Reportaje (23): Cetăţile dacice. Între demagogie şi nepăsare   2 comments

Apărut în POLIticS & Media, anul II, nr. 7, aprilie 2011, în cadrul rubricii Historii aleatorii.

Aproape că nu există politician ajuns pe plaiuri hunedorene care să nu aducă vorba despre cetăţile dacice din Munţii Orăştiei şi, mai mult, să nu le promită salvarea. Constatarea e perfect valabilă şi pentru cei autohtoni, cu precizarea că, de la o vreme, cam ocolesc totuşi subiectul, nu din cauza jenei pentru faptul că nu fac nimic, dar se cam plictisesc să repete aceleaşi minciuni. Adevărul este că ne-am cam săturat cu toţii să auzim vorbindu-se despre celebra autostradă care va străbate, se pare, cândva, în viitorul nebulos, judeţul Hunedoara, şi despre punerea în valoare a monumentelor istorice din acelaşi areal.

Ca o notă comună a discursului general (politic, administrativ, turistic, cultural şi de orice altă natură mai doriţi), respectiva zonă geografică e destul de celebră nu doar în România ci şi dincolo de spaţiul fără autostrăzi, dar plin de gunoaie, pe care cu mândrie mult prea puţin îndreptăţită îl considerăm a fi „patria mamă”. Ne sare ţandăra, ca popor, ori de câte ori francezii ne numesc ţigani, maghiarii se joacă la propriu cu foc şi păpuşi, americanii ne numesc capitala Budapesta, sau ruşii ne şantajează cu nişte gaze. În schimb, tot ca popor, ne batem joc sistematic, cu râvnă şi fără osteneală, de aproape tot ce ne reprezintă ca naţiune. Printre acestea şi cetăţile dacice.

Căci cum altfel decât bătaie de joc poate fi numită starea în care se găsesc la ora actuală respectivele monumente? De ani de zile se tot vorbeşte de realizarea drumurilor de acces, cel puţin de cel spre Sarmizegetusa Regia. Precum în baladele româneşti însă, ceea ce facem vara, iarna se surpă, în primul rând pentru că nimic nu-i făcut ca lumea pe la noi, iar în al doilea pentru că drumarii noştri  nu sunt în stare să gate ceva într-un an. Cred că şi de-ar fi vorba despre un simplu podeţ peste-un pârâiaş lat de-o palmă tot n-ar putea fi finalizat din primăvară până-n toamnă, s-ar cere suplimentarea fondurilor cu 200 la sută şi în final lucrările ar fi abandonate din lipsă de interes.

Bine, analizând şi reversul medaliei, un asemenea drum asfaltat până-n inima cetăţii, ar trebui totuşi inaugurat simultan cu un sistem de pază mult mai bine pus la punct şi cu unul de supraveghere, informare şi ghidaj corespunzător unui sit UNESCO.  În caz contrar, nu o să avem parte decât de mult prea des întâlnitele imagini cu grătare, mici şi bere răspândite printre sau pe sanctuare, cu scrijelituri gen „cromozomul x + cromozomul y = love” pe ziduri, cu „jeep”-ane şi ATV-uri scârţâindu-şi roţile pe drumul pavat, cu pet-uri, pungi, hârtii, pamperşi şi tampoane aruncate în văile din jur. Oricum, imaginile astea le întâlnim şi astăzi doar că la o scară mult mai mică, din cauza stării proaste a drumului. Unii sunt de părere că şoseaua nici n-ar trebui construită, tocmai în ideea de a se limita accesul în zonă. Eu consider că asta nu e o soluţie, pentru că oricum tot complexul cetăţilor dacice este urnit pe panta abruptă a distrugerii. Izolarea nu e soluţie, doar stricta lor protecţie sub toate formele le mai poate salva.

Din păcate lucrurile sunt departe de a putea fi rezolvate. Timp de un an de zile mulţi dintre noi am sperat că există posibilitatea unei întoarceri spre normalitate (mă rog, „întoarcere” poate că nu e cuvântul potrivit, pentru că presupune existenţa unei asemenea stări cândva în trecut, dar să o lăsăm aşa), însă totul nu a fost decât demagogie, de fapt minciuni care ne înveninează sufletele de prea mult timp. Trecerea cetăţilor dacice incluse în patroniul UNESCO sub directa administrare a consiliilor judeţene Hunedoara şi Alba s-a dovedit un fiasco. Vinovaţii se pare că au fost găsiţi imediat, dar asta nu mă mulţumeşte deloc, căci între timp s-a mai pierdut un an cu prostii politice şi promisiuni deşarte. Până la urmă promisiunile ferme ale unui ministru „al Culturii”, făcute la faţa locului, au devenit din ce în ce mai puţin vizibile prin amânarea termenelor, până când, din birourile aceluiaşi minister, cineva a spus clar că ceea ce se doreşte s-a rezolvat prin celebra formulă: „nu se poate”!

