SuperBlog 2012 (6): Azerty: Tu cum îţi alegi laptopul potrivit?   Leave a comment

Bună întrebare. Mai ales că ştiu răspunsul: habar n-am! Şi doar am avut la viaţa mea, Doamne Maica Domnului, sumedenie de laptopuri ieftine sau nu, roşii sau vineţii, luate la promoţie sau cu buletinu’. Mă rog, la viaţa mea din ultimii 8 ani. Că prin 2004 mi l-am cumpărat pe primul… Mai bine nu l-aş fi cumpărat. Adică, dacă aş fi ştiut să-l aleg ar fi fost bine, da’ aşa…

Să revin la întrebare şi apoi mai dau detalii. Mai precis să revin la răspuns. Nu ştiu alţii cum sunt de se nasc ştiutori din scutece, da’ io-s tufă de Veneţia când tre să fac o alegere mai acătării din prima încercare. Şi nu numai la laptopuri Dell, ASUS, Samsung ori Sony. La orice fel de „device”-uri. Bine, şi din a doua. Ori din a treia. A patra… Hai că pe la a cincea mă prind un pic. A şasea pare destul de reuşită. Iar abia a şaptea e cu noroc. Că mă învăţ minte şi iau cu mine pe unu care se pricepe. Prin urmare, ce pot io să vă spun e să nu faceţi ca mine. Adică mereţi mă, oameni buni, cu unu’ care ştie după voi. Sau înaintea voastră. Totuşi, în cazul în care Cel-de Sus şi, în special, firea voastră zeflemitoare, îndărătnică şi atot-ştiutoare (credeţi voi!!!) nu v-o dat prieteni care să cunoască asemenea lucruri mă ofer eu să vă ajut.

Adică să vă zic ce-am făcut eu, ca să nu faceţi şi voi. Un fel de „tu cum îţi alegi laptopu’ potrivit” da’ pe dos. De-a inverselea. Deci o să vă dezvălui, argumentat bineînţeles, acţiunile mele în materie de achiziţii de leptoape. Concluziile şi căile procedurale ulterioare le trageţi voi.

În principiu, oamenii zic că o asemenea chestie ne foloseşte la muncă, deci tre să fim atenţi ce cumpărăm. Foarte atenţi. Dacă, Doamne Maica Domnului, cumpărăm ceva ce funcţionează? Ne-am distrus viaţa, pentru că va trebui să muncim. Bine no, în acest caz îl vom folosi şi acasă ca să ne jucăm jocuri, aşa, ca să ne mai îndulcim viaţa distrusă. Acum, să recunoaştem. Există şi oameni care analizează producător, performanţe, fiabilitate, preţ, garanţie, studiază oferte, promoţii, magazine şi altele… şi altele… şi altele… Felicitări unor asemenea oameni. Toată lumea ar vrea să fie ca ei. Şi io. Da’ n-am putut până acum. Sper să mă schimb de acum încolo.

Primul „device” de genu’ ăsta pe care l-am achiziţionat cu voluptate mă face şi acum să plâng c-un ochi şi să râd cu altu’. Să mă scuzaţi că nu mai ţiu minte firmele, da’ vremea-i depărtată şi mie mi-or mâncat minţile şefii. Şefuţii. Neşefuţii care se cred şefi. Mă rog. Nu vă ambalaţi, că mi s-o mai zis că-s frustrat. Deci. Primu’ luat a fost la (second-hand)2. Adică la mâna a patra. Luat în rate. Trei milioane. Când salariul meu era de trei milioane jumate. Era prin 2004, n-avea unitate nici măcar de CD, doar o fantă de dischetă (pentru cine mai ştie ce-s ălea), iar chestia aia de-o avea pe hard-disk nu se putea numi spaţiu: avea doar 5 (cinci) giga. Prin urmare, în afară de word-u’ ăla vechi-vechi-vechi nu suporta nimic că se bloca. Aaaaaa! mai suporta şi un progrămel de vizualizat poze. Asta e de plâns. De râs e faptul că, după ce-am reuşit să-l achit, l-am vândut lu’ cumnatu’ tot cu trei milioane. Acum plânge el. De fapt: şi acum plânge el. Că i s-o bulit la o săptămână după ce mi-o dat banii…

Al doilea a fost mai bun. La mâna a treia. Cred. Că o costat juma de milion în plus şi o rezistat câteva luni bune. Aaaa, şi avea şi unitate de CD. Cu al treilea am spart gura târgului: ultimu’ răcnet. Avea fantă de DVD pe vremea când cred că nici nu existau DVD-uri. De fapt, de toate avea. Mă rog, facilităţi pe măsura preţurilor. Că l-am cumpărat pe buletin cu 30 de milioane şi am ajuns în final să plătesc 140. Sau 150, nu mai ştiu exact. Afacere, ce vreţi! Săracu’, l-aş fi ţinut să-mi amintească de tot felu’ de lucruri, da’ până la urmă o ajuns să întreţină cu piesele lui alte laptop-uri ieftine. Nu erau ălea de nasul pieselor lui, da’ asta-i viaţa!

Au urmat numărul patru şi cinci. Mai ieftine, mai de firmă, mai competente. De exemplu, numărul patru a fost atât de ieftin încât omu’ mai că era să-mi deie bani să-l iau: a fost gratis. Cred că-l încurca în casă. Nu-mi mai aduc aminte cum au sfârşit amândouă. Am vaga impresie că au vieţuit o vreme împreună pe biroul meu. Şi amândouă s-au dus deodată. Adică s-au stricat în acelaşi timp. Pentru că nu cred în varianta „Romeo şi Julieta” la „device”-uri, mai ales că nu lăsasem otravă (apă, cafea, ţuică) în preajma lor, am refuzat să le fac autopsie. Numărul şase a fost înfiat, deci n-am ce să-mi reproşez. Iar numărul şapte l-am luat cu sfătuitori, prin telefon. Merge şi acuma. Rău. Trebe să-mi iau totuşi un laptop ieftin cumsecade. Şi şi ştiu de unde. De la Azerty!

Prin urmare consider că am atins apogeul în ştiinţa achiziţionării de laptopuri, de orice soi or fi ele. Oricând voi fi capabil să merg prin magazine online, ca Azerty (bine, există şi varianta ground), unde să impresionez personalul cu cunoştinţele mele. Chiar mâine m-oi duce, că vreau ca pe ăsta vechi să-l dau îngerului. Să înveţe gustul tastaturii. Adică a tastaturii întregi. Că trei butoane le ştie,  că le-o scos deja cu degeţelele şi le-o băgat în guriţă, iar pe unu’ dintre ele, cred că ăla cu „2 a-rond”, era să-l recuperez abia după câteva ceasuri, când făcea la oliţă.

Cam astea sunt sfaturile ce vi le pot da io în materie de cum să-ţi alegi laptop-ul potrivit. În rest, părerea mea, mereţi şi întrebaţi un specialist. Că ăştia de la Azerty au destui!

Anunțuri

Posted 2012/10/18 by danieliiancu in Articole, SuperBlog 2012

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: