Viaţă de blogăr (4): O nuntă de coşmar. În provincie. Sau ce nu face un fotograf de nuntă din Bucureşti   Leave a comment

Visul meu încă de pe vremea când eram mic copil a fost să devin fotograf. No, încă este, că doar nici n-am devenit între timp. Bine, copil am fost şi sunt, fotograf n-am devenit. Daaaaar…, în nici un caz nu voiam să fiu fotograf de nuntă, cum am văzut eu prin oraş tot felul de cămăruţe cu geam larg ce au deasupra fel de fel de reclame, cum că oferă servicii de foto video nuntă. Eu visez să pozez peisaje. Din mai multe motive. În principal pentru că peisajele nu fac scandal că le-ai scos prea grase, cum se prea poate să facă mamele soacre. Mai mici sau mai mari. Mă rog. Apoi la shooting de landscape poţi să pozezi creste pleşuve în voie, că nu sare nici un ginere tomnatec la bătaie; poţi să admiri ţâţe (gorgane adică) de la umbra unor poale (de pădure) fără să te trezeşti acuzat de hărţuire sexuală; dacă prinzi vreo căprioară în cadru nu rişti doi pumni în gură de la cavalerii de onoare. Şi altele. Cei mai paşnici la o nuntă, părerea mea, sunt socrii. Care doar beau şi nu le pasă de pozat. Unii, ăia mici – beau de fericire; alţii, ăia mari – de necaz.

Dar să revin. Cum vă spuneam, eu nu-s făcut pentru a fi fotograf de nuntă şi nici nu mi-am propus să prestez servicii de foto video nuntă. Dacă vreţi aşa ceva vă dau eu adresa de la Casa Anke. Din Bucureşti. Ăia fac poze faine. Şi filmări aşijderea. Cu flori, aranjamente, sonorizare, lumini, accesorii, coafuri, machiaj, invitaţii, decoraţiuni, limuzine şi lecţii de dans. Da’ câte nu oferă ei. Până şi luna. Nu aia de pe cer, ci aia de miere…

N-oi fi eu făcut să fiu fotograf de nuntă, dar mai zilele trecute am fost. Că no, când e să ai ghinion, ai. Că m-o văzut cineva că fac poze la dealuri şi o zis că-s numa bun de pozat şi oameni. Şi atâta o insistat că n-am mai putut să-l refuz. A fost de ajuns să zic „da” c-o juma de gură că gata o fost. M-o prins. După ce-am stabilit să le fac la oameni câteva poze acolo, să aibe de amintire, or băgat de seamă că rămăseseră şi fără filmătorici. Operator video, adică. Aşaaaa, tangenţiaaal, m-or întrebat dacă n-am cumva şi-o cameră de filmat. Io, ocoş, am dat să mă laud: nu una, ci două!!! Aşa că m-am trezit ridicat la rangul de prestator de servicii foto video nuntă. Normal, pe gratis, că doar oamenii îmi erau prieteni.

Zilele de dinaintea marelui eveniment au fost caniculare. Curgeau apele pe mine. Nu ştiu sigur dacă din cauza temperaturilor, dar aveam nişte emoţiiiiii… A fost bine într-un fel, că am slăbit vreo cinci kile, cât să mă încapă costumul şi să pot încheia nasturii de pe burtă. Mă rog… de la sacoul care îmi încingea burta. Să nu mă fac de minune mi-am pregătit de cu seară tot ce trebuie: trei aparate foto (două dintre ele nişte săpuniere leşinate) şi două camere (mai mult cămăruţe) de filmat. Plus o gentuţă cu baterii, acumulatori, casete şi CD-uri pentru înregistrat. Apoi, la zece seara (înaintea găinilor, că afară era încă lumină) m-am pus să dorm. Că urma să mă trezesc la şapte dimineaţa. Să merg până în satul de unde trebuia arestat mirele. Apoi urma trecutul peste un deal la mireasă. Primărie. Popă. Tot tacâmul. Apoi tămbălăul.

…M-am gândit cum să fac. Ce unghiuri să prind. Ce lumini să folosesc. Ce filtre să nu aplic (mai ales ălea de-ţi strâmbă figura). Cum să conving nuntaşii să steie în poziţiile pe care le voiam eu. Tot gândindu-mă, am uitat să adorm. Iar când m-am uitat la ceas am văzut că era patru dimineaţa. M-a cuprins spaima şi am adormit. Pe la cinci. Aşa că n-am auzit ceasul de la şapte. Şi am pierdut autobuzul de opt. Că m-am trezit la nouă. Următorul autobuz era la două. Da’ nu mai prindeam mirele la îmbrăcat. Aşa că m-a urcat pe bicicletă, în costum negru, pe caniculă, cu toate gentuţele şi rucsăceii atârnând după mine şi am dat să pedalez pe-o scurtătură de drum judeţean neasfaltat. Erau numa vreo zece kilometri, nu 35 ca pe asfalt. Praf m-am făcut. Adică m-am prăfuit pe costumul negru de-o ajuns alb. Dar am ajuns.