În aceste condiţii întrebarea care se pune este dacă se va face vreodată ceva. Dacă este vorba despre incompetenţă sau doar despre rea-voinţă. Ambele ipoteze sunt grave, căci cu toate că s-ar putea să nu fim încă în al doisprezecelea ceas, nici prea departe nu suntem de situaţia în care nu vom mai avea ce proteja.

Până una-alta însă, pentru a relua ideea, drumurile până la cetăţi sunt o ruşine naţională. Asta acolo unde există drumuri şi presupunând că le şi dibuieşti după hartă. Că despre indicatoare rutiere şi turistice nici nu poate fi vorba. Există doar nişte table ruginite care spun că te afli prin zona cu monumente UNESCO, dar cum să ajungi până la ele asta trebuie să decizi singur. Cu mai mulţi ani în urmă, după alegerile din 2004, în Consiliul Judeţean Hunedoara s-a propus alocarea unor fonduri pentru realizarea unor indicatoare rutiere şi turistice spre monumentele istorice. Din păcate, vehemenţa cu care s-a opus anumiţi consilieri, alături de unul dintre vicepreşedinţii de atunci ai CJ-ului, ajuns între timp senator tocmai în colegiul cu cetăţi, a condus la abandonarea ideii, pe motiv că n-are rost să cheltuim banii publici pe „prostii”, dacă tot vom avea posibilitatea accesării fondurilor europene. Banii publici oricum s-au cheltuit, dar pe alte prostii, fonduri europene nu s-au accesat, indicatoare nu avem, iar monumentele stau să se prăbuşească acolo unde nu s-au prăbuşit deja.

Indiferenţa autorităţilor va ajunge, cât de curând, proverbială, dar nici cu restul populaţiei nu trebuie să ne fie ruşine. Este de datoria noastră să recunoaştem că, lăsând la o parte grataragii prin vocaţie şi/sau despuiaţii ce se-ncarcă energetic te miri pe unde, dar cu predilecţie pe „soarele de andezit”, şi cea mai mare parte a aşa-zişilor vizitatori are doar o vagă idee despre ce ar putea însemna respectul faţă de monumente. Aşa că le încalecă cu nesimţire, îşi aruncă gunoaiele pe unde apucă, ascultă muzică cu volumul dat la maximum, habar n-au de istorie, sunt nemulţumiţi dacă n-au ghidaj şi şi mai nemulţumiţi dacă au, dar nu aud ceea ce vreau ei să audă. Personal, sunt de acord că civilizaţia unui popor nu se dezvoltă de la sine, iar unele norme, pentru a ajunge să fie respectate în mod automat, trebuie însoţite de sancţiuni drastice şi nicidecum de mustrări părinteşti cărora să li se răspundă cu indolenţă.

Apoi mai sunt şi alte probleme. Pensiunile sunt puţine şi răzleţe în zona cetăţilor, despre agro-turism nu se poate vorbi la modul serios, traseele turistice în respectivul areal aproape că lipsesc (nu pentru că nu ar exista voluntari care să le execute, ci din cauza legislaţiei stufoase şi tâmpite, care te impiedecă să întreprinzi ceva), oferta de servicii complementare este cvasi-inexistentă, abia de găseşti un loc-două în care să iei masa decent, aprovizionarea în zonă stârneşte hohote de râs, iar transportul public este sublim, putem spune…

În concluzie, soarta monumentelor UNESCO din Munţii Orăştiei e dramatică şi, din păcate, stă doar sub semnul promisiunilor deşarte şi a indiferenţei. Nu mai cred că în perioada următoare se va schimba ceva, pentru că până acum am crezut destul. Politicienii şi autorităţile locale se vor da în continuare de ceasul morţii, jelind, până la înduioşarea electoratului, la groapa deja deschisă a monumentelor, dar cu atât ne vom alege. În schimb se vor lăuda teribil şi de aici încolo cu ce istorie frumoasă avem şi ce mândre urme ne-a lăsat ea drept moştenire.

Anunțuri

Posted 2012/04/21 by danieliiancu in Articole, Reportaje

2 responses to “Reportaje (23): Cetăţile dacice. Între demagogie şi nepăsare

Subscribe to comments with RSS.

  1. citind ce ai scris ..e trist ……si daca citesti ce ai scris despre ESTERY parca e o cu totul alta lume…………….ce pacat

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: