Mihnea dixit (69)   Leave a comment

Ajuns aseară acasă, m-am repezit la înger să-l ţuc. Am apucat aşa, un pic, pe vârful nasului, că o fugit în cameră. Să exerseze la balet. Trebuia să-şi consume cumva energia prin casă, că doar afară ploua şi nu putea alinia copiii. Am strigat după el să aştepte să mă descalţ şi apoi să-mi arate şi mie ce figuri o învăţat la balet, la grădinisă. A fost de acord şi s-o aşezat oarecum în poziţie de drepţi taman în faţa televizorului, deranjându-l pe Bunicu care nu mai vedea nu-ş ce emisiune la teve. M-o aşteptat (Mihnea, nu Bunicu), să mă aşez confortabil pe covor în faţa lui şi să fiu atent. Apoi a început.

– Fi atent, Tati meu! mi-o strigat în timp ce şi-o desfăcut mânuţele ca nişte aripi şi s-o învârtit pe loc, cam într-un picior. Asta-i piruetă!

„Wowwww!”, am exclamat instantaneu şi mi-o sărit inima oleacă, că îngeru’ s-o dezechilibrat şi era să intre în televizor. „Bravoooo! tatiiiii!”, l-am încurajat. Să continue l-am încurajat, nu să intre în televizor. O mai repetat mişcarea de vreo trei ori, apoi am simţit că ameţeşte de-a binelea şi i-am cerut să-mi mai arate şi altceva. A fost de acord şi, cu mânuţele unite oarecum în faţă, ca un colac, şi cu un picioruş un pic în spate, o început să se lase pe vine. O dată… de două ori… de trei… „Ooooo, ce frumos!”, am zis, şi l-am întrebat cum se numesc figurile astea. S-o crispat brusc şi s-o uitat la bună-sa. Ca şi cum ea ar şti balet. Mă rog. Să presupunem că ştie. Dică-sa îi tot şoptea ceva. Mihnea nu înţelegea că şi pe Bunicu l-o apucat şoptitu’, da’ cu glas mai tare. Aşa că îngeru’ mi-o răspuns la întrebare, zicând după bună-su:

– Flotări!

Eu am ripostat şi i-am zis că eventual îs genuflexiuni, nu flotări. Da’ Dica l-o salvat şi mi-a dat şi răspunsul aproximativ corect: un soi de reverenţe. Apoi am trecut la alte cele: staturi în fundules cu mâinile împreunate pe sub genunchi… un fel de sărituri într-un picioruş… nişte paşi cărora nu le-am înţeles rostul… şi… la final, după o atenţionare verbală imperativă… îngeru’ a sărit brusc în sus… şi s-a lăsat în şpagat!!!!!!! Io am icnit instantaneu, că am crezut că mi s-o răşchirat pruncul. Parcă mă durea pe mine în vintre şi mi-am dus mâinile la burtă. L-am întrebat dacă pe el îl doare ceva. Mihnea o început să râdă, mi-o zis că nu şi s-o avântat spre mine. Io am rămas fără reacţie că nu mă aşteptam la o asemenea figură de balet. Când a ajuns la vreun metru în faţa mea îngerul a sărit iar. De data asta cu picioarele înainte. şi s-o proptit direct în… s-o oprit direct pe… o aterizat direct deasupra…

…Aerul dispăruse brusc din încăpere. Parcă şi ăia din televizor încetaseră să se mai certe. Iar melcii, atâţia câţi s-or fi uitat în clipa aia la mine, crăpau de invidie. Că doar aveam ochii mai ieşiţi din orbite ca ei. În timpul ăsta îngerul m-o luat cu mânuţele de după gât şi m-o întrebat suav:

– Tati meu, di se esti asa de palid?

Ce era să-i zic? Că din cauza lecţiilor lui de balet?

Anunțuri

Posted 2013/10/02 by danieliiancu in Mihnea, Mihnea dixit

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: