Povesti (adaptate) pentru Mihnea (1): Povestea cu ursu’   9 comments

Mini-vacanța de Sf. Decembrie și 1 Andrei ne-am petrecut-o la Orăștie, la Dica-sa Rely și la Bubu-su. Mă rog, invers… la Bubu-su și la Dică-sa Rely. Dar asta e altă poveste de povestit dacă voi avea vreodată timp de povești. Că din câte văd io, îs tot mai ocupat. Așa am fost și în mini-vacanță când, împreună cu îngeru’, am aranjat o parte din biblioteca mea de la Orăștie. Biblioteca este, pentru cine nu știe, chestia aia mare cu rafturi pe care sunt cărți. Iar în cărți sunt sumedenie de povești…

În timp ce eu și ajutorul meu, îngeru’, am muncit ca robii pe plantație să dăm jos cărțile, să le ștergem de praf, să le rearanjăm pe colecții și colecțiile pe numere, după care să le aburcăm la loc pe rafturi, bună-sa o pierdut vremea prin bucătărie făcând vărzare. Cu varză, normal, dar și cu cartofi și cu ceapă. Așa că, pentru a nu se plictisi, m-or pus păcatele să-i zic la Mihnea ce povești faine în cărțile ălea cu care umblam noi. Instantaneu m-o apucat de-un crac și s-o uitat la mine-n sus cu ochișorii larg deschiși, lingușindu-se:

Ioiiii, Tati meu, îmi szisi si mie una? Te rrrroog! Da’ te rrrroog!

Pe moment l-am aburit. I-am zis că-i zic seara, după ce bea lăpticu’ și ne punem la nani. Credeam că adoarme uitându-se după desene animate pe televizor. Mai ales că speram să doarmă cu bună-sa. Mi-am găsit. Când o fost ora stingerii i-o zis la Dică-sa „paaa!!!” și s-o trântit lângă mine în pat. Ne-am uitat o țâră la desene pe Duck TV, io am ațipit pe toată durata la țâra aia, după care m-o zgâlțâit și mi-o ordonat să închid televizorul că el vrea să-i zic povești. Am crezut că n-aud bine, că visez, că m-am damblagit. Îngeru’ însă, nimic! Povestea sau somnul! Somnul meu, bineînțeles, că dacă nu-i ziceam povestea nu mai dormeam, că se punea pe urlat în toiul nopții. Nu somnul se punea pe urlat, ci Mihnea.

Am stat să gândesc. De atâta gândit am adormit, că nu mi-o luat mult. Da’ îngeru’ a fost vigilent: o pălmuță (a lui) peste ochi (ai mei) și am fost ca nou. Adică ca un nou născut. Că nu-mi venea în cap nici o poveste. În cele din urmă mi-am adus aminte de Ion Creangă, de Harap-Alb… însă cu intermitențe. Nu râdeți, că de vă pun să-mi ziceți pe nerăsuflate povestea n-o știți nici voi. Așa că nu vă mai dați mari… Am început cu greu, încercând să găsesc ritmul și gesticulam prin beznă ca bezmeticu’.

– A fost odată ca niciodată… că de n-ar fi fost, mă Tati, io dormeam acum nu spuneam povești… A fost odată un fiu de împărat… frumoooosss, așa ca tine… deșteeeept, așa ca tine… micus, așa ca tine… ca tine… ca tine…

­­- Tati meu, se fasi? Ai adormit? Szi povestea!!!

– …Și fiul de împărat se plictisea toată ziua stând acasă. Că ști, mă tati, era vacanță de la grădiniță și fiul de împărat nu merea să-și desăvârșească educația preșcolară. Așa că s-o jucat până o stricat toate jucăriile sau s-o plictisit de ele. Și o cerut jucării noi. Da’ împăratul era om bun și n-o mai pus bir suplimentar pe supușii săi să-i să facă rost de jucării la fiu-su. Așa că l-o trimes pe bandit să se joace cu animalele din grajd și, până s-o juca, să le deie și de mâncare. Fiul de împărat s-o dus, că ce să facă? Să se joace cu jucării deja folosite sau stricate? Mai bine nu! O dat el de mâncare la găini. La porc. La o scroafă cu 11 purceluși. La o vacă. La ce-o mai fost pe acolo prin ogradă, că doar fiul de împărat era micus, mă Tati, așa ca tine, nu știa el toate animalele la care trebuia să le deie de mâncare…

Tatiiii, da io stiu toate animalele din lume! Și elefantu îl stiu… si girafa… si corcodilu

– Tatiiii, ălea-s d-ălea de trăiesc în pădure, nu în grajduri împărătești. Și nu mă mai întrerupe, că nu-ți mai zic nici o poveste și mă pun să dorm!

– Bineeee, noooo, hai sziiii… Assscult!

– No! Și s-o dus făt-frumos în grajd…

– Tati meu… era făt-frumos sau fiude împărat? Că ai szis…

– Tatiiiiii! Făt-frumos e fiu de împărat și împărat e fiu de făt frumos! Nuuuuuu… Făt frumos e fiu de împărat și fiu de împărat e făt-frumos! Ai înțeles?

– Da, Tati, nu te supăra… hai, sziiii… Te rrrroog! Da’ te rrrroog!

– Bine. Făt-frumos s-o dus în grajd. Și acolo o găsit un căluț. Un cal, Tati. Da’ jerpelit rău de tot, că abia se mai ținea pe picioare. Calul, nu făt-frumos. Fiul de împărat când l-o văzut o zis gata, asta va fi jucăria mea. Da’ răpciuga abia de stătea în patru labe, ce să-i mai ardă ei să se joace cu făt-frumos. O încercat odrasla împărătească să-i deie fân… otavă… luțărnă… Nimic, mă Tati! Ăla nici nu căsca botul. Dacă o văzut că nu reușește nicicum, făt-frumos s-o dus năcăjit la împărat și s-o așezat în fundules pe trepți în fața lui. Ăsta, împăratul adică, dacă l-o văzut năcăjit, o zis să-l mobilizeze, ca să-l îmbuneze, și l-o pus la lucru, să uite de năcaz. L-o trimes să facă focu’ în cuptor, că trebuiau să coacă niște pită și niște plăcinte cu varză…

Tatiiiii, mi-e nu-mi plac plăsintele cu varsă…

– Taci, că mie-mi plac și o să-ți placă și ție. Nu mai fi așa mofturos. No. O găsit fiu’ de împărat o lopată, o luat cât o putut de mult jăratic pe ea și o plecat să aprindă cuptorul. Da’, cum săracul era încălțat în opinci s-o împiedecat și o vărsat jăraticul taman în fața grajdului, unde stătea tolănită răpciuga de care-ți ziceam, mă Tati. Aia, nici una-nici două, când o văzut jăratic o sărit ca arsă și l-o mâncat pe tot, mă Tati. Șiii, ce să vezi? Numa’ ce-o mâncat jăratecul că s-o transformat într-un cal frumos, frumos, cam cum îi ăla al tău din sufragerie. Și, mai mult mă Tati, or început să-i crească la cal o mândrețe de pereche de aripi uite aici, pe spate…

– Tatiiiii, nu fă asaaaa, că mă gââdiiiliiiiiiiiiii…

– Wowww, Tati, și o început calul să deie din aripi și să zboare iuteeeee… iuteeee… Împăratul, când o văzut, l-o chemat pe făt-frumos și i-o zis că i-i foame. Și să meargă făt-frumos, că tot are cal, să-i aducă niște salată din Grădina Ursului. Da’ repede să se ducă, că lui îi ghiorăie mațele. Și are poftă de zamă de salată cu mămăliguță. Fiul de împărat s-o urcat pe cal și calul o zburat urgent până la gardul Grădinii Ursului. Deja se auzeau ghiorăiturile mațelor împăratului, așa că făt-frumos s-o grăbit. Și o dat fuga-fuguța împrejurul gardului Grădinii să găsească poarta. Și o fugit până i-or ieșit ochii din cap, da’ poartă tot n-o găsit. Că, mă Tati, Grădina aia nu avea poartă. No. Ce să facă fiul de împărat? O stat el o țâră și s-o gândit, așa, sub un pom. Când o gătat de gândit, o luat niște frunze să definitiveze treaba și o văzut cum o cracă din pom trece peste gard. O lăsat frunzele și și-o tras repede pantalonii. S-o urcat în pom, de acolo pe cracă și mai departe… apoi și-o dat drumul drept în mijlocul salăților. Ioiiiiiiiiii! Și s-o pus pe adunat. Și o adunat la salată până o umplut două coșusri mari-mari-mari. Ar fi vrut să-l umple și pe al treilea, da’ zgomotul stomacului împărătesc era insuportabil. Cam cum  e creta pe tablă, mă Tati! Așa că o dat să meargă repede acasă…

– Tatiiiii, da’ ursul unde e?

