Normal că pozele, şi nu numa, sunt făcute să fie văzute şi de alţii. Că doar n-oi sta io, singur cuc în faţa calculatorului să mă uit la pozele mele şi să zis ca ardeleanu’ „tulai, Doamne, ce chipuri mândre-am făcut”! De aia le şi pun aci, alături de alte prostioare scanate de scanăru’ meu sau debitate de mintea mea (aşa cum e ea) şi scrise de mine la dictarea ei. O singură rugăminte am: dacă cuiva, prin reducere la absurd să spunem, i se pare că o poză de-a mea e tare faină şi doreşte o descărcare (de poză zic) şi o reîncărcare pe feisbucul propriu (sau oriunde alltundeva), să zică domniile lor acolo unde o pun (iară fac precizarea că la poză mă refer), că-i muncită de mine şi-n coate, şi-n genunchi. Dacă nu vreau să zică atunci s-o lase-n durerea ei de poză, că găsesc în altă parte destule.
Lasă un comentariu