Mi-am tras sufletul cu două beri şi m-am dus după şură să scutur praful de pe costum. În timpul ăsta am pierdut de filmat şi de fotografiat taman înţolirea mirelui. „Nu contează”, m-am consolat, „că şi aşa nu se uită nimeni la mire. Toată lumea e cu ochii după mireasă”. Prin urmare am apucat să fac două poze cu mirele singur, trei cu cavalerii de onoare şi patru cu familia apoi s-or urcat toţi în maşini şi or plecat. Io am rămas, că urma să mă ducă un verişor de-al mirelui peste dealul dintre sate, să ajung primul la mireasă. Adică la casa miresii. Să am timp să pozez un pic şi căminul cultural cu toate bunătăţile iniţiale de pe mese. Cu artificiile florale. Cu băutura intactă. Etc.

Deci nuntaşii or plecat şi io aşteptam văruţu’ să mă transbordeze peste anticlinalul din faţă. Când l-am întrebat când plecăm o zis: „las că avem timp”. N-am avut. Că omul s-o dus la budă, s-o uitat în oglindă, s-o parfumat de mi-o mutat nasul. Apoi o dat mâncare la nişte purcei. I-o tras o bâtă-n cap la un câine. O lăsat două vaci mai libere pe lanţ, să ajungă la iarbă verde. O pus apă la iepuri… Îmi venea să mă pun să dorm când o zis: „Gata, plecăm!”. Ooo-hoooo! aveam timp berechet. Că peste deal nu erau decât cinci kilometri. Am plecat. Am mers. Şi am mers iară. Însă, normal, ghinionul a mers mai repede decât noi şi ne-a aşteptat în vârful dealului. Unde, fire-ar el să fie de ghinion, ne-o stricat maşina. Acolo am lăsat-o şi am luat-o la fugă pe deal în jos, vreo doi kilometri…

Am ajuns la primărie exact când prea bunul primar rostea celebrele cuvinte: „…statul ocroteşte familia… bla… bla… bla…”… Băi frate, da’ mint funţionarii statului ceva de speriat. Eşarfa tricoloră am prins-o în poză. Pe primar nu, că s-o foit şi-o ieşit mişcat. No, ce vreţi, l-o pufnit şi pe el râsu’ când o zis faza cu statul şi s-o gândit la Ponta şi Băsescu. Nici pe miri nu i-am mai prins că eram atent la domnişoarele de onoare, iar până m-am dezmeticit eu ei beau deja şampanie în camera de vizavi. Dar am recuperat la ieşirea din primărie. 120 de fotografii, plus filmat. Bine… pe filmat nu mă prea pot baza că în film apar numa vârfurile papucilor la nuntaşi, că aparatul de filmat era atârnat la gât. Io pozam în timpul ăsta. Ce vreţi? Servicii foto video de nuntă în provincie… Nu contează… mi-am zis iară! Recuperez la biserică. Că popa e mai indulgent. Entuziasmul meu s-a dus dracului taman în faţa bisericii când m-o recunoscut prea bunul părinte că maică-mea n-o plătit taxa duhovnicească. Că era din sat. Aşa că nu m-o lăsat să intru. Am filmat/fotografiat totul de pe trotuarul de vizavi de biserica din sat. Bine… adevărul e că am mai tăiat eu din scenele în care maică-mea îi promite solemn popii că ea nu mai calcă în biserica aia. Iar bine… că nu prea mai avea dreptul, dacă nu plătise taxa de scaun. Io am scos banii imediat, să meargă popa să achite el vidanja… mai rău am făcut… că nu era vorba de taxa pe scaun din ăla…

Mirele era roşu ca un rac. Nu de emoţii, ci de nervi. Mi-am dat seama că pe mine era nervos după ce l-am pus să steie pe pervazul la o fântână. Nu era adânc. De pervaz zic. Eu eram lipit de zidul casei şi el ţinea buchetul miresei cam aiurea. I-am zis că nu văd bine. El s-o dat un pas înapoi… Asta e… ghinion… Că eu am vedere bună, dar mirele era dus tare la echilibristică. Habar n-avea. Aşa că o picat în vălău. Şi nu era vălăul lui, ci al soacrei. Norocul meu a fost altul. Că am găsit o maşină care o fugit spre primul oraş. Am ajuns şi, cum aveam nevoie de un adevărat fotograf de nuntă am sunat la un studio foto video nuntă din Bucureşti. Or fost de acord să mă salveze. Şi să pozeze ei ca lumea măcar distracţia. Asta după ce le-am promis solemn că nu mai fac pe… şi nu mă mai dau drept… profesionist….

De aia vreau eu peisaje… landscapeuri… că nici un deal pleşuv nu fuge după tine!

Anunțuri

Posted 2013/08/01 by danieliiancu in Articole, Viaţă de blogăr

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: