Mihnea dixit (41)   3 comments

De-o vreme merg la lucru numa cu bicicleta. Fie vreme bună, fie vreme rea, vorba cuiva, mă aburc în şa şi pornesc dimineaţa la oră fixă. Aproximativ fixă. Că de obicei trece de ora „aproximativ fixă” şi pedalez ca nebunu’ până la muzeu. Mă rog. La întoarcere, când ajung în faţa blocului, îngeru’ e pe-afară, cu bun-sa. Io fac nişte fente cu bicicleta, să impresionez asistenţa, şi apoi las hardughia acolo, printre copii, să se joace cu ea. Unii învârt de pedale, alţii trag de oglindă, unii încearcă să facă să sune zdrăngănitoarea, alţii se războiesc cu port-bagajul, că are arc… Numai Mihnea al meu, umblă la schimbătoarele de viteze! Şi tot i-am zis să nu mai umble! Da’ ce, parcă am la cine să zic? Mai mult vorbesc la marmura din jur.

Aşa că dimineaţa, când dau să plec, e de groază. Schimbătoarele sunt puse în te miri ce poziţii deşucheate, iar lanţul, normal, e pe cu totul alte foi şi pinioane decât ar trebui. Io, logic, dau să plec în forţă. Că ştiu cum am lăsat setat biţiclu. Iniţial se aude un scrâşnet demenţial, apoi (dar numai uneori) câte o bufnitură înfundată, când roata mea izbeşte maşinile parcate pe trotuar. Iar la final se aud înjurăturile mele la adresa lanţurilor, pinioanelor, pedalelor, bicicletelor, constructorilor de biciclete, mamelor constructorilor de biciclete… vă rog să mă scuzaţi, chiar nu ştiu ce am cu chinezii!!!… Vecinii se trezesc, se uită pe geam, clatină din cap…

Azi la fel. Da’ nu de dimineaţă. Ci pe la amiază. Având io o treabă de rezolvat prin oraş, am zis să dau o fugă şi până acasă. Las bicicleta în grija neţărmurită a îngerului şi merg şi mânc. Când cobor şi dau să plec, afară ploua. Asta nu-i bai. Bai îi că iar umblase îngeru’ la schimbătoare. Io mă urc pe bicicletă şi dau să plec în trombă. Tromba pleacă, dar io nu. Iar scrâşnit de lanţuri, iar sărit de pinioane, iar bătut joc de foi. În cele din urmă… cum eram pe marginea trotuarului… roata din faţă alunecă peste bordură… toată bicicleta după ea, într-o dungă… io, cum am prezenţă de spirit, ce credeţi că-am făcut?… m-am sprijinit la căzătură direct în cot! Şi un pic în genunchi. Sângele nu contează, bine că nu s-a rupt cămeşa! Am înjurat din mijlocu’ drumului, am blestemat ca la uşa cortului pe toţi făcătorii de biciclete, le-am urat acelaşi lucru la toţi drumarii care fac asfaltu’ aşa de tare de te doare-n cot, i-am promis o mamă de bătaie îngerului, m-am ridicat cu chiu cu vai, m-am uitat la fereşti să văd câtă lume m-o văzut de după perdele, am reglat schimbătoarele şi am mers vreo sută de metri pe lângă bicicletă…

După câteva ceasuri mă sună bună-sa. Io îl mai ameninţ o dată cu bătaia pe înger şi-i povestesc dică-sii ce mi-o făcut. Ea se apucă să-l certe. Ceva gen … „vaiiiii, îngeru’ lu’ bunica, cum ai făcut aşa ceva… Tati o căzut şi era să-l calce maşina…” … etc… În telefon linişte deplină. Auzeam respiraţia îngerului, că-i răcit şi respiră tare greu. Bună-sa insista cu criticile că era să dea vreo maşină peste mine. Mihnea o suportat cât o suportat, dar atât am mai apucat să aud, înainte de a închide:

– Da’ di se n-o mers pe trotuar? Că nu-l mai călca nime!…

Anunțuri

Posted 2013/05/17 by danieliiancu in Mihnea, Mihnea dixit

3 responses to “Mihnea dixit (41)

Subscribe to comments with RSS.

  1. Pai si nu are ingeru dreptate?????? Ba are, ca daca tati era atent nu se intampla nik:))))))))

    adina marconi
  2. Pingback: Mihnea dixit (57) | Daniel I. Iancu's Blog

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: