Mihnea dixit (49)   Leave a comment

Băiiiiiiiii, ce-mi plac oamenii responsabili! Din ăia de se implică adânc, şi mai adânc, ioooiiiiiii ce adânc, în viaţa comunităţii. În modelarea societăţii. Îs înnebunit după ei. Ador să văd tipi sau tipe, moşi sau babe, maturi şi mature (a nu se citi cu diacritică, ci doar cu critică), de ori ce fel care-şi ridică nasu’, îşi bombează cheptul (ori îşi sug burta, după caz), îşi îngustează ochii de parcă-ar fi mâncat orez trei săptămâni şi… dau sentinţe. A sentinţiza pe cineva e unicul lor scop în viaţă. Ei se consideră mult prea importanţi pentru evoluţia omenirii ca să mai facă efortul de a mai şi judeca. Aşa că trântesc vorbele precum vacile balega: drept în mijlocu’ drumului. Apoi trec mai departe fără să le pese de mizeria lăsată în urmă.

No! Ce vreţi? Poate vă întrebaţi ce au oamenii responsabili cu îngeru’ meu? Păi au! Că se iau de el. După cum ştiţi, pe lângă că-i sâsâit, mic de ani şi neconform standardelor de înălţime (adică-i miniatural, de-mi vine să-l port tot în palme), de câtva timp mai are o calitate: înjură ca la uşa cortului! Bine… nu chiar înjurături complete… aşa… numa cuvinte răzleţe…

Azi, cică, îşi dete drumu’ la gură taman în buricul târgului, când merea cu bună-sa cătră casă să să pună la somnic. Cu cât Dică-sa îi zicea mai mult să tacă, să n-o facă de minune, cu atât el ridica vocea (că încă n-are vocabular de înjurător profesionist) şi-i făcea-n ciudă. Bine, a fost pedepsit, tras de ciupi şi n-o văzut desene, plus că l-am ocărât io de mama-focului! Da’ nu asta voiam să vă zic… Pe când el înjura vesel şi ferice mergând în pasul piticului, a das nas în genunchi cu un nene responsabil. Care nene s-a simţit dator să asaneze naţia de un asemenea comportament imatur şi a grăit, cu un aer de profund şi suveran dispreţ, ceva de genu’: „…educaţia părinţilor… aşa-l învaţă mă-sa!”… Wowww!

Trecând peste faptul că io nu prea am timp să stau cu el să-i fac educaţie, că tre să lucru, iar bunicii nu intră în viziunea domnului respectiv la acest capitol, mai rămâne, vorba neandethalianului, „mă-sa”. No. Acuma i-a închipuiţi-v-o voi pe Steluţa, mama îngerului meu, cum stă printre îngeri, în cer, şi-l învaţă pe Mihnea prostii. Bănuiesc că-i suflă la urechiuşe ce să-i zică şi s-o chinuie pe bună-sa… numa aşa dă câte un norişor la o parte şi zice…

Căcat! repetă Mihnea… şi îngerii din cerurile din jurul Steluţei se tăvălesc de râs.

Mami lui mai suflă ceva printr-un norişor…

Pula mea! urlă îngeru’ meu în timp ce pe Dică-sa o trec transpiraţiile de ruşine iar îngerii din cer îşi smulg penele de pe umeri de atâta tăvăleală de râs.

Steluţa insistă, că bănuiesc că-i vede pe toţi îngerii ţinându-se cu mâinile de burţile lor dolofane, să nu le crape de râs…

Pisda mă-tii! chiuie Mihnea sărind într-un picior şi uitându-se la florile de prin rondouri… şi uite aşa au rămas îngerii fără pene. Cine-i pune să se ia în vorbă cu îngeru’ meu? Norocul lor e că mai există oameni responsabili.

Anunțuri

Posted 2013/07/01 by danieliiancu in Mihnea, Mihnea dixit

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: