şi eu unul. Un storcător mi-am comandat, nu un magazin online. Şi acum beau sucuri liniştit dimineaţa!

storcator_Hurom4

Anunțuri

Posted 2013/10/09 by danieliiancu in Articole, SuperBlog 2013

One response to “SuperBlog 2013 (3): Viaţă sănătoasă la tine acasă

Subscribe to comments with RSS.

  1. Pingback: SuperBlog 2013 (3): Viaţă sănătoasă la tine acasă | Daniel I. Iancu's …

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: