Aventurile îngerului (20): Aventură în Cheile Râmeţului 1   Leave a comment

De multă vreme tot ne ameninţa Tati meu că ne duce la Munte. Nefiind însă, conform scuzelor lui, niciodată timpul cel mai potrivit unei asemenea aventuri, am tot amânat-o. Când ai trei ani şi ceva nu prea şti ce-i ăla Munte până nu vezi cu ochii tăi. Aşa şi noi. Dar curiozitatea ne măcina. Mai ales că Tati meu o tot tăia singur sau cu ortacii lui la acel Munte. Care (se pare că), era de fiecare dată altul. Asta iar n-o prea pricepem noi, da’ no… Nu insistăm.

Într-un final s-o hotărât să ne ia şi pe noi. Bine, să ne înţelegem: nu el s-o hotărât, ci l-or hotărât alţii pe el. Adică l-or fentat Clau şi cu Radu. Că Tati meu o zis una. Clau şi Radu n-or fost de acord. Tati meu o zis a doua. Radu l-o îmbrobodit cum că nu se poate, dar dacă acceptă să merem la Cheia o să merem frumos, ca oamenii citavi, pe drum de maşină şi, pe ultimii kilometri, pe o cărare normală prin pădure. Naiv rău, cum îl ştiţi, Tati meu s-o încrezut în vorbele deşarte. Căci după ce ne-am văzut în maşină Radu o condus cum şi pe unde o vrut el… Dar să le luăm pe rând!

Cu două zile nainte, Tati meu ne-a anunţat ritos că merem la Munte. În Cheile Râmeţilor. De fapt într-un sat părăsit din amonte de acestea, la Cheia. Nerăbdarea a pus stăpânire pe noi. Cică am mai fost noi la Munte, pe cand aveam patru luni, apoi la opt luni, apoi la un an jumate, şi în alte dăţi, da’ pe cuvânt de ne mai aducem aminte ceva! Parcă am fi de-o vârstă cu Dica… Cu Dicile… Mă rog. N-am insistat, da’ nici n-am prea putut dormi noaptea de dinaintea plecării. Emoţiile aventurii, ce vreţi! Timpul a trecut greu tare. În sfârşit, când am deschis ochii, de afară lumina dădea să spargă perdelele. Ne-am întors spre Tati meu care se lăfăia pe-o dungă fără nici o grijă da’, mai ales, fără nici o intenţie de a se trezi să merem la Munte. Două coate-n gură, bine plasate, şi o palmă peste ochi trasă ca din greşală, adică din întoarcere de pe-o parte pe alta, şi Tati meu s-o trezit.

– Taatiii meeeu, când merem la Munte? am întrebat noi, gata să ne ridicăm în fundules.

Fie din cauza somnului, fie din cauza pleznelii cu un degeţel de la pălmuţa noastră taman în interiorul corneii din centru’ irisului, o pleoapă i-o rămas închisă. O deschis numa’ un ochi. L-o aruncat şi pe ăla, aşa din fugă, peste ceasul de la telefon şi ne-o răspuns total neelegant şi contraeducativ:

– Băăă, Tatiii, e abia cinci… Taci şi dormi…

Noi am insistat, că nu acceptăm soluţii fără să fim totalmente convişi de valabilitatea acestora:

– Da, Taaatiiiiiii, când ne tresim?

– …Mmmm… Când se face ziuă… Mmmm…

– Tatiiii meu, da’ uite că-i ziuă afară….

– …Mmmm… Nu-i… Ziuă e când răsare soarele…. Mmmm…

N-am mai insistat că nu aveam cu cine. Tot încercând noi să ne dăm seama cam cât mai e până răsăare soarele, am adormit. Când am deschis iarăşi ochişorii… graaaav… soarele era în casă. Bine, de fapt se reflecta din geamurile blocului din faţă, da’ şi aşa se pune. L-am prins de nas pe Tati meu, care dormea pe spate şi avea tendinţe agasante de sforăit inestetic. Câteva clipe n-o zis nimic… Apoi o sărit drept în fund. Buimac. Cred că a avut un fel de acces de panică, ceva de genu’ să nu fi scăzut dramatic cantitatea de oxigen pe pământ. S-o uitat la mine urât, da’ urât nu aşa, apoi s-o trântit la loc pe pernă şi o decretat că mai dormim. Ce vreţi? E muzeograf şi a fost şi profesor, exact ca şi Crin… Însă preşedinte de ţară, interimar, n-o să ajungă.

Am adormit din nou… Muntele părea tot mai departe… Când ne-am trezit a treia oară bagajele erau făcute, era trecut de nouă iar Tati meu şi Dica Rely şi Dica Atena ne gâdilau în tălpi. Bunicu aştepta jos, la scară, să ne care cu maşina până la Orăştie, de unde urma să ne preieie Radu. Am încercat să facem noi nazuri de astă dată, da’ oamenii mari au o tehnică specială prin care te îmbracă, te hrănesc şi te pun să faci pişu fără să-ţi dai seama. Când ne-am trezit de-a binelea eram la Orăştie…

Anunțuri

Posted 2012/07/21 by danieliiancu in Aventurile îngerului, Mihnea

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: