Viaţă de blogăr (3): Manual de bune practici în politică. Pentru începători   Leave a comment

Habar n-aveţi voi cât de mult m-a ajutat pe mine cititul. Asta începând de alaltăieri. Bine, nu de alaltăieri m-am apucat io de citit, ci în ziua cu pricina am citit un articol. Pfuauuuuuuuu! Pe spate m-a dat şi m-a făcut să înţeleg lumea. Lumea politică. Nu credeţi? Ia încercaţi-l şi voi. Se intitulează, cam neatractiv e drept, De ce merită să fi punctual?, dar asta e, sper să-l citească cineva până la capăt… Adică şi altcineva în afară de mine, normal.

Hoooo! Nu săriţi ca ienicerii la bătaie. Staţi mai întâi să vă explic. Şi mă căpăciţi după aia. Aici vorbim de trei categorii de oameni. Or fi ele mai multe, da’ nu-mi bat io capul să le identific pe toate, că voi întâzia iară la joaca cu îngerul meu din faţa blocului dacă o fac. Deci. Prima categorie e a moraliştilor. Ăia care urăsc întârzierea şi întârziaţii, şi care au dreptatea alăturea, susţinând fie că ei n-au întârziat niciodată, fie că au făcut-o uneori, extrem de rar, evident, şi şi atunci nu a fost din vina lor ci a societăţii care îi urăşte şi le pune beţe-n roate. A doua mulţime e aia de întârzie cu o ritmicitate de invidiat. Componenţii ei sunt cei mai mulţi şi evident, cei mai indiferenţi faţă de întârzierile altora, că doar se ştiu şi ei cu întâzierea pe căciulă şi cu scuzele în buzunar. În sfârşit, cei din urmă dintre cei din urmă îs adevăraţii profesionişti în ale întârziatului. Şi, lăsând modestia la o parte, vreau să vă zic că aici mă încadrez şi eu.

Dar ca să ajungi la un asemnea nivel îţi trebuie experienţă. Nu oricine întârzie aşa, în doru’ lelii doar de două-trei ori pe săptămână – gata, a şi intrat în breaslă. Ţţţţ-ţţţţ-ţţţţ! Nu aşa se face. Asta e pentru amatorii care tâjesc să treacă la profesionişti. Cu mari şanse, evident, dar totuşi momentan doar nişte amatori. Un profesionist adevărat întârzie precum respiră şi asta din mai multe motive. Să luăm unele aspecte din articolul de care pomeneam mai sus şi să vi le exemplific, dintr-o perspectivă extrem de simplă şi de cunoscută: cea a politicianului român, de orice rang şi de orice valoare. N-am timp să le detaliez pe toate, că cine ştie poate aveţi treabă şi întârziaţi undeva.

Chiar în deschiderea primei părţi a materialului (De ce să nu mai întârziem) ni se atrage atenţia asupra unui fapt esenţial: cine nu întârzie n-are ce căuta în politică. Punct. Adică du-te, nene, de munceşte, ce-ţi trebuie ţie politică dacă nici măcar un sfert academic nu eşti în stare să-i laşi alţii să te aştepte. „Atunci când întârziem, ne punem o amprentă în ochii celorlalţi. […] când cineva întârzie de cel puţin două ori sau întârzie la un eveniment foarte important, va fi mereu ţinut minte pentru acest lucru. A întârzia înseamnă a atrage atenţia asupra ta”. Excepţională şi necesară precizare. De la bun început articolul pe care-l citeam mi s-a părut deci mai presus de machiavelism. Că doar nu trăim pe vremea principatelor ci suntem, nu-i aşa?, într-o republică. A văzut cineva până acum politician care să vină la timp undeva? Poate în vis. Adică ori el visa, ori politicianul era adormit. Iar precizarea ulterioară… că va fi mereu ţinut minte pentru că a întârziat… şi, nu în ultimul rând că chestia asta cu întârziatul care înseamnă de fapt că vei fi mereu în centrul atenţiei… wowww!!! Vorbim practic despre o şcoală politică de vară la care sunt invitaţi toţi tinerii politiceni din toate partidele. Magnific.

Paragraful următor e un pic mai altfel, dar se adresează tot politicienilor sadea. În sensul că ar vrea să le mai tempereze un pic elanul. Căci a întârzia „poate transmite lipsă de respect – pentru cel/cei care te aşteaptă, sau pentru evenimentul şi audienţa respectivă. De asemenea poate transmite ideea că eşti mai concentrat pe sine şi pe pregătirea personală decât pe un angajament pe care ţi l-ai luat”… Ştiuuuu! E un vocabular dur, mai ales pentru tinerii politicieni din toate partidele, aflaţi la început de drum pe drumul întârziaţilor de profesie. Dar tot acest vocabular are rostul de a-i căli pe candidaţii la posturile din administraţia locală, regională şi naţională.

În acest punct al lecturării documentului feţele politicienilor în devenire sunt cam ca ale mâţelor surprinse de ploaie în copaci. Următorul aliniat e la fel. Însă imediat vine apa vie din paragraful patru: „Într-un fel sau altul, vei fi pedepsit [pentru întârziere]. La anumite evenimente, cei care întârzie sunt invitaţi să stea în faţă, să ţină un speech”… Când citesc aşa ceva feţele reprezentanţilor noştri se dilată de fericire. În faţă… spiciuri… până la fericire nu mai e mult. Paragraful cinci e din nou necesar ca baia de după fericire, iar ultimul din această serie nu prea ştiu cum să-l interpretez…

Dar vine partea a doua a articolului, pe numele ei de fată De ce o facem?… Ştiu că sună cam aiurea, dar nu e referitor la ce vă gândiţi voi. Practic sunt nişte argumente care să-i mobilizeze pe tinerii politicieni care au sincope în dezvoltare şi care să le ofere motive să continue, chiar dacă corpul, mintea, inima şi sufletul lor le spun să reîncerce să devină oameni normali. “Întârzierea ajunge să fie pentru noi un obicei atât de frecvent încât, involuntar, vom încerca să fim din ce în ce mai buni la el. Vom inventa scuze mai bune, vom căuta persoane care să ne tolereze şi vom fi fericiţi de fiecare dată când vom scăpa cu bine dintr-un astfel de incident”. Offff, Doamne! De ce n-am avut şi eu parte de asemenea sfaturi când eram tânăr? Acum desăvârşirea mea ar fi fost completă.

În continuarea acestei a doua părţi lucrurile sunt un pic ambigue. Ba îi încurajează pe politicieni, ba le trage câte una peste mânuţe. Nu insist asupra lor până la o eventuală revizuire a unor termeni care să nu mai pună pe jar mintea candidatului la politică. Trec direct la paragraful patru. “Punctualitatea este considerată normalitate, deci dacă am renunţa la a mai întârzia nu am primi efectiv un premiu pentru acest lucru”. Nasooool! Fără premiere în politică ce rost ar mai avea deranjul? Deci la gunoi cu ea. Cu punctualitatea, nu cu politica. Să fim înţeleşi!

…Când am citit următorul aliniat mi-am dat seama ce înseamnă să fi un geniu. Practic tot ce s-a scris până acum era pentru politicienii de rând. De-ăştia de prin consiliile locale, judeţene, Parlament. De acum înainte urma selecţia. Bănuiesc că pentru Guvern. Se alegea crema din ei. Dintre ei. Mă rog! “Nu te eticheta drept cel care întârzie şi nu te identifica cu acest rol. Sunt alte lucruri extraordinare, care sunt chiar calităţi, pe care le poţi aduce într-o relaţie şi pentru care poţi fi MEMORABIL”. Subliiiiiim! Genial! Întârziaţi putem fi cu toţii, dar ca să ne ridicăm deasupra celorlaţi întârziaţi ordinari trebuie să avem şi alte calităţi. Nu se explică prea clar, dar se subînţelege. Să vorbim prostii. Să vorbim platitudini. Să vorbim pe lângă subiect. Să vorbim cât mai mult. Un asemenea sfat e mană cerească pentru politicienii de top. Că numa’ cu întârzierea nu faci nimic. Întârzii tu cât întârzii, să te ştie lumea. Da’ vorba aia cine se scoală de dimineaţă spune primul prostiile la televizor. Ceea ce înseamnă că are şi vizibilitate mai mare.

Următoarele două paragrafe sunt ambigue din nou. Dar ultimul… of, ultimul… mi-e frică şi-mi vine să explodez de fericice… ultimul e chiar chintesenţa politicii româneşti:  “Un somn disciplinat este un factor foarte important într-o viaţă punctuală. Fii punctual şi la somn!”… Deja lacrimile îmi şiroiesc pe obraji când mă gândesc la Mama Mare care ne punea, pe mine şi pe soră-mea, la somn la amiază. Probabil că toţi politicienii români au avut bunici care să-i pună la somn când erau şi ei micuţi. Şi acum, datorită educaţiei primite şi în memoria bunicuţelor lor, dorm frate… că şi şedinţele astea de la Parlament îs puse tot pe la amiază.

Gata!… e trecut de miezul nopţii şi am întârziat şi eu la somn!

P.S.

Dacă vrei și tu să primești acces la articole și resurse de genul celui despre care am scris eu astăzi, încă te mai poți abona gratuit la TheHunger.ro aici.

Anunțuri

Posted 2013/07/19 by danieliiancu in Articole, Viaţă de blogăr

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: