Archive for Iunie 2012

Mihnea dixit (11)   2 comments

Coboram o potecă de la Pădure prin pădure. Mihnea mergea în faţă ţopăind uşor, io în urma lui atent să nu calce pe de lături, prin urzici, că vai şi amar de bulănaşele lui ar fost. De călcat nu a călcat, da’ s-o uitat pe unde nu trebuie şi o văzut pe sub tufe puzderie de frăguţe, unele mai coapte şi mai roşii decât altele. Radiind de fericirea descoperirii pe care eu mă prefăceam că n-o văd (că îngeru’ n-are voie să mânce frăguţe!), se opreşte brusc şi-mi indică cu două degeţele deodată punctele roşii de sub tufele verzi:

– Tatiiiii, iooooo! Uite se căpsuni misi sunt aisi!!!

Posted 2012/06/30 by danieliiancu in Mihnea dixit

Foto: „Art Love”   2 comments

Posted 2012/06/30 by danieliiancu in Galerie foto

Enervări (1): Şefii cică nu se vor supăra   2 comments

Mâncam. Mâncam şi citeam. Citeam. Am aruncat mâncarea…

Nuuuu! Nu că m-am săturat, ci de nervi. Şi nuuuu! Cititul nu mă enervează, doar ceea ce citesc uneori. Un articol de pe site-ul Realitatea TV îmi arunca praf în ochi spunându-mi: Şefii nu se vor supăra dacă faci ACESTE 10 lucruri la birou Şi am început să citesc ce lucruri ar putea să nu-mi scoată din sărite şefii. M-am blocat. Nici marţienii nu au asemenea şefi, dar ei oricum sunt idealul de lideri ai amărâţilor de angajaţi la statul român ce au parte de tot soiul de manageri numiţi politic…

Ca să nu credeţi că vorbesc prostii citiţi, nu neapărat cu atenţie, textul mai jos, pe care îl găsiţi şi la adresa următoare http://www.realitatea.net/sefii-nu-se-vor-supara-daca-faci-aceste-10-lucruri-la-birou_956641.html

Multe lucruri pe care şefii nu le acceptau din partea angajaţilor în urmă cu 10-15 ani au devenit astăzi situaţii obişnuite la birou, potrivit unui studiu recent.

Situaţii care erau tabu mai demult la locul de muncă sunt astăzi acceptate ca fireşti. 48% dintre manageri nu au nicio problemă dacă angajaţii lipsesc mai mult decât o oră pentru pauza de prânz, potrivit studiului realizat de firma Mozy şi prezentat de LiveScience.com.

Această schimbare de atitudine se datorează tehnologiilor mobile care îţi permit să lucrezi de oriunde, spun realizatorii studiului. Alte lucruri acceptate de şefi sunt următoarele:

1. Să pleci mai devreme de la birou pentru o programare la dentist sau la medicul de familie;

2. Să-ţi plăteşti facturile în timpul orelor de program;

3. Să lungeşti la extrem masa de prânz;

4. Să dai telefoane în interes personal;

5. Să trimiţi e-mailuri personale de mailul de serviciu;

6. Să iei pauze dese de cafea sau ceai;

7. Să pleci mai devreme pentru a-ţi lua copiii de la grădiniţă;

8. Să faci online banking;

9. Să stai pe chat cu colegii sau prietenii;

10. Să asculţi muzică în timp ce munceşti.

Nu ştiu cine este firma Mozy, şi chiar nu mă interesează, iar de LiveScience mă doare la un metru juma de cot! Ceea ce vreau să spun este că aceste situaţii sunt la noi tabu şi acum. În primul rând managerii români nu ştiu ce e aceea tehnologie mobilă. Ei nu-ţi permit să lucrezi oriunde. De fapt nu-ţi permit să lucrezi. Ei vreau doar să te vadă în faţa ochilor şi să te împroaşte cu salivă în timp ce te apostrofează că nu faci nimic. Să-ţi demonstreze cât de frumoşi şi de deştepţi sunt ei, managerii, şi cât de prost, lichea şi vierme ordinar eşti tu, cel care nici în coşmarurile cele mai crunte nu te imaginezi ca şi manager. Eu nu am întâlnit încă şefi care să-mi permită să lucrez fără să mă vadă că o fac şi să-mi contorizeze doar rezultatele. Astfel încât am ajuns să lucrez ca un prost ce sunt doar noaptea, acasă, pe calculatorul meu. Dar să le luăm pe rând!

1. Să pleci mai devreme de la birou pentru o programare la dentist sau la medicul de familie.

Aberaţie. În primul rând destistul meu e în alt oraş, iar la medicul de familie nu am fost niciodată în 16 ani de salahorie, deşi aş fi avut/am/voi avea nevoie. Atât de dentist, cât şi de medicul de familie. Dar nu mi-am permis. Există anumite hârţoage numite „bilete de voie” sau de „învoire”, pe care dacă te pune dracu’ să le semnezi ai pusoooo! Te trezeşti fără zile de muncă, că ţi le taie urgent! Iar în contra-partidă orele de lucru peste program nu se pun niciodată la socoteală. Deci nu. Să facă dentiştii şi medicii miting dacă nu le convine, dar eu nu merg la ei ca să iau pâinea de la gura copilului meu. Salvarea dinţilor şi sănătăţii mele e mai puţin importantă decât o zi de muncă după care să risc să rămân cu ochii beliţi.

2. Să-ţi plăteşti facturile în timpul orelor de program.

Asta întrece orice imaginaţie. Să pleci de la serviciu să-ţi plăteşti facturile în timpul orelor de program? Abominabil. Nu cred că cineva face aşa ceva. Eu oricum nu. Facturile mi le plăteşte mama soacră sau tata socru, depinde de cine e „de servici” în luna respectivă.

3. Să lungeşti la extrem masa de prânz.

Mă sparg de râs. Ăştia îs tâmpiţi de-a binelea. Masă de prânz în timpul serviciului? Asta au doar şefii de tip „menajer”, că restu’ nu pupă ei pauză, decât dacă merg pe şustache sau cer „bilet de voie”. La români, managerul ştie el mai bine dacă ţi-e foame sau nu, dacă simulezi crampe stomacale sau ulcerul tău e doar ca rana de glonţ în gâtuţu’ lu’ Năstase. Deci, să concluzionez: ca să lungeşti ceva, trebuie să ai acel ceva. Eu nu am ce lungi. La masa de prânz mă refer. Zilnic mănânc doar din pungă, pe birou, cu frică să nu mă prindă entitatea supremă că mestec în timpul programului.

4. Să dai telefoane în interes personal.

Aici m-au prins. Dau. Da’ de pe ale mele, că am trei, în trei reţele diferite, nici unu’ de la serviciu. Da’ trebuie să mai aflu şi eu ce mai face pe timp de zi scump îngerul meu, iar dacă cineva mi-ar interzice lucru ăsta s-ar putea să mor cu el de gât. Ete na! Ca şi cum managerii nu ar fi dat telefoane de la serviciu acasă niciodată în viaţa micii lor vieţi! O imbecilitate.

5. Să trimiţi e-mailuri personale de pe mail-ul de serviciu.

Din păcate pentru unii dintre manageri, uneori e-mail-urile personale se confundă cu cele de serviciu. E vorba despre scris, despre cercetare, despre mers pe coclauri. Şi da, eu le dau şi în timpul serviciului, că atunci e timpul de dat mail-uri, nu seara sau noaptea când toată lumea doarme. Aaa! Şi dacă-i aşa, nici mail de serviciu nu am, numa’ net la serviciu!

6. Să iei pauze dese de cafea sau ceai.

Jenant. Asta chiar e o scuză jenantă. Normal că beau des cafea şi ceai, dar durează mai puţin de un minut de la birou până la „tonomatul” respectiv, cu de toate. Bag banu’, iau paharu’. Apoi urc la birou şi citesc, scriu, belesc ochii la monitor. Orice vreţi voi, dar nu iau pauză, că oricum nu fumez. Dese or fi pauzele, poate şase pe zi, dar lungi nu. Nu se compară cu vorbitul la telefon al managerilor într-o singură zecime de oră.

7. Să pleci mai devreme pentru a-ţi lua copiii de la grădiniţă.

Vaaaaaaiiiiiiiii! Aici am comis-o iniţial. Adică în primele luni, când îngerul meu plângea că nu stă fără mine la teatru de păpuşi ori la „lecsii de englesă”, că-i venea să urle. Dar de luat nu l-am luat niciodată eu de la grădinisă, nici când am fost liber. Că îngerul e recuperat zilnic de bunicii lui. Atribuţiile erau/sunt/vor fi împărţite. Dar acum gata, nici la teatru sau la englesă nu mă mai duc că am muşcat-o rău. Că şi oamenii ăia cu teatru prea veneau o dată la lună, iar eu eram nevoit să-mi iau bilet de voie. O dată, de două ori, de trei… Apoi am fost chemat la ordin: „Prea multe ore libere îţi iei în timpul programului”, mi-a fost dat să aud. De parcă nu era tot din zilele mele de lucru, ce urmau a fi tăiate cu îndârjire. „Îngerul meu nu stă singur la teatru că plânge. Are doar trei ani!”, am spus. Replica managerială a fost fabuloasă: „Nu-i numa’ treaba ta. Copilu’ ăla are şi bunici!”. Normal că are. Din păcate nu mai are Mami, c-o plecat la cer. Da’ no! Ce să ceri managementului, că managerii bani visează, nu curcubee…

8. Să faci online banking.

Nu fac. Îs prost, nu ştiu ce-i ăla…

9. Să stai pe chat cu colegii sau prietenii.

Ooooo, daaaa! Aici m-au prins. Stau. Da’ nu mai mult ca alţii. Şi din câte am văzut şi managerii au pagini de FB sau adrese de mess… Şi să nu-mi spună mie că o fac numai acasă. La conversaţii mă refer!

10. Să asculţi muzică în timp ce munceşti.

Draci. N-am ureche muzicală. Şi nu mă dau în vânt…

Acestea fiind zise, ar trebui interzise asemenea „studii” tâmpite, că-s mai rele decât plagiatu’ pontez, mai jalnice decât autoîmpuşcările (nu în testicule ca Sârbu, ci în cap ca Năstase, cu diferenţa că unu’ a avut ce nimeri), mai amuzante ca bancurile cu Bulă… Aştept cu nerăbdare ca Nature să se autosesizeze în legătură cu asemenea inepţii, să le interzică difuzarea cel puţin în ţări ca România unde angajaţii nu au drepturi, ci doar îndatoriri, iar NG sau Animal Planet să realizeze un documentar despre modul în care studiile serioase ar trebui să ocolească asemenea subiecte, finalitatea lor fiind una futilă…

Posted 2012/06/28 by danieliiancu in Articole

Foto: Metaliferi 7   Leave a comment

Posted 2012/06/27 by danieliiancu in Galerie foto

Foto: Metaliferi 6   Leave a comment

Posted 2012/06/27 by danieliiancu in Galerie foto

Foto: Metaliferi 5   Leave a comment

Posted 2012/06/27 by danieliiancu in Galerie foto

Lucruri vechi (4)   Leave a comment

Posted 2012/06/27 by danieliiancu in Galerie foto, Lucruri vechi