– Taci și ascultă. S-o dus făt-frumos înapoi la cracă și o dat să se cocoațe pe ea. Da’ ce să vezi, mă Tati? Nu mai ajungea s-o prindă. Că făt-frumos era mic…

– Daaaa, Tatiiii, și creanga era înaltă… Uite atât de înaltă!

Și îngeru’ s-o ridicat în toiul nopții, în picioare, în pat, să-mi arate cât de naltă era craca. L-am pus imediat la punct.

– Stai jos și bagă-te sub plapumă. Altfel nu mai zic nimic.

Sărăcusu, s-o băgat urgent.

– No. Fiu’ de împărat era mic și nu ajungea la cracă să sară înapoi gardul. O încercat de câteva ori, însă n-o reușit. Așa că o început să dea ocol gardului pe dinăuntru, târând după el ălea două coșuri mari pline cu salată verde, aromată, gustoasă de stăteau mațele împăratului să pocnească de poftă, în așteptare. După o vreme de umblat pe lângă garduri, făt-frumos vede un pom falnic, ce-și trimitea crăcile și peste gard. Dar sub gard sforăia ursul, mă Tatiiiiii! Exact pe unde trebuia să sară făt-frumos. Da’ fiul de împărat era curajos, nu-i era frică de nimic, cum nu ți-i nici ție, Tati…

– Daaaaa… si io sunt curaszios, Tatiiiiii! Nu mi-e frică nisi de… nisi de… nisi de Spiderman!         

– Normal, Tati, cum să-ți fie frică de-o gânganie de păianjen, când ție nu ți-i frică de urs? Ca și la făt-frumos. Care s-o apropiat, o urcat încet pe spinarea ursului, s-o cocoțat pe capul lui și… când să apuce craca să se urce în pom… Tatiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii… i-o alunecat un picioruș și l-o călcat pe urs pe ureche… Woowwwwwwww! Tatiii… și s-o trezit ursu’… wooowww! Și o început să-l fugărească pe făt-frumos prin toată grădina. Tatiiiiiiiiiiii! Praf au făcut toată salata… făt-frumos și-o pierdut și coșurile… și cum fugeau ei dând roată pe lângă gard, fiu’ de împărat o văzut o spărtură în gard… micăăăăă-micăăăă… numa cât să se strecoare el. Că el era mic…

– Daaaaa… și ursul era mare, Tatiiiiiii, și n-o încăput!

– Băăă, Tati, tu ști povestea?

O dat din cap, pe întuneric, că nu. N-o știe.

– Da, Tati, ursul n-o încput și făt-frumos o scăpat. Dar nu mai avea salată, mă Tatiiiii, și mațele împăratului făceau scandal. Așa că făt-frumos s-o dus la cal, o mers repede-repede la Kaufland și o cumpărat două kile de salată plus o pungă de mălai. În trei minute o fost acasă și or mâncat, mă Tatiiiiiiiiiiiiii, o zamă de salată fiartă în lapte și dreasă cu smântână și iaurt din belșug, în care înecau gogoloaie de mămăliguță aburindă…

Tatiii, mi-e foame! Vreau lapte!!!

…În momentul acela am urât poveștile!

Anunțuri

9 responses to “Povesti (adaptate) pentru Mihnea (1): Povestea cu ursu’

Subscribe to comments with RSS.

  1. grozave poveşti poţi să-i mai spui la îngeraş

  2. Frumoasa adaptarea, nu am ce zice!!!!!Ce-i drept mi s-a cam facut foame…..

    marconi adina cosmina
  3. stai sa invete sa citeasca si sa-si aduca aminte de povestea ta…si dupaia vezi tu

  4. ioi doamne!! o ciorba de salata!!
    stie el copilul ce stie! :))

  5. Reblogged this on Literele sufletului meu.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: