Normal că pozele, şi nu numa, sunt făcute să fie văzute şi de alţii. Că doar n-oi sta io, singur cuc în faţa calculatorului să mă uit la pozele mele şi să zis ca ardeleanu’ „tulai, Doamne, ce chipuri mândre-am făcut”! De aia le şi pun aci, alături de alte prostioare scanate de scanăru’ meu sau debitate de mintea mea (aşa cum e ea) şi scrise de mine la dictarea ei. O singură rugăminte am: dacă cuiva, prin reducere la absurd să spunem, i se pare că o poză de-a mea e tare faină şi doreşte o descărcare (de poză zic) şi o reîncărcare pe feisbucul propriu (sau oriunde alltundeva), să zică domniile lor acolo unde o pun (iară fac precizarea că la poză mă refer), că-i muncită de mine şi-n coate, şi-n genunchi. Dacă nu vreau să zică atunci s-o lase-n durerea ei de poză, că găsesc în altă parte destule.
aproape ca nu mai incapè in el ….da oare pt cine erau lalele
of, of… erau două, deci pt. mami lui…
of