Mihnea dixit (66)   2 comments

După câteva zile de umblat brambura pe la tot soiul de manifestări, ieri am ajuns mai devreme acasă. Cum afară ploua şi îngeru’ dădea să cadă într-un soi de depresie infantilă, l-am sunat şi i-am promis că o să stăm toată seara ca bărbaţii. Adică o să bem. Io bere, el lăptic şi ceiuţ. Şi o să ne uităm la televizor. El la desene, io la fotbal. Că doar o jucat Steaua, aveam la ce să mă uit. Nu că la Pandurii – Dinamo n-aş fi avut satisfacţii la fel de mari, da’ no… n-am fost acasă.

Prin urmare ne-am făcut de cap. Mai mult el. Că io nu pridideam să văd golurile marcate de Steaua. O întors toată casa pe dos. Mihnea, nu Steaua o întors casa pe dos. Mă rog. Trei trenuleţe cu şinele aferente montate în aşa fel încât să treacă unele peste altele şi altele peste unele. Maşinuţe de metal legate cu aţă de papiotă, în şir indian, ca să arate ca o coloană pe DN 7. Staţie cu cinci boxe amplasată prin toată sufrageria. Cortul cu cel puţin o sută de mingiuţe înălţat în camera îngerului. Şi altele.

Într-un final a venit şi vremea somnului. Cum în camera lu’ Mihnea nu prea mai era loc de dormit de atâtea jucării, îngerul a decis că cel mai bine e să dormim în camera mea. Unde patul e din ăla cu două peroane. Adică te poţi cocoţa în el şi pe-o parte şi pe alta. Bine, la fel de bine poţi şi pica din el de de două lături. Aşa că ne punem la somnic. Io pe partea dinspre uşa de la hol, îngeru mai lângă televizor, pe partea cu uşa ce dă spre balconul-birou. Cum aveam o presimţire, am pus lângă pat, pe partea lu’ Mihnea, toate plapumele, perinile, sacii de dormit şi cuverturile ce le-am găsit. Şi nici aşa n-am dormit liniştit. Că doar cu un ochi visam, iar cu altul mă uitam la înger să nu pice de lângă mine. După câteva ceasuri, îmi amorţise partea dreaptă şi pe spate nu prea pot dormi, că sforăi. Aşa că mi-am zis să mă întorc un pic.. un picus doar… şi pe partea stângă…

Nu mai ştiu cât timp să fi trecut. Că numa am simţit în spatele meu mişcare. Îngerul se foia. Am zis că nu-i nimic. Foiala s-a accentuat… şi am auzit… bufff… bufff… bufff… bufff… adică patru „buf”-uri consecutive… Până am sărit io jos şi am ocolit patul, îngerul se rostogolise deja până lângă uşa de la balcon. Aşa că stătea în fundules şi se uita prin bezna deasă la lemnul din faţa lui, pipăindu-l cu mânuţele. Când şi-o dat seama că nu-i în pătuţ o dat să se pună pe plâns. Da’ am fost pe fază şi l-am luat în braţe. În trei secunde era deja iar în pat şi sforăia angelic… Când ne-am trezit l-am întrebat foarte serios de ce-o vrut să fugă de acasă. O făcut ochişorii mari. I-am explicat cum noaptea, după ce-o căzut din pat, l-am găsit la uşă. Nu i-am zis care. Ochii lui nu mai puteau de atâta uimire. Io am continuat să-i explic sistematic, dar la un moment dat m-o întrerupt:

– Mă Tati meu… nu mai glumi! Io am dormit toată noaptea!

Anunțuri

Posted 2013/09/15 by danieliiancu in Mihnea, Mihnea dixit

2 responses to “Mihnea dixit (66)

Subscribe to comments with RSS.

  1. Hi, hi!!!! Am patit si noi, doar ca al nostru s-a ridicat singur foarte repede. bineinteles ca dimineata nu a stiut nik:)))))

    adina marconi

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: